
Cine este “MAAARE CARACTER” (comentatorul gafeur)? Surpriza anului!
septembrie 28, 2007Ceea ce urmează este scris între durere şi un zîmbet amar în colţul gurii. Este rîsu-plînsu, o stare specific românească. Credeam că noi baptiştii vom scăpa de ea. Nu ne-a fost dat încă.
Aşa să suspini citind, cititorule.
ACUM:
Efeseni 5:11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osândiţi-le.
Şi voi, cei care aveţi intuiţie de detectiv veţi fi surprinşi! Va trebui să recunoaşteţi că ceea ce vă povestesc este dincolo de închipuirile cele mai cultivate şi imaginaţiile cele mai sălbatice.
Oare cine? Cine este cel care îl apără pe “Mare Caracter”?
1. Am stabilit deja că
- Gigel Popescu
- Timişoreanul
- Alex şi
- Prietenul
sînt una şi aceeaşi persoană.
Fiecare apără poziţia pe care a adoptat-o pastorul Ionel Tutac faţă de relaţia cu politica. Îl apără pe el ca persoană şi trage cîte un pic în mine. Aia nu-i bai! M-am mai şters şi altă dată de scuipat şi noroi!
2. Am stabilit că au scris din acelaşi loc.
Budapesta.
3. Cum am stabilit toate acestea?
1. după I.P.
2. după stil.
4. Cum putem acum identifica personajul exact? Simplu!!!
Foarte simplu.
1. Cine este la Budapesta în aceste zile? 27 şi 28 septembrie?
Răspuns: mulţi, printre alţii, Preşedintele Cultului şi Secretarul General al Cultului. La Budapesta au plecat cei doi, după ce au fost la Consiliul Uniunii.
De ce? Vă rog! “Sînteţi oaspeţii mei”, vorba englezului!
Bine, bine şi ce-i cu asta? Ce dacă acolo se ţine o conferinţă, este obligatoriu să fi fost acolo? Avem dovezi că ei sînt în Budapesta? Bine, dacă n-au fost, să infirme! Eu am confirmare din cel puţin trei direcţii că acolo au fost.
Dacă acolo au fost, înseamnă că n-a scris un pastor maghiar, ci numai unul român, că în româneşte mi s-a scris. Bun.
Cercul se îngustează dramatic. Cine dintre cei doi a scris? Dar dacă or fi fost mai mulţi pastori în delegaţia română?
2. Cum putem izola cele două persoane dintre cei mulţi care populează Budapesta şi scriu în limba română. Dacă numai ei doi sînt, atunci preşedintele i-a luat apărarea Secretarului său, scriind mai multe posturi?
Răspuns: simplu, după stil. NU! Nu a scris Dr. Otniel Bunaciu, preşedintele cultului. Iată de ce este bună filologia, retorica, stilistica.
Atunci mai rămîne o singură variantă!
Cîţiva dintre voi au observat un lucru pe care n-am vrut să îl spun azi dimineaţă. Îl păstram pentru glazură. Teofil a observat foarte bine (oare de ce???) că cei patru comentatori împărtăşesc un element stilistic comun: nu pun nici unul (ce coincidenţă!!!) spaţiul între punct, virgulă şi cuvîntul următor. La fel şi A. Dama. Ea este de meserie, dar Teofil a observat dintr-o cu totul altă cauză. Vă rog să vă uitaţi încă o dată la document! Click pe thumbnail!
Această marcă stilistică a fost încă o dovadă pentru mine aseară, chiar dacă aş fi avut un IP mascat, că am avut de-a face cu acelaşi personaj cameleonic, care n-a ştiut să-şi schimbe stilul trecînd de la un personaj la altul. Am tăcut asupra acestui aspect din motive pe care le veţi înţelege imediat.
Cine să fie totuşi, că mulţi oameni au acest fel de greşeli? Poate fi cineva din Botoşani, din Suceava, din Bucureşti, poate că este un enoriaş sau cineva care a făcut o glumă proastă, poate că este un fan de-al lui Nelu, poate că este chiar un duşman care vrea să i se dea prieten şi care s-a întîmplat săf fie pentru o noapte în Budapesta…. etc.
Ce mai vorbă lungă: trebuie îndeplinite două condiţii ca să indici bine personajul.
- trebuie ca persoana respectivă să fi fost în Budapesta
- trebuie să fi scris aşa cum vedeţi mai sus.
Este o singură persoană în toată Euroape de Răsărit care să fi îndeplinit ieri şi alaltăieri ambele condiţii.
Cine-i totuşi?
Asta a fost supriza şi şocul meu, de asemenea. Mărturisesc că şi pentru mine, care am văzut destul de multă şmecherie şi ipocrizie, apucături de liceeni fără maturitate şi gafe, răutăţi, josnicii, lăudăroşenii, micimi etc, mărturisesc că şi pentru mine a fost greu de înghiţit.
Cine-i personajul? Pregătiţi-vă, dragii mei,
5, 4, 3, 2, 1, Iată:
ÎNSUŞI NELU TUŢAC, împricinatul. Adică apărătorii, tuspatru, sînt unul singur. Cine? Cel apărat. Nu-i aşa că-i tare?
Nelu Tuţac se apără singur, se laudă singur, se dă ortodox, se felicită pentru activitate, se face că nu mă cunoaşte, mă trimite la citit Biblia şi la rugăciune (ei, chiar asta am făcut de m-a ajutat Dumnezeu să descopăr lucrătura), aflăm cum se văd succesele dînsului prin ochii proprii şi personali etc.
Dacă veţi citi toate cele patru texte din nou, ştiind aceste lucruri, vă veţi cutremura de dezgust. Am avut senzaţia aceea pe care o simt întotdeauna cînd trebuie să pun mîna pe bara de la urcare în tren. Nu vreau să pun mîna pe ea, dar n-am ce face.
Cum de am ajuns la concluzia că este el, fără greşeală?
Simplu: lăudaţi filologia iar.
Ca să judeci un text din punct de vedere stilistic, ai nevoie de material, cît mai mult material. Cam 4 sau 5 pagini ajung, e chiar prea mult, dacă ai exerciţiu. Eu am avut destul. Tot Domnul, lăudat fie numele Lui, a lucrat şi mi le-a pus la dispoziţie. Mă mir că n-a mai avut răbdare cu dînsul încă un an de graţie şi îl face aşa de repede de rîs.
Ei, scumpii şi dragii mei cititori, în mapa consiliului de pe 25 septembrie am un text proaspăt, adică apropiat de 27 şi 28.
Ce vedem în acest text al lui Nelu Tuţac, ca şi în alte texte scrise de dînsul? Că nu pune spaţii după virgulă şi punct.
Iată:
Trebuie să admiteţi că această marcă este destul de rară între cei care scriu la computer şi pentru că este atît de rară, pentru oameni ca Teofil Ciortuz, care lucrează cu Nelu Tutac, chestia sare imediat în ochi, a mai văzut-o, dar nu şi-a dat seama. Teofil a sărit instinctiv cînd a văzut ceva ce îi era atît de comun. Sint sigur ca acum Nelu va tine minte,se va corecta.Nu va mai scrie asa de acum incolo!Pariez!
Care sînt concluziile mele?
Nu retrag nimic din ce am spus despre personajul cu pricina pînă la confruntarea faţă în faţă cu el. Conferinţa Naţională va fi un bun prilej de a discuta aceste lucruri altfel acum, dacă pînă acum ni s-a oferit doar un zîmbet obraznic şi politic.
Mă veţi întreba: de ce nu ai rezolvat-o între tine şi el, de ce i-ai scos mizeria asta în public. Patru luni de zile ne-a luat pe toţi drept oligofreni. A avut timp şi de cugetare şi de pocăinţă şi de a lua deciziile care se cuvin.
Dacă secretarul general al uniunii trebuie învăţat care este diferenţa dintre minciună şi adevăr, calea dreaptă şi căile strîmbe ale oamenilor…. cui i s-a dat mult i se va cere mult şi cel ce ştie va fi bătut cu multe lovituri.
V-am spus că m-a privit în ochi la Consiliul Uniunii? V-am spus că ne-am văzut faţă către faţă? V-am spus că mă cunoaşte? V-am spus că mă numeşte “Cruceru”, aşa cum sînt numit în cercul “de la Bucureşti”? V-am spus că nu este ortodox? V-am spus că, deşi înţelesese foarte bine despre ce este vorba, a aruncat pe piaţă, aşa chestia cu “fr. Talos” şi “sora Salonica”, cu suspendarea şi pensionarea?
Ah, nu v-am spus că îmi citeşte blogul. Chiar el mi-a spus-o. Tot săptămîna trecută, cînd a fost cu chestia despre nunţi!
V-am mai spus eu că oricît am încercat nu prea reuşesc să mă las prostit? V-am spus că am un handicap de care nu pot să scap, nu pot să nu fiu lucid! N-am cum să tac cînd văd astfel de …. (AUTOCENZURAT)
Care sînt concluziile?
Că avem în faţă un MARE CARACTER! Aşa să-i rămînă numele, precum mi-a rămas mie Pătrăţosu!
Mai am de zis, dar mă opresc aici deocamdată că nu mai pot să mă ţin de nas.
PS.
Cineva m-a întrebat azi: “cum ai reuşit toate astea?”
I-am răspuns: “Domnul l-a descoperit şi…. meseria, dar nu merită să faci un doctorat în filologie pentru chestii din astea. M-am simţit ca un laborant care face o analiză de coprocultură, am simţit că pigulesc limbricii cu penseta din excremente.”
Cam aşa m-am simţit. M-am ţinut de nas cît am scris şi postul ăsta şi …. mă duc din nou după emetiral. Ce să-i faci, fiecare cu sensibilităţie lui.
Îmi pare rău că v-am stricat seara!
Veghe uşoară … . şi rugaţi-vă pentru ţara asta şi poporul Domnului care a ajuns condus de copii.


