AÅŸa ceva nu s-a întîmplat…

Este fotografiat, sînt dovezi, dar …. nu s-a întîmplat. Cei care mă ÅŸtiu mai de departe mă ÅŸtiu ca un tip lipsit de zîmbet spre tristeÅ£e, destul de sceptic spre pesimism ÅŸi prea ironic, uneori spre cinism.

De vreo cîţiva ani mă tratez de aceste boli, mai ales cu primăvară. Mă tratez cu privirile copiilor, cu cititul Bibliei, cu flori, cu alte cărţi, cu scris, cu jurnal, mai exorcizez cîteva porniri spre cinism cu blogul.

Am început să cred în oameni după o vreme. Am început să mă uit după “fondul lor bun”, după “chipul ÅŸi asemănarea lui Dumnezeu”, după bunătatea-rămăşiţă în adîncul sufletului.

Imaginile pe care mi le-a trimis ieri prietenul meu, imagini ale unui loc atît de familiar m-au aruncat din nou peste gînduri. Omul este adînc corupt ÅŸi cu totul depravat. Augustin ÅŸi reformatorii au avut dreptate. N-avem scăpare decît prin “naÅŸtere din nou”, printr-o totală, ontologică intervenÅ£ie.

Natura umană nu poate fi cosmetizată, bucălată şi pusă pe bigudiuri, nici un make-up nu poate ascunde urîţenia omului. Şi Plaut are dreptate: Homo homini lupus est.

Am privit fotografia aceasta şi aşa ceva nu se poate întîmpla.