Tema din seara aceasta de la Iris este: Cum putem trăi într-o lume care musteşte de rău cei care sîntem chemaţi de cel Bun la a fi buni?
Este începutul unei serii care porneşte de la o carte a lui RAvi Zacharias.
Nu trebuie să uităm că această frază este parte din rugăciunea Tatăl Nostru din Matei capitolul 6.
Nu trebuie să uităm că acest pasaj este în Predica de pe munte.
Haideţi să rememorăm textele precedente şi să le citim în cheia tensiunii dintre bine şi rău:
Toată predica este plină de ironia situaţilor imposibile . Dacă trebuie, argumentez asta.
Uitaţi-vă la Fericiri, va fi bine de voi cînd vă va fi rău – bucuraţi-vă şi veseliţi-vă ….Mat. 5:12
Binele este în rău, ca grîul în neghină (vezi Matei 13), sarea este în carnea de sabat şi lumina aprinsă în întunberilcul de seara de parascheve. Matei 5:13-16
Răul nu este cel comis, ci cel gîndit, nu cel înfăptuit, ci cel rostit. Nu trebuie să ucizi, trebuie să jigneşti, nu trebuie să curveşti, trebuie să pofteşti. Matei 5: 21 în continuare şi 27.
Nu-i aşa că este o situaţie imposibilă?
Răul este la tine, mîna şi ochiul rău pe care trebuie să-l îndepărtezi, Matei 5:30
Răul îţi este dincolo dincolo de DA şi NU, chiar în vorbire, vezi Iacov 3 şi Matei 5: 33
Răul este să răspunzi cu rău, dar poţi să iubeşti pe cel care îţi face rău? Poţi? Matei 5: 38.
E rău să fii neprihănit, nu, dar să îţi arăţi bunătatea în pieţe, da .
Este rău să te rogi, nu, dar este rău să te rogi la colţurile uliţelor,
Este rău să faci milostenie, nu, dar fără să ştie stînga ce face dreapta. Matei 6:1-6 şi de la 16- 18
Apoi ajungem la punctul climactic al predicii în locul în care ne aşează Dumnezeu, ne pune în gură cuvinte ca să ne aşezăm singuri în păienjenişul de relaţii vitale.
Ştiţi ce este paradoxal?
