Despre “ştiri” sau lăsaţi Creştinul Azi în … PACE

…. (baptiste sau nu)

Ieri, imediat după ce unii au intuit că s-a terminat Consiliul am fost bombardat pe telefon şi email cu întrebarea:

Ce s-a întîmplat? Ai scăpat viu? Ce s-a ales de scrisoarile de la comunităţi, de scrisoarea lui Beni? Etc.-

Iată că am ajuns viu şi nevătămat acasă, dar nu voi face o ştire din felul în care s-a pus problema blogerilor la Consiliu, nici din altele.

Eu nu sînt ziarist, nici comentator de tembeliziune.

Aşteptăm o declaraţie clară şi în-scrisă asupra hotărîrilor de ieri. Pînă atunci să ne abţinem.

Cînd mi s-a spus referitor la discuţia de ieri:

“Aşteptam totuşi un comentariu din partea ta”,

am răspuns:

“m-am abţinut (lucru pe care îl fac şi acum ) şi bine ar fi să nu confundaţi comentatorii mei cu mine şi cu ce spun eu, nu-mi puneţi comentarii sub condei şi între vorbele mele (printre aceşti comentatori s-au numărat, spre exemplu, şi Alin Cristea şi Bastrix, evident nu sînt de acord cu dînşii) “

Dacă vreţi totuşi să ştiţi, am votat cu entuziasm propunerea de a nu discuta pe web probleme pastorale, avînd toată consideraţia faţă de faptul că fiecare dintre noi înţelegem clar distincţia dintre acestea şi altfel de probleme (distincţie pe care unii dintre blogări nu o fac, relatînd discuţii private, chaturi, emailuri personale, confesiuni, chestii intime care trebuie separate de cele de interes public spre exemplu, sau diferenţa dintre faptă împotriva unei persoane şi faptă împotriva unei comunităţi şi altele ca acestea.)

Mă abţin de la comentarii pe marginea comunicatului despre bloguri, comunicatul-extras al procesului verbal de ieri, care va fi făcut cu grijă, respectîndu-se propunerea votată, dar şi exactitatea termenilor discuţiei. Mă abţin cel puţin pînă va apare, dar nu mă abţin de la ceva ce am văzut pe birou imediat ce am venit acasă ieri.

Am văzut dezamăgitorul ultim număr din Creştinul Azi, cu articolaşul penibil al lui Sorin Bădrăgan Despre dosariada baptistă, un articolaş care s-ar potrivi la comentariile din categoria “de pe ficaţi” şi “răs-îm-bunătorul” blogosferei pe oricare dintre blogurile criticate de dînsul.

Păcat că cei din noua echipa editorială a Creştinului Azi fac confuzie azi între articole vrednice de un blog personal şi cele demne de pus într-o revistă care circulă în atîtea mii de exemplare către toată frăţietatea. Dar poate că despre asta, dacă este cazul să luăm în seamă povestea, altă dată. Poate, spun, pentru că articolul cu pricina nu prea merită băgat în seamă decît undeva tot în dreptul patologiilor comunicării în spaţiul public. Mă tem că episodul face parte din “lupta de clasă” construită pe baza opoziţiilor noi şi voi, acu e rîndul nostru.

Mă tem de asemenea, date fiind erorile articolului (de abordare, argumentare, teologice, exprimare, stil etc.), că dreptul la replică ar fi mai lung decît articolul în sine şi că un asemenea răspuns ar prelungi circ-uitul apei de ploaie în blogosfera evanghelică românească, pentru că tot articolaşul de cîteva pagini ar fi putut fi redus la cîteva idei redundante şi arhivehiculate în ultimul timp pe bloguri (de fapt toată creaţia pare o inventariere a sutelor de comentarii apărute pe-aiurea pe internet, comentarii însoţite de răspunsuri previzibile)

De aceea, deocamdată mă abţin la a replica aşa cum s-ar cuveni unui articol demn de o revistă de asemenea circulaţie (repet, articolul este de blog) şi îi recomand drd. Sorin Bădrăgan, pastor la biserica Providenţa din Bucureşti, două manuale de argumentare apărute la Polirom şi orice manual de retorică, poate începe cu Aristotel. Îi voi indica în privat lista bibliografică, dacă mă contactează. Aceste materiele ar trebui să îl ajute în a face distincţia dintre scrisoare deschisă, monolog, predică, peroraţie, diatribă şi articol menit să rezolve o problemă nu să încurce mai tare lucrurile.

(Demit de la început orice frază de genul: de ce nu i-ai spus mai întîi lucrurile astea în privat, pentru că nici textul dînsului, generos numit articol, n-a fost pentru mine personal)

De asemenea, le recomand celor din echipa editoriala, mai ales departamentul grafic, să se uite prin numerele anterioare ale Creştinului Azi, s-ar putea ca inspiraţia din trecut să le ajute să elimine alegerea neinspirată de culori, grafică, imagini, asocieri de fonturi din acest ultim număr care seamănă din ce în ce mai mult cu Farul Creştin de acum 5 ani. (între timp chiar şi această revistă arată mai bine grafic decît ultima producţie Creştinul Azi)

Deocamdată mi-am pus în gît cîteva versete citite azi prin Evanghelia după Matei şi un citat auzit pe România cultural. Foarte folositor!

Iată de ce poate că merită să ne gîndim la dreptul de a rămîne ignoranţi faţă de unele false probleme:

A şti să faci un ziar sau o emisiune de ştiri e a şti să dozezi ştirile în aşa fel încît fiecare să beneficieze de rangul ei real. Nu dai drumul la orice, nu minimalizezi evenimentul decisiv şi nu acorzi prima pagină unui moft. Există, evident, şi tehnica, din ce în ce mai des folosită, de a fabrica ştiri. Manipulezi realitatea în aşa fel (prin scoatere din context, grafică, literă, timp de emisie, titlu etc.), încît ţînţarul devine armăsar sau, invers, vestea cea mare devine o bagatelă între altele.

Lăcomia de ştiri face parte, ca să zicem aşa, din „fişa postului” de gazetar. Dacă nu le are, le face. Iar ştirea odată făcută, ea se dilată tumoral în lungi dezbateri ulterioare, pe toate canalele. Intră în joc analiştii, politicienii, poporul însuşi (somat, pe stradă, să-şi dea cu părerea). Victime ale acestei regii, sfîrşim prin a fi nu informaţi, ci năpădiţi de zvonuri şi opinii, hărţuiţi, aţîţaţi, năuci.

În aceste condiţii, ar trebui să luptăm niţeluş pentru dreptul de a nu afla tot, de a nu fi serviţi cu atîtea ştiri născătoare de alergii, intoxicaţii, sminteli şi scîrbe.

Dragi jurnalişti, lăsaţi-ne, din cînd în cînd, să murim proşti.

…………………………..

Andrei Pleşu, vezi AICI

Dragi bloggeri, din cînd în cînd lăsaţi-ne şi lăsaţi-vă ignoranţi. Unele …. chiar nu merită.

Iar în unele lucruri se merită să rămînem proşti, mai ales în ce priveşte răutatea. Eu încă n-am reuşit să mă prostesc cu totul la răutate, dar sînt pe drumul cel bun, sper eu, cu această autoimpusă abţinere. Poate sugestiile mele îi vor ajuta pe cei de la Creştinul azi să aleagă mai responsabil articolele şi grafica, măcar atît, un pic mai înţelepţi în ce priveşte binele, dacă nu doresc să transforme şi revista Creştinul Azi într-un spaţiu în care ne dăm replici la replici unii altora.

Romani 16:19 cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur, deci, de voi şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele şi proşti în ce priveşte răul.

Puteţi face asta pe bloguri, şi-aşa sînt otrăvite, dacă cineva mai doreşte mai multă urzică şi îmboldire. Eu mă îndoiesc că mai am chef de aşa ceva, dar lăsaţi revista cultului în Pace.

Aici două precizări ulterioare scrierii acestui text: Ruben Ologeanu are scuzele începătorului, fiind la primul număr produs, iar alegerea articolului amendat mai sus este contrabalansat de articolele lui Teofil Ciortuz şi Ninel Lazăr.