Dragi farti,,,eu am vrut sa ma las de acreala,care mi s-a cuibarit in inima,datorita asa zisilor credinciosi,plini de ei,dar care fac mai mult rau decat bine..
nu stiu cum,,poti sa mai asculti ..atatea..
swi sa mai fii ca zaharul..
nu pot sa nu fiu “innacrita” de ultima predica,in vazul orasului,la inmormantare…”datorita binecuvantari cand a fost mic,baiatul mort,de 17 ani,de duce la Domnul”,,,pai,ce vor intelege oamenii? ca botezul coplilului nu este bun?”ba e perfect!
Si uite asa,se aduuuuna se tooot aduna,
vreau doar cu Dumnezeu…totul a ajuns la mana pastorilor..
de fel de fel..
pacatul..e..se iarta,daca i fost binecuvantat cand ai fost mic,ai loc in cer..dupa care scriitura?

mai bien pune-te pe mancat la pepeni, apa face bine la slabire
da chiar de tot, de tot, de tot?

Domnul Isus a folosit paine dospita sau nedospita cand a initiat Cina? Artos sau azimos? In textul grec observ ca apare artos = paine dospita si indulcita- corect?
Conteaza daca folosim azima sau paine dospita la Cina Domnului?
Daca ati putea sa imi oferiti mai multe detalii, v-asi fi multumitor
Cu respect, un fost student, tata a doua sageti si jumatate.

Elisa, şi pe mine şi voi explica îndată de ce:

Şi acum, draga Gellius:

1. nu înţeleg de ce spui “nu contenesc” că eşti prima dată pe acest blog. Poate că mirările tale sînt legitimate de alte bloguri.
2. Dacă tot este pierdere de timp, cum ai constatat, ce caută suveranitatea voastră spirituală să piardă preţiosu-i timp printre “blogoveţi”? Ah, pentru o mustrare “de sus” ici şi colo?
3. Mă ierţi, dar nu cred că aţi respectat avertismenul nr. 3. Ai început să comentezi citind titlul fără a avea răbdarea şi poate nici înţelegerea necesară să citeşti postul cu răbdare, post care nu este deloc o joacă de-a cuvintele, ci o chestiune sau mai multe chestiuni foarte serioase, chestiuni pentru care nici măcar manualelel noastre de dogmatică nu dau multe pagini.
4. Faptul că avem limbaj nu presupune neapărat faptuil că avem şi concepte. Acidul nu presupune şi ironia inteligentă. Lauda de sine (nu văd altceva în comentariul tău) nu presupune neapărat şi o identitate de sine creionată în timpul de părtăşie pe care atît de darnic ni-l recomanzi.
5. cu cît recitesc primul comentariu cu atît îmi dau mai mult seama că nu prea ai prins despre ce este vorba. Dar, vorba lui Ţuţea, ca români ne este foarte greu să ne abţinem de la sportul nostru naţional favorit: “aflarea în treabă”. REtorică, Gellius, Retorică, mai ales că foloseşti unele neologisme greşit, dar … cine ne poate opri atunci cînd dorim să epatăm cu orice preţ, nu? (Noţiuni semantice? hm?)
6. Nu cred că ar trebui să îţi dai tu cu părerea asupra lucrurilor care edifică sau nu din mulţimea acestor texte ca unul care comentezi pentru prima dată aici, dar ai permisiujnea începătorului: adică să spui ce vrei, chiar dacă este greşit şi fără a fi plătit preţul efortului de a citi cu răbdare. SE paote la prima postare.
7. Cu felia din Rotundu vieţii sînt de acord. Pentru mine tortul vieţii este cubic.
8. sugestie: dacă turul blogurilor este atît de inutil, îţi recomand să nu-l mai faci.
9. comentarii ploconitoare? Păi vezi dacă vorbeşti fără să fi citit în urmă?
10. Asta-i diagnosticul meu: aflarea în treabă la români. Aici ai dreptate. Şi acest lucru se poate face pe blogul cuiva. Dovada este chiar comentariul tău.

Al doilea comentariu:

1. Da, am găsit tonul agresiv şi ofensiv, mai ales pentru primele comentarii.
2. de unde ai dedus că ceilalţi care scriu şi comentează pe aici nu au exerciţiul odăiţei? Mi se pare mîndrie spirituală şi spirit de judecată. Aici este un loc în care încercăm, am încercat să ne păstrăm luciditatea şi să învăţăm să gîndim, altfel decît pe alte bloguri, altfel chiar decît în biserici.
3. desrep elevare, relevare şi alte are, isme şi anţe… este tocmai ceea ce îmi sugerai să fac. Am înhăîmat meseria mea la carul Evangheliei, dar… mai trebuie să şi înţeleagă cineva înainte de a condamna exerciţiul meu. Consider că eşti foarte departe de a fi înţeles ce fac.
4. Ce anume te-a determinat a crede că greaca, latina nu au fost deja înhămatel la carul Evanmgheliei? Fac asta de 14 ani de zile, zilnic.

da, Gellius, repet, judeci fără să ştii, îţi dai cu părerea fără să cunoşti, chestiune specific românească şi să ştii că nu ni se trage de la romani, păcat de pseudonimul latin pe care ţi l-ai ales.

Al tău,
Quadratus

Rebeca, asta este riscul pe care mi l-am asumat în urma cu un an. Acum după un an marturisesc ca imi trebuie din ce in ce mai des emetiral cînd dau de “aflare in treabă” şi de “specialişti” formaţi peste noapte care cred că au dreptul să îşi dea cu părerea în stînga şi în dreapta de la înălţimea suverană a judecăţii lor clare ca cristalul şlefuit în ore multe de studiu şi de rugăciune.
Sînt atît de sătul de sfătoşi care nu sînt gata nici măcar să îşi dea numele real atunci cînd ne sfătuiesc cum să gîndim şi să trăim drept.

cu bucurie… cu fericire… fără scîrbă, aşa să dăruim.

Da, ştiu cu pepenii, tocmai azi apare şi la mine ştirea

Sămînţa este promisiunea învierii. Un prieten sculptor, Liviu Mocanu din Cluj, are o întreagă serie pe tematica seminţelor.

Roşii cu brînză şi lipie… mîncarea mea preferată.
am mîncat o vară întreagă numai asta şi n-am avut nimic.

Am merita să plouă cu sulf, pucioasă, smoală în loc să ne plouă cu apă, am merita să ne răsară o ciupercă atomică în loc să ne răsară soarele în fiecare dimineaţă….

Sodoma şi Gomora… sînt nevinovate ca nişte fecioare faţă de felul în care arată lumea acum… NE vor judeca în ziua cea mare a judecăţii.

Hai să mai încercăm o dată: ai putea să pui în rezumat pnetru neuronul meu singuratic cam ce ai vrut să spui?

A propos de Barbu, se pare că a lăsat un bilet la moarte: “Doamne, dacă nu îmi găsesc cîinii preferaţi în rai, atunci cînd ne vom întîlni faţă în faţă îţi voi nega existenţa”.. a propos de consecvenţă şi gîndire paradoxal-oximoronică…

Dacă aş fi fost în locul lui Dumnezeu i-aş fi scris înapoi: pariezi că ne întîlnim faţă în faţă, dar nu vei avea ocazia?

Alex, şi unchiul meu de 88 de ani povestea cu emoţie întîlnirea cu regele. Se pare că nu i-a marcat atît de mult faptul că era “în oficiu”, ca rege, ci faptul că are un caracter deosebit.

I-am citit interviurile, la îndemnul soţiei, interviuri care m-au marcat în mod deosebit.

Regina Ana? O adevărată Doamnă!

Cînd înregistrezi să ne spui şi nouă unde putem găsi “clătitele” lui Celli ca să te păstrăm…

Succes pe 28!

Unitatea de măsură a umanităţii noastre, după întrupare mai ales, devine al doilea Adam, Cristosul Întrupat”.

În aceste cuvinte regăsim toată greutatea creştinismului. Creştinism pe care unii îl înţeleg şi îl acceptă, alţii nu îl înţeleg, iar alţii nu vor să-l accepte. Să dea Dumnezeu tuturor lumina înţelegerii adevărurilor Sale mântuitoare!

Cred ca este foarte frumos si relevant acest capitol 9 din 2 Corinteni.
Pentru a creste in darnicie este vital sa sti pt ce dai, iar daruirea in comun pentru cauze de tot felul este provocatoare si frumoasa. Este molipsitoare bucuria celuilalt, incurajeaza la cresterea in acest “viciu”.
Cat? Este ca si cum ai intreba cat sa iubesti sau de cate ori sa ierti. Cu cat mai mult cu atat mai bine.
Procentul si destinatia nesanatoasa limiteaza, destinatia clara si practica asocierii pe o problema specifica incurajeaza.

Darnicia se leaga strict de modestie, risipa, responsabilitate fata de familie si sarac, lucruri care cer un efort pt cei care invata in adunare, zeciuiala este lectia prea simpla care naste farisei de cele mai multe ori si nu de putine ori sfarseste prin risipa si proasta gestionare.
La ce spui tu aici :

“Răzvrătitul spune: n-am nevoie de liste, le fac eu!
Legalistul spune: daţi-mi listele, ca să le împlinesc!”

eu le-as spune la amandoi, sa vina sa facem listele impreuna, iar o parte din ele le-am si implini impreuna. I-as “virusa” cu darnicie sau m-as lasa de meserie.

Nu îmi schimb principiile. Însă, da, scriu după feelings, mood, emotions.
Hmm, mă întrebi de cap.1 ? am citit biblia odată, când eram mic. Nu îmi aduc aminte.

David,

E rău să scrii poezie şi filozofie ?
Eu zic că e minunat, alţii nu ştiu să scrie corect, în fine.
Săracu Barbu …

“Vai Calibro - dacă eşti agnostic numai în anumite discuţii, iară în altele BA, atunci care vrea să zică că nu eşti”

Am o întrebare, tu ai viaţă socială ? tu dacă vorbeşti cu cineva drag, prieten(ă), amic(ă), limbajul, tonul este la fel in discuţii ?

Şi cred că am voie să folosesc ce limbaj doresc în funcţie de post, comentariu, stare ( profesional, academic, prietenesc ), nu-i aşa ( nu trivial bineînţeles ) pe un forum, blog ?

A, stai aşa, nu ai cu cine să vorbeşti şi ţi se pare blogul un canal excelent de comunicare ? ieşi şi tu la un suc, film, teatru, terasă ceva cu prietenii. Să vezi ce agnostic o să fii.

David,

Nu fug, merg la pas vioi.
N-ai citit bine atunci. Eu ziceam de reguli, tu ai înţeles legi.
Nu ţi-a plăcut tonul folosit ? - scuze atunci. Eu doar ţi-am răspuns pe tonul tău.