Archive for martie 2007

h1

De ce s-a epuizat LXX 4.1?

martie 30, 2007

La lansarea volumului Septuaginta 4:2 ne-am întrebat de ce oare singurul volum care s-a epuizat la Polirom din toată seria este 4:1.

Răspunsul meu este simplu. Pentru că are acolo răspunsurile la cele mai interesante probleme pentru generaţia noastră, în sensul de omenitate care trăieşte azi pe pămînt, Moartea, Răul şi Sexualitatea. Adică Eclesiastul, Proverbele, Psalmii şi Cîntarea Cîntărilor.

coperta1.jpg

Simplu, nu?

Obsesiile generaţiei … dar pe departe cel mai interesant subiect dintre toate acestea rămîne moartea. Nu ştiu despre celelalte, dar asta ni se întîmplă tuturor…

Ce păcat! Subiectele altor generaţii erau subiecte de metafizică: Dumnezeu, lumile cereşti.

Între moarte, carnalitate şi ceruri şi Dumnezeu generaţia noastră ar trebui să elimine cezura platonică. Fiind pe pămînt să nu abandonăm gîndirea metafizică.

Poate că tocmai Scripturile, revenirea la paradigma biblică care uneşte cerul cu pămîntul, fizica cu metafizica, ne oferă şansa asta.

Şi poate că mai este nădejde. LXX a fost, în ansamblu, totuşi cea mai cumpărată carte a Poliromului.

h1

„Ispitele înţelepciunii”

martie 30, 2007

ademenirea înţelepciunii este singura ispită la care merită să cedezi totdeauna, cîntarea ei de sirenă estes singurul cîntec la care nu merită să îţi pui dopurile de ceară în urechi şi nici să te legi de catarg, ospăţul întins de Ea este singurul simposion (în sensul etimologic al cuvîntului „a bea împreună”) la care merită să practici convivialitatea.

Iată ce a păţit CB

Cristian Bădiliţă, Singurătatea păsării migratoare, Curtea Veche, 2007

singuratatea-pasarii-migratoare_mare.jpg

„Toată drama omenirii într-un joc de cuvinte: de la logosferă la blogosferă” p. 185.

„Ar trebui votată o lege planetară pentru protejarea şi chiar stimularea scrisului de mână.” p. 218

„Unii îşi fac din polemici un scop în sine. Polemicile trebuie tratate gordianic”. p. 214.

h1

Cugetarea unui pastor pensionar…

martie 29, 2007

Cineva mi-a spus astăzi o adîncă analiză a unui pastor pensionar.

„Cîtă vreme am fost în vremea comunistă, conducerea cultului era în mîna statului şi tot poporul baptist ura asta şi se împotrivea. După 1989 conducerea cultului nu a mai fost în mîna statului, dar s-a petrecut ceva interesant. Acum toată frăţietatea vrea să îşi treacă conducătorii în mîna statului …”

h1

Despre un prieten „normal”…

martie 29, 2007

Cristi a fost la Oradea! A lăsat o impresie atît de bună printre studenţii de la Universitatea Emanuel din Oradea pentru că nu s-a comportat ca marea stea a culturii, ca un fel de „Michal Jackson al culturii româneşti”, ca doctorul de Sorbona, ca profesorul infatuat care nu se poate apleca spre amărîtul de student, ca cercetătorul preocupat numai de textele lui vechi şi în limbi moarte, ca ştiutul care pare să fi înghiţit o mătură.

cb-la-ueo.jpg

A fost natural, a fost, cum îi place să spună „normal”!

Conferinţa despre Iuda, între excesul damnării şi moda reabilitării a fost o adevărată monografie. A pornit de la onomastică şi etimologii, apoi a călătorit prin Evanghelii, a trecut prin literatura patristică, apoi a făcut un pas în lateral spre mitologie, a revenit la Iuda ca personaj, dar cu referire la imagerie pentru a încheia aşezîndu-l pe Iuda acolo unde îi este locul, nu este diavolul, dar nici nu îl putem recupera pentru că aşa este moda.

Seara, în data de 27, la Universitatea din Oradea, a avut loc o lansare de volum LXX. S-a vorbit despre felul în care pot fi aşezaţi în acelaşi loc mai mulţi români: dacă lucrează la ceva, nu dacă dialoghează. Cum pot fi aşezaţi împreună mai mulţi creştini români? Nu dacă ţin sinoade ecumenice, numai dacă sunt persecutaţi.

cristi-intre.jpg

În data de 28 a mai susţinut o conferinţa în Aula Magna a Universităţii din Oradea despre Maria Magdalena, îndepărtînd-o de Dan Brown.

„Păcatul împotriva Duhului”, despre Iuda, despre Codul lui DaVinci… acesta este modul în care Cristi, cu textele greceşti ale Evangheliei într-o mînă, cu textele latineşti şi eline ale părinţilor în cealaltă mînă, luptă pentru apărarea adevărului Evangheliei, acum cînd ţine postul Paştelui cu încăpăţînare şi generozitate în acelaşi timp.

Pentru unii a fost o mîncare greu de digerat. Să ne fie de bine!

La plecare: „Nu ştiu de ce mă simt aşa de bine cu voi, baptiştii! Poate pentru că sunteţi normali… .?”

Mi-a plăcut şi am spus… „Ce bine ar fi să fim normali!”. Am vrut să îl întreb ce înseamnă totuşi „normal”. Mi-a scăpat. Poate că … data viitoare.

h1

Despre păcatul împotriva Duhului!

martie 26, 2007

Rar mi-a fost dat să aud un discurs mai informat, de exegeză, de patristică, de istoria filozofiei clasice referitor la una dintre problemele cele mai dificile, după cum însuşi Augustin spunea, din Sfînta Scriptură. Mare curaj! Greu proiect! Mai ales în faţa unui episcop, a unei adunări de teologi de diverse confesiuni, jurnalişti, oameni de cultură din Oradea.

Cu timiditate şi smerenie, în ciuda celor auzite adesea despre el (cum că ar fi agresiv şi îngîmfat) fără a oferi soluţii finale, dar destul de ferm în final, fără a se depărta de tradiţia interpretării acestei scripturi, citînd chiar textul Epistolei întîi a apostolului Ioan, Cristi Bădiliţă s-a strecurat vreme de 1 oră şi 45 de minute printre greacă şi latină, printre evanghelii, epistole şi textele patristice, ajungînd cu bine la concluzii în faţa unui public foarte divers adunat la Institutul teologic greco-catolic, public pe care l-a ţinut interesat pînă la capăt, în ciuda foarte multor detalii tehnice.

Conferinţa despre păcatul împotriva Duhului nu putea fi lipsită de momentele în care trebuie să ne recunoaştem inadecvarea în faţa unor lucruri adînci şi lipsa de pătrundere în faţa celor tainice. Cristi a reuşit să păstreze echilibrul între aventura gîndului teologal şi reţinerea învăţată din studiul părinţilor Bisericii.

Sperăm să vedem textul conferinţei publicat într-o bună zi!

Şi pînă atunci să ne ferim de necredinţă, aceasta ne exclude din soluţia lui Dumnezeu, iertarea. Să nu închidem ochii cu încăpătînare în faţa Soarelui şi, în ciuda faptului că lumina încă ne penetrează pleapele, oferindu-ne cu insistenţă lumina fără umbră, să spunem cu încăpătînare că acela este întuneric şi asta pentru multă vreme. Să ne ferim de împietrirea inimii!

h1

Cristian Bădiliţă la Oradea! Despre Evanghelia lui Iuda, Anticrist, Evanghelii false, imaginar şi imagine.

martie 23, 2007

tip3.jpgLa invitaţia lui Marius Cruceru, Cristian Bădiliţă, coordonator al proiectului Septuaginta editat de Polirom, autor al mai multor volume care au stîrnit controverse în lumea culturală românească, specialist în patristică, va fi găzduit la Universitatea Emanuel şi va susţine o conferinţă în data de 27 martie, între orele 10 şi 12 în CApela Mare a universităţii.

Titlul conferinţei este Iuda, între excesul damnarii si moda reabilitarii.

Read the rest of this entry ?

h1

De ce „pătrăţosu”?

martie 23, 2007

Am fost întrebat ieri din nou: „De ce pătrăţosu?”

„Patratosu” este o poreclă.

Este porecla pe care mi-au dat-o unii dintre studenţi în primul an în care am predat literatură patristică şi limbi clasice în 1994. Au ţinut-o în secret. Unul dintre ei, după ce a absolvit, a avut curajul să îmi spună cum m-au numit colegii lui în timpul studenţiei. Şi el şi eu am căutat legătura, dar nu am avut răspuns, eu, din iubire de sine, el, din timiditate şi mult bun simţ.

Este o poreclă de care, cu timpul, am devenit mîndru pentru că trimite pe ocolite, pe la o altă sclitadă, la lucrurile simple, clasice, solide, bine făcute, pe care te poţi baza.

„Pătrăţosu” este porecla care s-a dat şi unei maşini, Mercedes G-Classe. O maşină de teren clasică, solidă, fără fiţe, bine făcută, pe care te poţi baza. Are un singur defect. Este foarte scumpă şi de aceea foarte rară pe şosele. Este tipul care a avut cele mai puţine reclamaţii de cînd a fost lansat primul model pe piaţă. Toată admiraţia pentru rezistenţă, în ciuda comentariilor despre designul colţuros (a propos de designul care sacrifică paralelipipedul sferei vezi un articol excelent de Cosmin Popan în Cotidianul: Designul e rotund).

Deci, cu această „povară”, tinichea legată de nume, vă invit la lucruri simple, clasice, bine făcute, rare şi scumpe, vă invit „La Pătrăţosu” ca să ne rotunjim colţurile.

„Pătrăţosu”

h1

Despre „aflarea în treabă la români” şi „datul cu părerea”

martie 23, 2007

Expresia „aflarea în treabă la români” îi aparţine lui Petre Ţuţea. Am auzit-o la începutul anilor 90 într-un interviu pe care i l-a acordat domnului Liiceanu.

Bătrînul lucid a intuit una dintre problemele neamului românesc. Ne place să ne băgăm în orice şi să atingem nivelul maxim de incompetenţă în problemele care ne privesc cel mai puţin şi la care ne pricepem cel mai puţin, ba mai mult, pe care dorim să le probăm cu fapta cel mai puţin.

Românul este diletantul care şi-a perfectat arta improvizaţiei, el improvizează la moment o soluţie pentru altul. Este gata să urle soluţii pentru Mutu din tribunele stadioanelor de fotbal şi să se lovească a necaz cu palma peste pulpă că nu a fost auzit. Îl înjură vîrtos pe Piţurcă. S-ar pricepe mai bine în scaunul lui de antrenor. La o cană de vin sau la un ţoi de ţuică se rezolvă tot: problemele uniunii europene, demiterea lui Băsescu, problema fondurilor pentru agricultură. Ca-n Moromeţii. La un ziar citit în comun şi ameţiţi de aburii de alcool şi de propriile vorbe, românii rezolvă în mintea lor absolut tot. Au soluţii, numai că nu găsesc pe aceia care să le şi pună în aplicare.

Românul poate vorbi orice, orîcînd, oriunde, cu oricine despre orice numai ca să se afle în treabă. Asta înseamnă că nu este leneş? Nu, pentru că „aflarea în treabă” nu este totuna cu treaba însăşi. Aflarea în treabă este periferică şi exterioară lucrării în sine. Cel care se află în treabă stă pe marginea şanţului şi rîde pe sub mustăţi în timp ce joacă table cu colegii strigînd „Mai tare, Dorele? Mai ai, mă? Ne ţii pînă seara acilea?”. Dorel se electrocutează. Băieţii rîd pe înfundate. Dorel a făcut treabă. Ei s-au aflat în treabă. La spital, bînd tuica se află toţi în treabă.

Aflare în treabă s-a extins de o vreme încoace, mai precis din vara trecută şi peste noi. Unii care n-au săpat niciodată şanţul ne ţin teoria lopeţii „inima lui Stalin” (numai cei care au fost pe şantier înţeleg conceptul) şi a tîrnăcopului cu coada scurtă. Masa rotundă 1 a fost un astfel de forum în care 700 de oameni au strigat la vreo 50-60 despre cum ar trebui făcută treaba în cultul baptist, cum ar trebui predicată evanghelia de la amvoane etc. O mulţime care a ascultat strigătele a cîtorva lideri de galerie cu fularele cu insemnele echipei după gît, dar împovăraţi de pop-corn şi de burţi rotunde (şi eu am una acasă 😉 ) care i-ar fi împiedicat să intre pe teren şi să facă treaba alergînd după balonul rotund. Ba, mai mult, dacă cineva şutează mingea spre ei se feresc, nu cumva să le strice nasul.

footballers-of-the-future-david-murtagh.jpg

Imaginea Footballers of the future David Murtagh

Read the rest of this entry ?

h1

Nou! Ringul pătrat

martie 21, 2007

am mutat toate discuţiile despre plagiat şi altele ca acestea în RINGUL PĂTRAT. În felul acesta puteţi să vă orientaţi mai uşor. Sper!

h1

Lăsaţi-ne în „plata Domnului”!

martie 21, 2007

Răspuns la Episodul 1 pentru Adonis Vidu.

Bun venit la masa pătrată! Sau în ringul pătrat?

Sper să nu ne accidentăm prea tare în colţuri. Mutaţi-vă mai spre centru! Dacă este masă, atunci spre centru este mai bine, vă feriţi de colţuri, dacă este ring, în centru este dezbătaia 🙂.

Preambul

Se pare că dezbaterea se încălzeşte şi atmosfera este încărcată. În toate aceste condiţii să nu uităm de principii, chiar dacă vom recurge şi la concret; să nu uităm de eleganţă, chiar dacă vom ataca atît argumentele, cît şi experienţa şi ideile persoanelor care emit argumentele, vom folosi şi argumente ab qua persona homineque; să nu uităm de frumuseţea discursului, chiar dacă pe alocuri va fi presărat cu ironie, sperăm socratică sau măcar în spiritul aceleia cristice; să nu uităm de Cuvîntul Domnului, chiar dacă acesta va fi citat într-un context plin de asprime şi ascuţit…. şi să nu ne pierdem pe drum simţul umorului. 😉

DECI:

Read the rest of this entry ?

h1

Despre ironie

martie 21, 2007

Nu credem că trebuie să mai demonstrăm că Biblia este plină de ironie dumnezeiască. Atît în VT cî şi în NT. Nu credem că trebuie să mai demonstrăm că ironia este o armă cu două tăişuri care poate vindeca, dar şi răni.

condei.jpgEste însă o diferenţă pe care trebuie să încercăm să o păstrăm în continuare între ironia socratică-pedagogică faţă de ironia lui Cristos, modalitate de expresie prin care foloseşte cuvinte sau imagini cu sens opus celui deplin acceptat pentru a sublimia ridicolul răutăţii şi prostiei. De asemenea, merită păstrată distanţa dintre ironia, cu sensul ei pozitiv şi cu binefacerile ei şi persiflarea răutăcioasă şi zeflemeaua şmecherească. Asupra distincţiei dintre ironia lui Socrate şi cea a lui Isus merită revenit şi exemplificat.

Ironia este un mijloc retoric şi, folosit cum se cuvine şi cu măsură, aşa cum îl găsim în Scripturi chiar în rostirea lui Dumnezeu are efecte terapeutice. (vezi dialogul final dintre Dumnezeu şi Iov, spre exemplu “Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis: „Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.” Iov 40,6 şi 7)

Read the rest of this entry ?

h1

Ad hominem, in personam, ab persona homineque?

martie 21, 2007

CINE sau CE? CINE despre CE?

S-a discutat zilele acestea despre nelegitimitatea atacului la persoană şi desirabilitatea de a discuta idei. Excelent. Da, însă trebuie fixat cadrul discuţiei. S-ar putea ca acest excurs teoretic să pară puţin complicat, dar cred că este util şi poate ne mai relaxează puţin. Read the rest of this entry ?

h1

Nou! Pupila pătrată

martie 20, 2007

Vezi AICI – pupila pătrată – amintirile înţepenite

h1

Oare pe boi îi are în vedere Dumnezeu?

martie 20, 2007

biserica-com-oradea.jpg„1 Corinteni 9:9 În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?
10 Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, şi cine treieră grâul, trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el.
11 Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?
12 Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.

Read the rest of this entry ?

h1

Salutam inceputul dezbaterii!

martie 20, 2007

SAlutam inceputul dezbaterii asupra viziunii şi strategiei referitoare la conducerea cultului. Comentariile, cu argumente mai puţin sau mai mult structurate, presărate şi condimentate cu pasiune şi dulci ironii sau zimbete pe sub mustaţi, incep sa apară.

Excelent, un pas înainte pe drumul atît de aşteptatei „democraţii”.

Revenim in cursul serii cu o prima serie la prima serie de comentarii pe care a iniţiat-o Adonis Vidu.

să ne amintim în acest context versetul care spune

Proverbe 30:33 căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge şi stoarcerea mâniei dă certuri.

Sperăm să avem numai smîntînă! Am scos anume versetul din context pentru a evita versetul anterior. Nu credem că este cazul în dezbaterea noastră!

Revenim cu bucurie!

h1

Instrument in evolutie!

martie 16, 2007

„Haideti sa haidem!”

Haideţi să punem la punct un instrument de evaluare impreuna.

Acesta este un prim pas, imperfect, deci perfectabil.

După multiple încercări de a oferi o variantă în excel, prezentăm varianta în format doc, deoarece wordpress nu accepta terminaţia exl.

Este un singur dezavantaj, nu se va face calculul punctajului automat.

Avînd doi foşti ingineri drept candidaţi, acest lucru nu va fi o problemă 🙂

Click aici şi se va salva automat pe desktopul tau o varianta doc a documentului

Aici este şi varianta pdf a excell-ului. Daca cineva doreşte să obţina prin email varianta excell, vă rog trimiteţi o solicitare la marius punct cruceru arond gmail punct com.

h1

Clopotul şi Santinela: clarificare!

martie 15, 2007

În ultimele ore, înainte de a pleca spre ţara în formă de cizmă, trebuie să fac o precizare: am primit un email de la Daniel Farcaş care se delimitează de Santinela şi spiritul de „Răcnet al Carpaţilor” al acestei noi şi deja dezamăgitoare publicaţii. Aceasta a fost o mare bucurie şi am simţit cum prietenia în-colţeşte din nou. Adonis Vidu i-a felicitat pe cei de la Santinela pentru achiziţie cu ceva timp în urmă, eu îl felicit pe Dani că s-a delimitat de Santinela, cum îl felicit şi pe Alin Cristea că s-a în-depărtat de acolo. Deci, clopotul, care nu s-a auzit încă, nu este al Santinelei. Se pare că presa noastră începe să se aşeze şi să curgă pe făgaşuri mai senine.

Read the rest of this entry ?

h1

… şi hip-hop? Avem muzică creştină sau creştini care cîntă muzică?

martie 14, 2007

Îi mulţumesc lui V. pentru sesizarea şi trimiterea la acest link.

Citiţi, vedeţi, auziţi, trageţi „confuziile”! N-am îndrăznit să pun în titlu primul cuvînt. Ghici care este şi de ce nu am îndrăznit să îl aşez acolo! Nu putem lua în deşert cu noi pe oricine şi nu putem pronunţa numele oricui în orice context.

Read the rest of this entry ?

h1

Un instrument de evaluare

martie 14, 2007

Tot ce trebuie să faceţi este să operaţi un download, apoi să completaţi documentul cu notaţiile dumneavoastră, puteţi chiar să introduceţi noi criterii de judecată şi evaluare ale celor două strategii şi apoi puteţi trimite documentul salvat ca „atasament” într-un email la care vor avea acces ambii candidati (candidatura.uniune@gmail.com), dacă dînşii doresc acest lucru. Acestă iniţiativă de comparare a celor două programe se face fără acordul vreunuia dintre candidaţi, dar cred că este un exerciţiu absolut necesar.

Rezultatele opiniilor şi comparaţiilor dumneavoastră vor rămîne la dispoziţia dînşilor, ambii avînd acces la aceleaşi informaţii rezultate din evaluările dumneavoastră.

Nu vor fi luate în considerare acele formulare care nu provin de la o adresă de email validă (nu una nou creată numai pentru acest scop) şi care nu poartă semnătura reală a celui care face evaluarea (nu se admit anonime!).

Să sperăm că vom continua acest exerciţiu de analiză şi dezbatere civilizată, poate cu un uşor iz academic, cu totul altfel decît ne arată exemplele recente şi proxime ci miasmă de canal.

Sperăm să ne descurcăm pînă la urmă.

h1

O viziune baptistă – viziune sau program? Revenire

martie 12, 2007

Din cauza unei înmormîntări în familie nu putem reveni cu opiniile promise decît după ziua de joi. Între timp, autorul a trimis o versiune revizuită a programului care se poate descărca AICI

Read the rest of this entry ?

h1

Luni dimineaţa? Să începem cu o supriză plăcută pentru răscrucea uniunii!

martie 11, 2007

Read the rest of this entry ?

h1

Masa rotunda1, 2, conul de hîrtie şi confesionala 1

martie 10, 2007

În vara-toamna aceasta am asistat la un „fenomen”, cum l-au numit unii, interesant. Iosif Ţon a chemat peste 700 de persoane în cadrul unui forum virtual, masa rotundă, la analiza situaţiei unui cult din România. Au venit comentarii dinspre vreo patru culte, dar numai despre tema propusa nu s-a discutat, însă nu acest aspect este important. Nu comentăm şansele de succes ale ideii în sine. La un moment dat ne-a fost milă tuturor de moderator. A fost o încercare nebănuit de grea chiar şi după o experienţa unei vieţi de peste 70 de ani şi peste 50 de ani în lucru cu oamenii.

Read the rest of this entry ?

h1

Terapie cu „boieria a la Steinhardt”

martie 8, 2007

”O fi hulă curată, dar am o teorie a mea, după care Hristos nu ne apare din Evanghelii numai ca blând, bun, drept, fără de păcat, îndurător, puternic ş.a.m.d.
Din relatările Evangheliilor — fără excepţie — ne apare şi înzestrat cu toate însuşirile minunate ale unui gentleman şi cavaler.

Mai întâi că stă la uşă şi bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Şi încrederea e prima calitate a boierului şi cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a şmecherului. Gentlemanul e cel care — până la dirimanta probă contrară — are încredere în oricine şi nici nu se grăbeşte, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La şmecheri şi la jigodii reacţia numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacţie — putinţa de a şti că semenul lor e tot atât de întinat ca şi ei.”

steinhardt2.jpg

Read the rest of this entry ?

h1

La ce folosesc aripile îngerilor?

martie 5, 2007

Să se fîlfîie, acelea care zboară.

Au nevoie îngerii de aripi ca să să deplaseze?

6-martie-farahani.jpg

Un prieten îmi spunea că funcţia aripilor la îngeri este să le asigure deplasarea.

Nu sunt de acord, i-am spus. Nu în primul rînd deplasarea.
Cea mai importantă funcţie a aripilor pentru un înger este să îi acopere cînd sunt în prezenţa lui Dumnezeu. Omul este descoperit înaintea lui Dumnezeu, îngerul se acoperă pe sine. Aripile heruvimilor sunt întinse peste chivot ca să acopere chivotul.

Cu două perechi de aripi zboară, dar cu două îşi acopere trupurile. De ce anume? Apoi cu două îşi acopere ochii perfecţi care l-ar putea privi în faţă pe Dumnezeu.

Cu aripile întinse îngerii ocrotesc şi acoperă!

Prietenul mi-a spus „Daca într-o luptă cu un demon un heruvim şi-ar pierde o aripă şi aceasta ar cădea pe pămînt… „… „atunci noi ce-am face cu ea… „, i-am luat eu vorba din gură .

Poate că vom încerca să ne acoperim pe noi înşine, precum îngerii, să ne acoperim feţele, intimidaţi fiind de prezenţa Lui.

Nu, n-avem ce face cu o aripă de înger. Nu ni se potriveşte nicăieri. Suntem îmbrăcaţi în El, în Cristos, ca să nu ne mai fie ruşine, deşi suntem goi şi descoperiţi şi feţele nu trebuie să ni le acoperim penru că la vremea parousiei vom avea îndrăzneala în Numele Fiului. Nu trbuie să ne acoperim ochii precum îngerii. Noi avem voie, spre deosebire de ei, să Îl privim pe Dumnezeu şi lumina Feţei Sale să ne strălucească pe chipuri. Aşa îl vom vedea, faţă în faţă!

Dacă ar cădea o aripă de înger pe jos, n-am avea ce face cu ea… şi una oricum nu ajunge să acopere toată mizeria umană.

h1

Răspuns în scrisoare deschisă

martie 4, 2007

Read the rest of this entry ?

%d blogeri au apreciat: