h1

Liiceanu sau Liicheanu?

februarie 28, 2007

Nu mi-a fost simpatic apelul intelectualilor, dar nu pot sa nu simpatizez, in sensul etimologic al cuvîntului, cu ce i se întîmplă lui Gabriel Liiceanu în Ziua de azi. Este o mlaştină, cum spuneaPleşu, parcă „românia trece printr-o criză de epilepsie din cînd în cînd.”

Despre marxism? Cred că Liiceanu, dacă şi recunoaşte şi spune precum Ţuţea, „cine nu este marxist la tinereţe n-are inimă, cine rămîne marxist la maturitate este idiot”, poate fi înţeles şi iertat.

Despre plagiat? O glumă proastă. Motivul pentru care ziarul cu pricina nu ne arată toată pagina, deşi din punct de vedere tehnic este posibil de arătat acest fapt şi ne buieşte cu retorică, este că plagiatul cu pricina nu este plagiat. Este un simplu rezumat, explicaţie, cum însuşi autorul articolului o numeşte, Liiceanu explică ce spune Heidegger în cuvintele lui, pentru a relua argumentaţia, păstrînd elementele explicaţiei, inclusiv toponimele folosite de Heidegger. Să plagiezi un text secundar în ceea ce priveşte argumentul, un exemplu? Fără a ascunde sursa? Plagiat într-o carte despre însuşi Heidegger? Să fim serioşi. Oricum, halal demonstraţie de plagiat cu o singură frază ca probă.

Oricine a scris un text ştiinţific măcar o dată, de la studentul din anul II pînă la preşedintele academiei înţelege că este vorba de o făcătură şi poate demite articolul scris cu scopul de „mineri” din nou pe cei care încearcă să iasă din rînd.

Cum spunea cineva într-un comentariu la articol, toni din bucuresti, punem între ghilimele ca să nu fim acuzaţi de plagiat, deşi prima intenţia a fost să rezumăm: „Cine este Ion Spînu? Raspuns: tipul care-l acuza pe Liiceanu de plagiat. Altceva n-am auzit despre el. Macar in felul asta s-a lansat. ” Interesante şi celelalte comentarii pe marginea articolului.

A fost superb Pleşu aseară în apărarea prietenului său, pe Radio România Actualităţi. Păcat că nu se poate relua înregistrarea. Suntem de acord cu scenariul său şi nu numai. Vezi şi link-ul acesta. Atacul împotriva lui Liiceanu, după cum demonstrează finalul articolului lui Spînu, este datorat listei pro-Băsescu. Dacă se ştia de aceste argumente zdrobitoare, de ce n-a fost doborît Liiceanu pînă acum? Dar, tipic românesc, principiile răsar în funcţie de cerinţele zilei, luptele politice cotidiane, contextul relaţiilor, nu-i aşa? Mai cunoaştem cazuri.

Iată că există o reacţie. Vezi link-ul acesta

Reclame

3 comentarii

  1. Il puteti intreba pe Domnul Cristian Badilita,
    Liicheanu a facut sa dispara un manuscris unicat al Jurnalului Fericirii.
    Liicheanu a primit sute de caiete cu notite si carti ale lui Alexandru Dragomir (de la sotia acestuia).La humanitas au aparut doar 3 carti ?
    Unde sunt restul comorilor filozofice si literare ale lui Dragomir ??
    Humanitas nu mai scoate carti noi ci doar reediteaza si de fapt mai mult doar reschimba copertele si culorile.

    Are obiceiuri antipatice.


  2. Draga Ihtys,

    nu domnul Liiceanu este principalul vinovat de dispariţia Jurnalului, povestea este muult mai lungă şi mai complicată…

    Nu cred că asta am vrut să subliniez în acest post şi nici n-a fost intenţia mea să îl atac pe domnul Liiceanu.


  3. ca sa-l citez pe Domnul Patrolog :”Ce vom face cu Jurnalul fericirii, marea capodoperă editată pe jumătate, poate nici măcar? Puţină lume ştie că, în 1990, Jurnalul fericirii a fost întâi propus spre publicare editurii Humanitas. Dar Liiceanu l-a lăsat să zacă vreo câteva luni de zile, pretinzând că nimeni nu-l va cumpăra şi că e „prea gros”. Între timp, Jurnalul a apărut la Dacia, cu succesul enorm pe care-l ştim cu toţii. Dar versiunea de la Humanitas, pretinde acelaşi Liiceanu, nu mai există. Directorul editurii are „o gaură neagră în memorie”, ca să-i citez propria declaraţie. Virgil Ciomoş n-a recuperat dactilograma nici până azi. E foarte grav şi foarte important, pentru că versiunea respectivă era diferită de versiunea apărută la Cluj. Dacă exemplarul e definitiv pierdut e o pierdere cu consecinţe teribile. Ce n-au putut face securiştii a reuşit, iată, din indolenţă, Liiceanu”.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: