This is not my Jesus…
ianuarie 13, 2008Avertizare: acest post nu are de-a face cu recenta dispută cu C.P.B.! Este urmare a unei discuţii purtate cu un prieten pe străzile dintr-un oraş din Nord-VEstul mioriticei noastre patrii…
Eram împreună cu un prieten din Anglia şi am văzut cîteva „imagini” religioase pe o tarabă (ştiţi voi nişte kitsch-uri din alea cu raze metalizate strălucitoare, floricele, mult rozaliu şi o faţă efeminată), că altfel nu pot să le spun… a rămas o clipă lîngă ele şi m-a întrebat dacă respectivele creaţii sînt reprezentative pentru cultura română.
I-am răspuns: Nu, nici pentru cultura română, nici pentru mine ca român baptist, n-ar trebui să fie pentru nimeni, pentru că nu acesta este Isus cel descris în Scripturi.
Am făcut un idol, un cristos suportabil şi care este dator să ne suporte. Un isusuţ. O femeiuşcă ochioasă cu barbă, care pare tarată mintal, cu ochii limpezi, dar fără expresivitate, cu plete blonde cîrlionţate, cu căpşorul aplecat pe-o parte, bleguţă , fără discernămînt şi numai zîmbete.
O scîrbă!
This is not my Jesus!
Isus al meu nu este un fătălău bleg
Isus al meu nu este un fel de domnişoară cu barbă
Isus al meu nu este roz-bombon,
Isus al meu nu este „drăguţ”
Isus al meu nu este „prietenos” şi cu o faţă cam tîmpă…
Isus al meu nu este kitsch
Isus al meu nu este blîndoc şi nu prinde fluturi sărind într-un picior cu gingăşie
Isus al meu nu este uşor de prostit
Isus al meu nu este un hippy simpatic
Isus al meu nu este blond cu ochii albaştri
Isus al meu nu este un băiat de gaşcă
Isus al meu nu este uşor de prostit de şmecheri şi nici îngăduitor cu nemernicii
Isus al meu nu este Iubire pentru cei care invocă tot timpul iertarea lui, pentru a-şi continua potopul de desfrîu…
Isus al meu nu zîmbeşte ca un american şi nici nu se hlizeşte ca un român care aude un banc porcos.
Isus al meu nu iartă oricînd, oricum şi oricui… numai în termenii Lui…
Isus al meu nu este uşor de dus de nas..
Isus al meu nu este „simpatic”
Isus al meu nu este political correct
Isus al meu nu ştie de glumă,
Isus al meu nu este nice,
Isus al meu nu este buddy
Isus al meu nu este un idol…
Isus al meu este Domn….
voi continua…
uff.. . să mă calmez întîi…
Anyways, This is not my Jesus… !
La patratosu 
Chiar dacă ai dreptate, asocierea Domnului cu adjectivele respective e periculoasă! Poate vei fi mai prudent, alteori!…
Altcum…bagă un Tata Nano la imagine!!!
Nu sunt specialist în chiciologie, însă prima imagine, ar putea face poate referire, la un pasaj din Apocalipsa…totuşi să dăm o notă de trecere autorului…:)
A doua imagine mă face să mă gândesc la gestul recent al unei persoane importante (nu spui cine) către regele Spaniei. O gafă de neiertat…
Asteptam si latura catafatica, nu numai cea apofatica!
Hai, ca te stiu ca nu esti agnostic! 😀
Urmează, urmează, trebuie să cobor de la 92 la 70 cu pulsul 🙂
Noaptea e un sfetnic bun!
Sunt de-acord cu tine si mi se pare ca nu sunt toate importate – bine, nici n-ai sustinut asta.
Auzeam in urma cu ceva vreme, cred ca la BBC, ca undeva in State, exista o adunare doar pt barbati, pentru cei care se vor macho. Un membru important era cel mai puternic barbat din lume. Isus pe care-l proclamau ei, era un barbat puternic, care stia ce vrea de la viata, nu intra in compromis, stapanea femeia, etc…
ce de aberatii… dar, oare n-avem si noi – in minte, ce-i drept 😉 – imagini distorsionate ale lui HRISTOS?
nu cred ca e bine venit acest post,
sunt deja prea multe gunoaie pe lume,de la care trebuie sa-ti intorci ochii,sa-ti astupi urechile…
a destul pentru cine le-a vazut odata,ca sa le mai repete..nu cred ca fac cuiva un bine,
stai că mîine am alte imagini…. tari de tot, sper să nu se supere nici o altă cultă pe mine 🙂
Da, am auzit de sectuliţa respectivă, Ciprian, am discutat puţin la fabrica de bărbaţi despre ea…
Da, si eu as fie asteptat cu postul ca sa pot aborda si catafatic. Asa postul e groaznic de dezechilibrat. Te infioara…
Piatră de hotar, citeşte negaţia.. NU ESTE …limbaj apofatic, piatră…
Ca la Ioan Damaschin, Dumnezeu nu este bun, Dumnezeu nu este rău… etc.
Ce-i aia Tata Nano?
Draga Elisa, ca să punem ceva pe masă trebuie curăţită întîi masa…
Mîine e continuarea.
„Isus al meu nu iartă pe nici unul care să nu-şi fi c,.erut iertare…”
Eu stiu un Isus care spunea: Iarta-i Doamne,…
Era scrisă şi a doua parte, dar mai trebuie lucrată…
Oricum pînă mîine dimineaţă merită să ne gîndim fiecare la CE NU ESTE … Isus pentru tine…
„fătălău bleg”…
Şi i-a iertat, Teologeanule? I-a iertat? Au plătit cu vîrf şi îndesat… Citeşte istoria ultimilor 2000 de ani, dar mai ales 1939-1944 …
ACUM CRED CA I A IERTAT
[…] Doar o melodie… ianuarie 13, 2008 Ca sa-i mai scada tensiunea, ii dedicas patratosului o […]
Exagerezi, Marius cu interpreatrea cu holocaustul.
Ei se intrebau (Hans Jonas)daca mai poate exista DUMNEZEU dupa acel genocid.
Cred ca mergi un pic prea departe, dincolo de sarcasm, spre cruzime… 😦
Ăsta NU ESTE apofatism! Dacă mai susţineţi chestiile de mai sus – atăt aţi înţeles voi din patristică? – puneţi la antet „Facultatea de băşcălie”, şi sunteţi sinceri! Tata Nano e cea mai ieftină maşină din lume. Şi nu e pătrăţoasă! Nici Dumnezeu n-a pus linii drepte în Creaţie, ne-a lăsat pe noi să le imaginăm. Unii o fac pentru a sta la colţ!
Si eu cred la fel, Ioan, dar nu pentru Holocaust i-a iertat, ci pentru că sînt poporul ales oricum…
Ciprian, da exagerez, dar nu mă poţi bănui de cruzime şi sarcasm la simpatia pe care o am eu pentru neamul evreiesc…
Am fost aproape 5 ani lîngă Lucia Wald…
Din păcate aproape toate blestemele din Deuteronom s-au împlinit cuvînt cu cuvînt din cauza neascultării…
Săptămînal, sîmbăta de obicei, mă rog pentru mîntuirea evreilor pe care îi cunosc… şi pentru neamul Israel…
Am vrut să subliniez un singru lucru, de aici a pornit… fără cerere de iertare în faţa lui Isus nu se acordă Iertarea prin sînge şi dacă ceri lui Dumnezeu sînge îţi dă..
A dat!
N-am pornit noi războiul ăsta, şi nici nu-l vom găta noi! Noapte bună, tuturor!
draga Piatra, asta sigur nu este apofatism… era o glumă…
foarte bun comentariul tău cu liniile drepte făcute pentru a sta la colţ, îmi place 🙂
acum serios: metoda contează şi este folosită… este un fel de apofatism mai micuţ, aşa cum este aeromodelismul în loc de zborul real…
Draga Aurel,
multumesc pentru melodie, dar tocmai acel gen de imagini le incriminam…
Pai atunci nici pe tigani nu i-a iertat prin ’39 – ’44. Desi ei nu erau prin zona la rastignire.
Pui pariu? 🙂
De fapt, te-ai exprimat precaut. Ai zis „Isus al meu”. 🙂 Aşa că degeaba vrui eu să zic, de exemplu, că sunt de părere că El ştie de glumă. E drept că depinde şi ce fel de glumă; da’ una fină, ironică, moralizatoare poate… 🙂
Am retinut ideea. Da nu o zic ca sar ONG-urile.
“Isus al meu” este ironic… 😉
Marius,
pe langa tot ce-ai scris, Isus al meu nu este gay (homosexual) si nici travestit.
aoleu… cate s-au mai petrecut, si nu am lipsit decat vreo cateva ore…. 🙂
Toate afirmaţiile Pătrăţosului încep cu o negaţie(Apofatic…. ca să fiu în ton!!!!!) şi scot în evidenţă ceea ce este Isus pentru unii şi ceea ce nu este pentru noi. El este Jesus Christ super star, cred că unii aţi văzut aberaţia asta, este gay, pentru unii, este ceea ce EI VOR SĂ FIE. Un Isus de carton, modelabil, maleabil, mişcăt şi mutat în funcţie de inter şi fes.
Dar mulţi au uitat că El a fost pe pământ” Chipul Dumnezeului celui Nevăzut, Întipărirea fiinţei lui Dumnezeu””Cauza, Necauzată, Mişcătorul, Nemişcat,Începătorul fără Început, Sfârşitul fără Sfârşit” şi au făcut din El un panaceu al imaginaţiei.
La toate cele de sus adaug că Isus al meu nu este slab şi costeliv ca o vacă de CAP şi nici nu se uitat strâmb ca un huhurez bolnav de gripa aviară.
Ştiu că unii vor sări la gâtul meu , dar aşa este El prezentat în muuuuuuuuuuuuulte zugrăveli de muuuuuuuuuuuuulţi zugravi, iar în altă ordine de idei am gât gros şi puternic băieţi
„Isus al meu prieten bun
Din zorii tineretii
Cu Tine eu călătoresc
Pân la sfârşitul vieţii”
În această călătorie El decide ce bagaje luăm. Ce bine ar fi să Îl ascultăm tot timpul.
http://mareatrimitere.wordpress.com
Isus nu este „Mr.Jesus” din filmul „Borat” (o prostie de film)
Camix, ai prins exact ideea, this is not my Jesus, poate fi al altora, al vostru, mai ştiu eu…
eu am vorbit doar în dreptul meu, atît, cu prudenţă, ca să nu mai zică nimeni că mă leg de careva…
Prostia aia de film a lui Miel Gibson a lansat din nou stupiditatea conform căreia mesajul esenţial al lui Isus e dragostea!
Fals!
FAls! de trei ori fals pentru Sfînta TReime şi fals pentru toţi heruvimiii care există în cer…
CAre ong-uri, teologeanule?
Am văzut postul de pe gîndurarul, Gîndurarule, mă duc imediat şi acolo.
Şi Isus al meu este foarte ironic, am spus-o de mai multe ori, chiar şi acilea pe blog..
Good point, Pety, ce-ar fi să lansăm o leapsă, fiecare să spună cum NU ESTE ISUS…PENTRu el, fiecare în dreptul lui, cred că ar ieşi o chestie interesantă..
Almy, cîtă dreptate ai… eu sînt iconoclast cînd e vorba de reprezentarea lui Isus… Îl păstrez doar în inima mea, este secret, numai eu ştiu cum este de fapt…
Isus e al meu daca si eu sunt al lui. Toti incearca sa il faca pe Isus sa semene cu ei. Negrii il cred negru, rockerii l-au declarat superstar, manelistii incearca sa il faca o parte din kitsch-ul de zi cu zi.
Alternativa este sa incercam sa nu il integram pe Isus in viata si planurile noastre, ci sa ne integram noi in planurile lui, si sa ne asemanam noi cu El.
Apropo, prima imagine nu mi se pare deplasata.
Stiti ca nu e important cum a aratat Isus fizic. De fapt Biblia spune ca nu arata prea bine. De aia reprezentarile nu mi se par de loc importante.
Ce este Isus este mai mult decat cum arata.
„stupiditatea conform careia” – eu credeam in aceasta „stupiditate” cu mult inainte de a fi vazut orice film de-al lui Mel Gibson. Si inca cred, in ciuda tuturor justitiarismelor pe care le-am citit pe blogul tau si blogurile altora.
Asa cum spuneam intr-o discutie si de pe blogul lui romoflorin, inclin spre interpretarea ontologica si nu in cea justitiara. Cred ca omul se pedepseste singur pentru ca se rupe de iubirea divina, de viata. Pentru ca Dumnezeu este Iubire si Viata si mult mai multe decit acestea.
Totusi, Iisus Insusi a spus ca cele mai importante porunci este sa iubesti pe Dumnezeu si pe aproapele tau. Cum ramine cu asta?
Dar cu asta cum ramine:
„Dacă zice cineva că iubeşte pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu pe Care nu L-a văzut, cum poate să-L iubească?” (I Ioan 4, 20).
fii si tu mai concesiv. e natura istoriei, a civilizatiei, chiar si a bisericii de a se preschimba si adapta vremurilor. pentru un simplu fapt: N-AI INCOTRO.
draga Danny, Isus arată exact aşa cum „Îl vezi” cînd te rogi… nu cum este pictat prin imagini religioase ..
Aşa cum google-ul ne-a exteriorizat informaţia şi nu mai avem nimic prin creiere, aşa şi imaginile religoase ne-au exteriorizat chipul lui Isus din noi, este în afara noastră…
Draga Cătălina,
unde vezi „justitiarisme” pe blogul meu? 🙂
noooo, nicăieri 🙂
ce înseamnă pentru tine interpretare ontologică versus justiţiară, ai putea clarifica termenii?
În Biblie sînt mai multe afirmaţii
Dumnezeu este Iubire
Isus este Pîinea vieţii, dar nu este cea mai importatntă poruncă să mîncăm, nu?
El este Apa vieţii, dar cea mai importantă poruncuă nu este să bem,
El este, de asemenea, Uşa, dar cea mai importantă poruncă nu este să intrăm şi să ieşim?
Isus a spus că să iubim PE DUMNEZEU şi pe PE aproapele, în această ordine.. la acesta două se reduc toată Legea şi Proorocii, cam asta a spus, dintre toate poruncile acestea sînt ESENŢA,
dar El nu avenit să ne dea numai porunci, de fapt El nu avenit să ne dea porunci pentru că ştie că nu le putem împlini,
El a venit să se dea pe El însuşi.
Cea mai importantă afirmaţie a lui Isus, mi se pare mie este EU SÎNT…. Ioan cap. 8.
Credeţi în Mine…
Cel mai important lucru, că altfel n-ai cum să iubeşti, nu? Cel mai important lucru este să Îl cunoşti pe El, din această relaţie de EU-TU izvorăscă celelalte lucruri…
Epistola către Evrei spune … cel mai importatn lucru al celor spuse este că „avem un Mare Preot”,
Ioan, toate aceste lucruri au fost scrise, nu ca să iubim mai mult, ci ca noi să CREDEM,
dacă ajungi să crezi în El, atunci poţi iubi cu adevărat şi pe Dumnezeu şi pe oameni…
În sensul acesta El este Dragostea, pentru că „despărţiţi de El nu putem face nimic” Ioan cap. 15.
Orice poruncă ne-ar da n-am putea-o împlini, dacă nu sîntem cu El, în El, prin El.. etc.
Ba da, Hairomania, am încotro, să nu cred în Isusul pe care mi-l vînd alţii sau pe care mi-l depictează alţii sau pe care îl schimonosesc alţii..
am încotro…
spre El 🙂
Adevărul este că toate acele imagini mi-au dat mereu senzaţia că sunt false, poate şi din cauză că mă bătea mama peste mână când primeam câte o broşură dintr-asta iar eu nu înţelegeam de ce.
iti propuneam sa intelegi de ce nu ai INCOTRO, nu ca „individ personal” (sigur, tu, patratosu, sau oricine altul, ai dreptul sa alegi, nu e nicio indoiala), ci ca „individ colectiv”. e o sintagma pe care sper ca o intelegi. in fond, e vorba de acceptarea unei fatalitati a istoriei (asta e, aici am ajuns, nu ne putem opune, ci doar intelege), dar mai ales de tolerarea unor noi forme, chiar daca superficiale, de relatie pe care le au altii cu Divinitatea. atentie, asadar: e vorba de tolerarea celorlalti!
hairomania
are pe undeva dreptate, dar nu in dreptul lui Marius, ci a celor care accepta ceea ce le-a dat societatea inca de mici
Daca nu ti se prezinta alternative la imaginea lui Isus, atunci da, nu ai incotro.
De asemenea n-ai incotro daca nu accepti alternative.
De asemenea n-ai incotro daca nu te intereseaza problema.
draga Ana, cred ca adevaratul ISUS este cel pe care-l cauti adanc in tine, nu in exterior, nici macar in ceilalti oameni – pt ca jucam rolul unei vitrine murdare, lasand prea putin din EL sa iasa printre noi. 😦
Isus al meu nu e agent imobiliar, nu e uituc, nu e vames, dar nici fariseu (ca multi se bat cu pumnul in piept ca ei sunt ca vamesul si chiar sunt,ca vamesul duminica de duminica, atunci mai bine fariseu )nu e Socrate, nu este vedeta, nici VIP, nici heterogen, nici brand, nici firma, nici oferta speciala…
Adica, Patratosule, El este Dragostea in sensul in care intelegem noi? Si ajungem sa judecam ce-i mai presus, credinta sau dragostea? N-ar fi asta oare gresit?
Credinta si dragostea nu exista una fara alta. Dar, iti spun, dragostea o invatam prin contactul cu oamenii. Daca am creste in padure cu lupii (asa cum s-a mai intimplat cu unii copii) am invata dragostea acea naturala, primara, pe care o au animalele pentru cele asemenea lor, de care au nevoie pentru a supravietui si a-si transmite mai departe genele. Astfel de copiii mai pot sa stie oare ceva CONSTIENT despre credinta si Dumnezeu?
Cred ca sensul citatului acela din Ioan este ca daca nu iubim oamenii, printre care traim, de care ne leaga felul de a fi, de a exista intr-o societate, atunci n-aveam cum sa-L iubim pe Dumnezeu. Acela fata de care pina si oamenii sfinti au ajuns sa aiba indoieli. Daca in fata evidentei sintem caposi si egoisti, atunci cu atit mai mult cind este vorba despre ce-i deasupra noastra si nu-i evident (asta ca sa avem noi liber arbitru).
Cam asta cred eu ca vrea sa spuna Ioan.
Interpretarea ontologica? Noi traim de multe ori rupti de Dumnezeu, care e Viata. El nu ne pedepseste, pentru ca nu El e sursa raului si suferintei. Ci doar, in astfel de momente, lasa raul sa ne atace. Sa ne copleseasca. Sa ne doboare. Ca sa intelegem si sa sporim in dragoste si credinta, iar astfel sa ne reconecta.
Interpretarea justitiara? Dumnezeu ne pedepseste. El a dat legi. Legea este mai presus de orice. Chiar si de iubire. (aici am ajunge deja la paradoxul lui Pascal 😀 ). El are vrajmasi pe care ne porunceste sa-i „zguduim” in numele lui (orice ar insemna „zguduitul” asta – de ex. ghetoizarea homosexualilor).
Am scris deja o intreaga postare aici. Asa ca trebuie sa inchei. Sper ca am reusit sa sintetizez.
Înţeleg ce spui, Anayana, vezi că în seara asta am continuat..
Hairomania, uite pentru asta fac blog, că nu accept ce spui tu, istoria, datul social, mioriţa, meşteru manole, paragidmele, sînt nu doar protestant, neprotestant… protestez împotriva normelor omeneşti fariseice uscate de viaţă.
Protestez şi în faşa unui isus fals, idol fără viaţă, păpuşă de lemn şi desen inanimat…
Cipri are dreptate, Isus ori este în tine ori nu este deloc nicăieri în afara ta…
Cătălina dragă, înţelegem noi ce este ACEA DRAOGSTE? Atunci înseamnă că Îl înţelegi pe Dumnezeu, nu?
Înţelegi infinitul, necuprinsul, omnipotentul, omniscientul, atotprezentul?
Cînd spune că Dumnezeu este Dragoste, acest al doilea cuvînt, numele predicativ este modificat radical în aria lui semantică.
nu mai vorbim de un sentiment, nu maivorbim de tremurături de buze, de mîini transpirate şi de fluturi în burtă…
Subiectul redefineşte numele predicativ…
Ai dreptate, Dragostea nu poate exista fără Credinţa în Dumnezeu, numai cei care au crezut în El cunosc Dragostea Lui, de aceea spuem că Dumnezeu este Dragoste, prin faptul CĂ EL NE-A IUBIT…
De acord, acolo nu spune, în 1 Ioan, că dacă iubeşti oamenii eşti credincios lui Dumnezeu, ci dacă eşti iubit de Dumnezeu şi îl iubeşti pe Dumnezeu, asta se vede fără efort în faptul că îţi arăţi iubirea faţă de ceilalţi.
Iubirea semenilor nu este altceva decît un rezultat al unei explozii lăuntrice determinată de El, nicicum a unei putinţe care stă în mine însumi.
Da, hm, mă mai gîndesc la distincţia cu cele două interpretări…
Tocmai am scris un post despre Dumnezeu care pedepseşte… interpretare justiţiară… 🙂
Sunt perfect deacord cu tine …aceste imagini ne fac sa avem o imagine proasta ….de’a dreptu stupida asupra a ceea ce este Isus…dar pe langa faptul k El este Domn mai e shi TATA …oricum imi place ceea ce ai zis…GBu
no Marius, imaginile erau ironie 🙂 , stiam ca nu-ti plac.
Culmea este ca , melodia, daca ai apucat sa o asculti (ma refer la versuri) este impotriva unor astfel de reprezentari.
dupa cum l-ai zugrăvit, Iisus al tău pare un tip destul de pe gustul meu 🙂
Da, am ascultat, Aurel, mulţumesc… am degustat.
Horia, în sfîrşit de acord.. ha?
Cu dezamagire vad ca lumea se consoleaza cu faptul ca Isus a murit pe cruce, si il picteaza peste tot intr-un fel care mai de care.
Am ascultat un reportaj in care se vorbea despre prezenta providentiala a Maicii Domnului intr-un orfelinat si despre jertfa pe care ea o face pentru oamenii din acel loc, putin mai incolo a aparut si Isus, insa in aceeasi postura descrisa.
Deci traditia nu ne invata sa ne apropiem de Isus care este MARE, de un DUMNEZEU MARE ci de Isus micutul nostru prunc (in farianta noua de pe pârtii „micul nostru drag mos craciun”)
daca tot so zis in engleza ceva zic si eu o exclamatie care in ultima vreme imi misca sufletul:
HOW GREAT IS OUR GOD!
Ciprian, aici sunt de acord cu tine 😉
@patratzos: of course 🙂 intr-o lume ideala, in care subsemnatul ar crede in Dumnezeu, portretul robot al Iisusului meu ar fi frate geaman cu Iisusul tau. faptul ca nu cred nu ma impiedica sa fi citit evangheliile si sa fi incercat sa le patrund intelesul.
Horia,
nu ma leg acum de (ne)credinta ta. Recunoaste totusi ca Isus al Evangheliilor este fascinant.
O personalitate completa…
@dan h: pai sa nici nu te legi. iar faptul ca Iisus e un personaj fascinant l-am recunoscut dintotdeauna. si biblia e o carte grozava, n-am negat asta. dar asta nu ma face mai putin sceptic in privinta adevarurilor ei.
Draga Anayana, nu-i aşa…. Cristosul lăuntric…
Horia… da, ar fi o lume ideală aceea în care şi tu ai crede în Dumnezeu 🙂 pentru mine cel puţin… şi mai am pe cîţiva pe listă….
Continuă să citeşti, a propos, Horia, nu ştiu dacă te-am mai întrebat… ai citit vreodata Evanghelia după Ioan de la un capăt la altul?
măcar atît, nu biblia în întregime…
Draga Patratosule, am revenit si aici, asupra urmatorului pasaj din raspunsul tau catre mine:
Cătălina dragă, înţelegem noi ce este ACEA DRAOGSTE? Atunci înseamnă că Îl înţelegi pe Dumnezeu, nu?
Înţelegi infinitul, necuprinsul, omnipotentul, omniscientul, atotprezentul?
Cînd spune că Dumnezeu este Dragoste, acest al doilea cuvînt, numele predicativ este modificat radical în aria lui semantică.
nu mai vorbim de un sentiment, nu maivorbim de tremurături de buze, de mîini transpirate şi de fluturi în burtă…
Pai Dragostea e doar unul dintre atributele lui Dumnezeu. Faptul ca eu il percep pe Dumnezeu-Iubire in strinsa legatura cu ideea ca El este Viata nu inseamna ca eu as avea pretentia ca-L inteleg pe Dumnezeu. Nu, dimpotriva, abia la gindul intelegerii/neintelegerii lui Dumnezeu ma apuca frica.
In rest, incerc sa … conlucrez cu El. Sa las lucrurile bune si linistea sa imi intre in singe. Pentru ca de la El sint, eu trebuie doar sa permit fluxului divin sa intre in mine, sa ader la acest flux.
Iar iubirea divina nu inseamna pentru mine in nici un caz tremuraturi si miini transpirate (apropo, eu am miinile reci – probleme cu circulatia) si alte chestii de indragostire adolescentina. Inseamna mai degraba focul din singe, pentru ca ea arde si apoi calmeaza. Foc si miere.
Si mult mai multe decit asta.
[…] aici e articolul original si sunt mult mai multe replici cat de cat dure, dar foarte bine zise… felicitari domnule patratosu… […]
draga Catalina,
exact asta spun şi eu, Dragostea este unul dintre atributele lui Dumnezeu, pe Dumnezeu nu îl putem epuiza reducîndu-L la o singură acţiune sau un singur nume predicativ…
REducţiuni de genul… „cel mai important lucru pe cre ni l-a spus Isus”… sau „lucrul cel mai important despre Dumnezeu este că… să vă dau două exemple… ”
Eu am scris articolul tocmai ca o reacţie la o Cristologie deformată, împotriva unui Dumnezeu îmbunat, transforamt într-un idol…
cu siguranţă, după asta trebuie să găsim echilibrul..
Da, frica de Domnul este începtul înţelepciunii. frica este bună…
Eu nu vreau linişte, eu vreau doar Pace, liniştea este periculoasă, pacea rămîne…
[…] şi despre faptul că Scripturile sînt unitare, ne prezintă acelaşi Isus care spune … Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, dar, de asemenea, […]
[…] Mi-am adus aminte de acest text mai vechi. Şi aşa nu mai vizitasem de multă vreme Pătrăţosu. E… […]
[…] că ne putem dispensa de VEchiul Testament. Cu totul greşit. De aici se generează aceste cristologii idolatre care îl depictează pe Isus ca fiind amputat de caracterul Lui descoperit în Scripturi. Din […]
[…] Faceţi ce vreţi cu el, dar acest Pink Jesus nu este Isusul meu. […]