“frate Nelu Tutac” - partea I

Frate pastor Nelu Tutac,

Am citit cu deosebită atenţie scrisoarea dumneavoastră. Sînt multe lucruri de spus. Voi încerca să le enumăr numai pe cele care mi se par cu adevărat importante.

Am refuzat să răspund ca urmare a primului impuls pentru a nu continua un spectacol care a devenit deja, recunosc, jalnic.

Am încercat în cursul zilei de astăzi să “îmi curăţ” scrisoarea de orice cuvînt sau atitudine care ar putea umbri din nou esenţa mesajului pe care intenţionez să vi-l comunic. A fost greu. Am  încercat să fiu tehnic, frust, concis şi să nu mă las ispitit de un ton care ar putea intra în rezonanţă cu ce am citit din partea dvs. S-ar putea să nu reuşesc să fiu scurt. Îmi pare rău pentru răbdarea solicitată cititorilor mei.

Doresc ca în urma acestor rînduri, dacă dumneavoastră nu doriţi să mai adăugaţi ceva, să închei acest episod. Eu am tras concluziile mele şi nu mai repet demonstraţiile. Doresc să vă comunic doar punctul la care am ajuns în urma lecturii textului trimis de dumneavoastră şi să vă spun ce anume găsesc (fără a mai repeta argumentaţia) nerelevant în dreptul dvs. la replică.

1. Am încercat să nu comentez imediat cele scrise de dvs. pentru a nu crea o tendinţă în comentariile la postul cu pricina. De obicei comentez după primele intrări, exerciţiu care face parte din moderare şi încerc să stăpînesc discuţia. Acum m-am retras şi îmi pare rău că spiritele s-au încins. Îmi pare rău pentru felul în care a degenerat atmosfera pe blogul meu în urma prezentării acestei chestiuni.

Îmi pare rău că vi s-au adresat epitete, lucru care îmi displace profund, şi nu s-au administrat argumente şi demonstraţii care să pornească de la textul dumneavoastră. Aceasta s-a întîmplat numai cu o parte din comentarii.

Cred însă că alţii au intuit exact esenţa problemei şi nu mai pot adăuga multe după cele comentate de dînşii. Voi rezuma unele dintre argumentele lor, probabil. Recitiţi comentariile şi cred că aveţi foarte multe chestiuni acolo care vă pun într-o situaţie incomodă. Realmente nu are rost să reiau ce spune Ianos, Andrei, baptist curat, Nicu S., Libiu, Joe Black, Erunestian, Aurel, Alina, VAsile D., Don Quijote, Mircea, Ioa, Cristi aici.

Nu sînt de acord cu tot ce spun ei, dar pun întrebări pertinente legate de scrisoarea dvs. Majoritatea dintre aceşta sînt tineri şi tinerii au o sensibilitate extraordinară la lipsa de autenticitate. Cred că ei au ajuns deja la o concluzie.

2. Mai întîi aş dori să îmi îndrept atenţia asupra atmosferei din scrisoarea dumneavoastră, înainte de a mă apropia de conţinut. Ironia, o pozitite “de sus”, foarte didactică, plină de sfaturi de genul (citit biblia şi rugăciune) nu cad bine alături de locurile şi slujirile şi numele pe care le pomeniţi precum şi cu “dragul meu frate…” şi altele. Nu cad bine în scrisoarea unui om care este acuzat şi care trebuie să se apere cu argumente, nu cu tonul ironic şi cu o atmoferă de învăluire şi intimidare sau de manipulare emoţională (implicarea fraţilor şi surorilor). Vă înţeleg intristarea, iritarea şi durerea, dar mă tem că atît cauza lor, cît şi reacţia consecutivă lor nu sînt cele potrivite.

3. Apoi aş dori să mă ocup de formă. Modul în care aţi articulat scrisoarea vă incriminează din nou. Frazarea, tematica, ortografierea, stilul în ansamblu nu vă ajută absolut deloc. Vă spuneam şi la telefon, singura opţiune acum este pocăinţa, orice încercare de a vă scuza verbal sau în scris nu face decît să vă acuze şi mai mult. Acest text mi-a întărit concluziile nu din cauza neacţionării spacebar-ului, ci din pricina temelor reluate.

4. În sfîrşit fondul. Aceasta este cea mai mare dezamăgire legată de scrisoarea dumneavoastră. Evitaţi fondul problemei, precum apărătorii cauzei dumneavoastră, fără a răspunde la acuzaţiile principale. Evitaţi cu orice preţ confruntarea cu acuzaţiile principale.

Retragerea din politică, demisie, autosuspendare….

a. N-aţi convins, din cîte se vede, că v-aţi retras din viaţa politică pentru a sluji Domnului şi fraţilor cu toată inima şi toată energia. Întrebarea mea la sfîrşitul Consiliului a fos: “Nelu, cum a rămas cu politica?”, nu cum “ai rezolvat problema”. Vă reamintesc că nu eu conduceam şedinţa şi nu era datoria mea, dacă tot v-am adus aminte, să cer consiliului să mai rămînă. Aţi întors capul, l-aţi lăsat pe fratele Otniel să încheie lucrările, după care totul s-a stins. Voit. Aţi fi putut opri pe fraţi şi să le spuneţi, “By the way, tocmai mi-a amintit fratele Marius, am ceva să vă comunic tuturor….”.

Vă reamintesc, de asemenea, că decizia Congresului a fost, în literă şi spirit, retragerea pastorilor din viaţa politică efectivă, demisia din partidele politice. Aţi promis că o veţi face faţă de tot Congresul, public, cu voce tare. Promisiunea v-a fost aplaudată. Există 19 ore de înregistrări audio. N-aţi convins  şi nici măcar n-aţi încercat să comunicaţi timid faptul că v-aţi retras din viaţa politică.

Fond, formă, metoda de confruntare…

b. Nu m-aţi convins nici dvs. nici alţi prieteni că pentru un angajament public nu se poat cere socoteală public şi că nu se poate aplica în nici un fel Matei 18 aici. Am repetat de prea multe ori asta ca să mai revin asupra demonstraţiei. Nu am făcut nimic în ascuns, nici nu v-am pregătit vreo capcană.

Eu am lucrat “la vedere”. Totul s-a petrecut “în direct”, sub ochii tuturor. V-am dat timp să reacţionaţi. Deşi mi-am dat seama din prima seară cine este în spatele IP-ului de Budapesta, am amînat deconspirarea în vederea rezolvării problemei. Aţi ştiut tot timpul ce se întîmplă. Aţi avut roaming, aţi fost contactat de prieteni, aţi citit comentariile, dar aţi ales negarea şi cufundarea în tot mai mult neadevăr. Nu mă puteţi acuza pe mine de conspiraţie, complot, lucru în ascuns. Martori îmi sînt peste 500 de oameni care au văzut cu ochii lor tot procesul de descoperire.

Nu încerc şi nu pot strînge “penele” de care vorbiţi. Nu sînt de la gîştele mele. Nu eu am inventat toată povestea asta. Aţi vorbit de “mizerie”, de “noroi”, de “împroşcare”. N-am făcut altceva decît să trag perdeaua şi am arătat ce era deja acolo. Dumneavostră mi-aţi oferit toate datele pentru acestă tristă şi penibilă istorie, prin acţiunile, lipsa acţiunilor, vorbele, cuvintele scrise, mesajele postate.

c. De ce am procedat aşa? Este bine că am procedat aşa? Voi reveni altă dată cu această discuţie, dar vă pot da cîteva explicaţii acum.

Am ales această cale din pricina indisponibilităţii de a discuta acest subiect sugerate de dvs. nu numai mie, ci şi altor colegi care au încercat să vă interpeleze asupra subiectului atît de delicat. Cu alte cuvinte: “n-avem ce discuta, înghiţiţi, vă rog, asta.”

Am ales această cale din pricina faptului că nu aş dori să repet greşelile părinţilor noştri, care n-au avut îndrăzneala de a cere public socoteală  conducerii uniunii în vremurile tulburi din anii comunismului, şi nu le-au purtat astfel sarcinile, după cum Scriptura ne învaţă. Nu voi repeta greşeala tatălui meu, sper, şi voi încerca să spun luminii lumină, chiar atunci cînd majoritatea doreşte să se retragă în penumbră.

Am ales această cale tocmai pentru că sînt profesor şi pastor şi cred că, dincolo de ricoşeurile inevitabile şi de faptul că focul acesta a pîrlit şi în locurile în care n-am dorit, am vrut să ofer un model şi enoriaşilor mei şi studenţilor mei. Dacă a fost sau nu reuşită sau n-a fost cu totul duhovnicească acţiunea mea? Nu ştiu, încă stau şi cuget, dar sînt foarte conştient de faptul că o mulţime de oameni se uită la noi şi ne vor urma căile.

Argumente nesustenabile şi demonstraţie nedemontată….

d. Mă acuzaţi că n-am făcut paşi preliminari în declanşarea acestui conflict şi, de asemenea, că sînt neinformat sau că nu am argumente relevante pentru a înţelege situţia în care sînteţi.

Aţi ales, ca nouă conducere, transparenţa, comunicarea, informarea. Este bine. Recunosc că este un pas înainte faţă de vechea conducere. Mă aşteptam să acţionaţi în acest spirit. Nu vi s-a părut normal că după primele ediţii ale Ştirilor Baptiste să fi informat frăţietatea asupra deciziei luate de dvs. Nu este relevant faptul că aţi apelat la un artificiu politicianist (autosuspendarea) pentru a vă proteja locul în Consiliul Judeţean în continuare, aşa cum nu este relevant faptul că nu aţi mai fost la şedinte.

(Acesta a fost unul dintre argumentele forte ale unei apărătoare de-a dvs. care mi-a telefonat şi mi-a promis că va posta pe internet, dacă găseşte în arhive, cererea dvs. de demisie aprobată. N-a făcut-o pînă azi. Pînă şi apărătoarea dvs. a recunoscut la întrebarea mea directă că sînteţi în continuare implicat în viaţa politică şi, dacă nu aţi mai fi, ar trebui plătit cu bani grei stadionul pentru evanghelizare şi altele.)

Nu este relevant, pentru a combate acuzaţia mea, că veţi prezenta o hîrtie de autosuspendare şi nu de demisie. Chiar dvs. mi-aţi precizat la telefon că aceasta a fost soluţia găsită de unul dintre mai marii dvs. pentru a împăca şi una şi alta şi v-a cerut să “nu se facă prea mare caz de asta”. După părerea mea soluţia imorală propusă de colegul dvs. este un caz tipic de descurcăreală românească.

Nu este convingător faptul că l-aţi întrebat pe fratele Taloş şi dînsul v-a spus că puteţi fi implicat în administraţia locală. V-a comunicat clar: principiul votat la Congres este neimplicarea în politică. Puteţi dvs. să spuneţi înaintea Domnului şi să declaraţi înaintea fraţilor că n-aţi mai fost implicat deloc în acţiuni politice de patru luni încoace, dar deloc? (nu mi se pare onestă lăudarea fr. Taloş acum, cînd toţi am văzut atitudinea din Consiliu şi cea din comentariu faţă de dînsul şi faţă de sora Salonica)

Nu este relevant faptul că pomeniţi atmosfera din Consiliul Uniunii: n-a întrebat nimeni. Tocmai asta mi se pare o problemă. Da, de ce n-a întrebat nimeni? Pentru că aşa sîntem obişnuiţi, să nu ne cerem socoteală unii altora. Eu am făcut-o şi uite cu ce m-am ales.

Nu este relevant că pomeniţi acele nume de prieteni. Este prima dată cînd văd această înşiruire şi nu cred că era datoria mea să sun pe la Consiliu şi pe la Primărie ca să fac anchete în spatele dvs. pentru a vă urmări activitatea. N-aveam de unde să ştiu numele lor, relaţia dvs. cu ei. Nu am căutat “să vă vînez” prin telefoane, căutări, urmăriri etc. Pur si simplu Domnul v-a descoperit.

Nu este relevant că amintiţi numele celor care sînt implicaţi în organizarea festivalului Graham şi nici problemele organizatorice. Asocierea cu oamenii nu ne face să ne molipsim de caracter precum ne molipsim de gripă. Asocierea dvs. în organizarea festivalului drept consilier judeţean sînt sigur că ar scuti o grămadă de cheltuieli (de la 50 de milioane în sus, am înţeles de doamna care mi-a telefonat să vă apere). Sînt sigur că principiile şi bunul nume valorează mai mult decît aceşti bani. Sînt sigur şi că, în lipsa unui stadion, dreptul la o manifestaţie publică într-un parc ar fi uşor de obţinut şi în lipsa dvs.

( Printre altele, că am ajuns la rîndul cu pricina: n-am afirmat nicăieri că sînteţi “cel mai nenorocit” şi “cel mai mincinos dintre baptişti”, “gaşca ticăloşilor” vă rog! Nu încercaţi să îmi puneţi cuvinte în gură! Ştiu foarte bine ce am scris şi ce am spus, pe unde-am scris şi pe unde-am spus!)

Am insitat mai mult asupra acestui subiect pentru că, din cîte văd eu şi după cum aţi mai comunicat deja, cel mai tare vă doare faptul că aceste lucruri au ieşit la iveală în spaţiul public, nu faptul că s-a petrecut ceea ce s-a petrecut. Acest lucru mă întristează cu adevărat.

e. Mi-am bazat deconspirarea pe dovezi pe care prietenii noştri deja le-au judecat. Mica mea “demonstraţie” n-a putut fi contestată nici măcar de cei apropiaţi dvs. care, în privat, este adevărat, recunosc că este imbatabilă.

Nu este relevant faptul că n-aţi avut acces la computerul personal de acasă şi că cei din familie v-au efectuat corespondenţa.

Calea de stingere a conflictului: cine pe cine iartă..

f. Dacă doriţi să mă acuzaţi de calomnie, după cum aduceţi vorba, este decizia dvs. Probabil voi pierde procesul. N-ar fi prima dată cînd justiţia românească se face de rîs. Sînt gata să pierd acest proces, dar să rămîn lîngă ceea ce sînt convins că este adevărul: dumneavoastră sînteţi cel care v-aţi ascuns în spatele celor patru pseudonime, dumneavostră sînteţi cel care încearcă o soluţie “politică”, un compromis lingvistic, un joc minor pentru a salva o situaţie din care nu prea aveţi ieşire şi aceste lucruri v-au adus în situaţia jenantă pe care o discutăm acum.

V-am urmat sfatul: m-am gîndit de 9 ori înainte de a scrie. Sînt conştient că în primul rînd Domnul mă va judeca pentru ce s-a întîmplat, apoi fraţii, apoi istoria, cu voia şi ameninţarea dvs., şi justiţia română. Cea mai mare încredere o am totuşi în Domnul!

Vă asigur că şi eu fac acelaşi lucru. Blogul nu mă împiedică să cînt, să mă rog, să fac misiune, să am părtăşie cu fraţii şi surorile, să călătoresc spre zone în zone în care să predic Evanghelia. Pe blogul meu nu este doar istoria dvs. Sînt şi lucruri frumoase. Dacă veţi citi mai atent, mai ales ce spun cei slujiţi şi cu acest talant, veţi vedea că îmi este greu să vă urmez sfatul de a-l desfiinţa.

Sînt convins că am în continuare nevoie de maturizare şi încerc să stau sub nicovala Domnului. Dumnezeu lucrează tocmai prin citire, rugăciune, studiu, lucru pe care îl voi face şi mîine de la ora 8.00 împreună cu studenţi care îmi vor cere socoteală de ce am făcut în acest conflict şi de fiecare vorbă pe care am scris-o.

În cazul de faţă nu cred că este necesară generozitatea dvs. de a mă ierta (”din fericire pentru tine nu sînt un tip ranchiunos”). Tot ceea ce sper este pocăinţa dvs. O iertare aruncată de sus, printre sfaturi spirituale de viaţă şi lucrare şi printre mustrări necuvenite, n-are nici o valoare. O iertare în termenii pe care o propuneţi dvs. nu rezolvă problema pentru că nu pe mine trebuie să mă iertaţi. Dumneavostră trebuie să vă cereţi iertare de la turma pe care o conduceţi, de la cei care v-au creditat cu încredere, de la enoriaşii din Lugoj, de la cei din Consiliul Uniunii etc.

Vă rog să meditaţi la asta şi să ne dăruiţi un Secretar General de care să ne mîndrim.

Cu respect mai puţin deocamdată, dar cu aceeaşi dragoste,

pastor Marius Cruceru