Cine m-a văzut …01

Un prieten mi-a făcut o supriză. Mi-a trimis o fotografie de prin 1990. N-am ştiut cînd a făcut-o, cu ce a făcut-o, că pe vremea aia nu erau aparate digitale.

Mi s-a pus un nod în gît. Ce prietenie frumoasă! Ce zile, în care stăteam să memorăm paradigme în greacă şi ebraică, să discutăm rîzînd sau luîndu-ne de gulere despre tot felul de lucruri: poezie, sculptură, religie, om, anatomie, Babel, creaţie, stupi, însurătoare…

Acesta a fost primul meu birou. Memoram împreună

Acum, în aceste zile în care îmi merge numărătoarea inversă, îmi face foarte bine această fotografie.

Nu-mi plac fotografiile cu mine, dar asta îmi face bine pentru că “văd” în ea chipul prietenului meu, nasul turtit pe aparat şi retina roşie, amprentată cu această imagine.

Nu-i important că mă văd eu aici, este important că m-a văzut cine m-a văzut

In sfirsit mi-am facut un pic de ordine

Cred ca uncategorized mi se potrivea cel mai bine.

De asta am lăsat atît de mult timp mai toate posturile la uncategorized. Le-am pus etichete noi. VEzi cloud-ul de jos sau categoriile.

Foarte greu de ordonat salata asta de tot felul de chestiuni. Am încercat să le pun cumva în “rafturi” pentru că eu însumi nu mă mai descurcam cu toate aruncate în mijlocul camerei.

Tot timpul trebuia să răscolesc după ceva.

Acum se va întîmpla altceva, voi uita unde şi pe ce raft am pus un comentariu, o reacţie, o carte etc.

Aşa fac şi în birou. Din cînd în cînd “mă-nervez” şi fac o ordine de s-o ţin minte. Ca să realizez repede că am cîteva lucruri la care nu le găsesc deloc “categoria”. Nu găsesc sertarul cu eticheta potrivită. Dacă scriu etichete, atunci descopăr că trebuie să fac alte 15-20 de sertare în care încap nişte hîrtiuţe care formează ele însele o categorie.

Am să fac un sertar mare din nou în care să pun uncategorized. Este cea mai bună categorizare. Sertarele sînt pătrate.