h1

Clopotul şi Santinela: clarificare!

martie 15, 2007

În ultimele ore, înainte de a pleca spre ţara în formă de cizmă, trebuie să fac o precizare: am primit un email de la Daniel Farcaş care se delimitează de Santinela şi spiritul de „Răcnet al Carpaţilor” al acestei noi şi deja dezamăgitoare publicaţii. Aceasta a fost o mare bucurie şi am simţit cum prietenia în-colţeşte din nou. Adonis Vidu i-a felicitat pe cei de la Santinela pentru achiziţie cu ceva timp în urmă, eu îl felicit pe Dani că s-a delimitat de Santinela, cum îl felicit şi pe Alin Cristea că s-a în-depărtat de acolo. Deci, clopotul, care nu s-a auzit încă, nu este al Santinelei. Se pare că presa noastră începe să se aşeze şi să curgă pe făgaşuri mai senine.

Clopotul de hîrtie se întîlneşte cu Santinela doar în faptul că Daniel Farcaş a fost, din fericire se pare că nu mai este, parte a colegiului de redacţie al Santinelei şi este, în acelaşi timp, autorul Clopotului de hîrtie. Este regretabilă greşita înţelegere a legăturilor dintre cele două. Emailul pe care il reproducem încadrat, după cum se vede, de indicii (în spaţiul subject apare SAntinela şi la sfîrşit apar indicaţiile de mail list) care trimit la această „România Mare” a pocăiţilor este sursă a acestei neînţelegeri. Poate că ar fi mai bine pentru a evita acest fel de întîmplări, clopotul să devină o publicaţie separată. Nu-i greu şi subiectele propuse sunt cu adevărat interesante şi demne de contribuţii substanţiale.

Mulţumim pentru precizări. Deci, glasul clopotului de hîrtie nu s-a auzit încă. Atunci ne înnoim nerăbdarea de a-l auzi precum tînărul prieten al lui Rubliov. Revenim la aceleaşi gînduri de la început:

„Sperăm să iasă bine. Vom privi cu emoţia pe care am cunoscut-o în ochii ucenicului clopotar din Andrei Rubliovul lui Tarkovski. Acea emoţie a primei înfăptuiri.

copilu.jpg

Sperăm să se toarne bine (VIDEO) şi la timp şi să iasă clopotul şi după ce va fi dezgropat de zgură să şi sune. Abia aşteptăm, mai ales tema despre dosaridă, dar şi cea despre autoritatea eclesială. Pînă atunci între rotund şi con, rămînem la pătrat şi la careu. Cineva a rămas mut pînă cînd clopotul a scos primul sunet fermecător.

Să auzim primele sunete şi mai vedem!”

Iată emailul:

CLOPOTUL DE HÎRTIE

Argument cu hârtie şi clopote (despre dezbaterea publică în spaţiul evanghelic)

Mult i-a trebuit mediului evanghelic din România să facă loc pentru întâlniri dialogice şi pentru confruntări de idei. Asociat prea adesea şi mereu nejustificat cu Areopagul atenian (umflat de semeţia raţionalităţii greceşti), dialogul confesional a fost măturat mereu sub covorul unei abordări ciclopice şi monotone, executat sumar ca fiind non-conform cu spiritualitatea creştină sau redus la supuşenie bigotă.

Poate nu întâmplător, privilegiul dezabaterii a fost declinat ani de-a rândul în favoarea editării de cărţi, cel mai adesea traduceri, destinate să umple locul rezervat dezbaterii (în fond, în acest fel, responsabilitatea teologică este returnată comod autorului). Excepţiile de la această regulă sunt infime. Cazul grupului Areopagus din Timişoara mi se pare singura excepţie notabilă. Abia recent, evanghelicii au înţeles că dezbaterea publică nu impietează asupra unicităţii Adevărului, dacă rostul cuvintelor este împărtăşit convivial în jurul Cuvântului, într-un soi de Banchet christic, la care fiecare participă după măsura credinţei; nu după greutatea şi savoarea bucatelor aduse de el de acasă! Grupuri virtuale precum AgoraChristi şi reviste electronice precum Adoramus sînt, fără îndoială, dintre cele care ocupă acum cu succes spaţiul rămas multă vreme viran şi necultivat cu seminţele dialogului.

Cât despre « Clopotul de hârtie », el este o altă alarmă survenită în spaţiul dialogului; un sunet, desigur, pe hârtie şi cu iz de cerneală proaspătă, dar care cere încă o dată ca dialogul să fie purtat întru Cuvânt. « Clopotul de hârtie » e un alt fel de a ridica clopotul de sticlă protectoare, sub care ne cuibărim molcom şi cu autosuficienţă burgheză, uneori fascinaţi de mirajul narcisiac al propriului chip de desăvârşire iluzorie, dar prea puţin atenţi la Chipul nevăzut.

Nu, dogma nu este negociabilă! Iar Adevărul revelat nu se lasă croit după măsura clientului. Nici un aggiornamento nu este aici posibil (Cuvântul imuabil nu poate fi supus vreunui procedeu de up-date sau de refresh). Însă mesajul peren al Evangheliei se cere rostit pentru veacul nostru. Iar Evanghelia trebuie dusă până la marginile spaţiului şi… până la marginile timpului.

« Clopotul de hârtie » nu îşi propune să facă larmă, însă alarmele sunt uneori inevitabile. « Clopotul de hârtie » nu este un spaţiu al vendetelor, al atacurilor la persoană, al relativismului, al ecumenismului calp. Este, cu siguranţă, spaţiul dialogului frăţesc, al dezbaterii amicale, al controversei agapice, al gândului ascuţit şi al argumenteului pertinent; este spaţiul convivial al înfruptării din Cuvânt.

Prea puţini mai ştiu astăzi că inclusiv dezbaterea ştiinţifică şi cercetarea modernă s-au născut în Facultăţile de Teologie ale Universităţilor europene din secolul al XIII-lea. Adunaţi semestrial în jurul aşa-numitelor « chestiuni disputate » de natură dogmatică (quaestiones disputatae), teologii medievali se angajau în veritabile turniruri argumentative. Europa actuală, fundamentată ca spaţiu dialogal, datorează aşadar enorm creştinismului medieval. « Clopotul de hârtie » anunţă o asemenea întâlnire, în care ideile se întâlnesc sau se întretaie, iar protagoniştii veţi fi fără îndoială voi, cititorii noştri. Rând pe rând, spectatori şi protagonişti, privitori şi luptători cu ideile.

În ce ne priveşte, ne mulţumim deocamdată să tragem alarma

Cu voia dumneavoastră şi a lui Dumnezeu, Santinela de serviciu,

Daniel Fărcaş

Teme de dezabatere pentru rubrica « Clopotul de hârtie »

Pentru că rubrica « Clopotul de hârtie » este rubrica dumneavoastră, urmând aşadar să găzduiască opiniile pe care le exprimaţi dumneavoastră şi pe care ni le veţi trimite pe adresa Redacţiei, am vrea să punem în discuţie teme de interes larg, pe care le consideraţi arzătoare în bisericile neoprotestante din România. Aşadar, suntem nerăbdători să primim propunerile dumneavoastră de teme pentru numerele viitoare: teme actuale, teme arzătoare, teme controversate în spaţiul evanghelic românesc.

Până atunci, propunem – cu titlu orientativ – următoarele teme de dezbatere, nădăjduind că vor găsi interesul scontat:

Legea cultelor. Ecouri

Tema a fost deja dezbătută în numerele 1 şi 2 ale ziarului Santinela. Am vrea acum să aflăm opiniile dumneavoastră, ale credincioşilor din bisericile neoprotestante. Ce efect va avea Legea nr. 489/2006 asupra libertăţii de închinare a evanghelicilor români?

Lucrătorii Domnului şi lucrăturile tovarăşilor

La nivel naţional, dosariada a început în iulie-august 2006. Avalanşa a antrenat şi ierarhia bisericească. Ar trebui să se auto-denunţe lucrătorii bisericilor neoprotestante care au avut anagajamente faţă de Securitate?

Biserica europeană

Aşadar, Biserica, faţă în faţă cu Europa. România se integrează în Europa. Dar Biserica? Intrarea României în spaţiul european va aduce deopotrivă avantaje şi neajunsuri Bisericii.

Muzica închinării. De la Rock of Ages la Rock’n Roll

Muzica nu îi priveşte doar pe teoreticieni… Muzica este, în fond, muzica noastră, a celor care ne închinăm cântând. Cum ar trebui să arate muzica închinării?

Între misiune şi prozelitism

Termenii sunt percepuţi adesea ca sinonimi. De la Marea trimitere la rechizitorii formulate în numele Constituţiei nu mai este decât un pas. Care pas?

Aristocraţia eclesială

Anii trecuţi, tema a autorităţii eclesiale a inflamat spiritele în bisericile noastre şi a fluidizat cerneala teologilor. Probabil… fără să fie elucidată. Vă propunem o dezbatere rece, argumentată şi mai ales scripturistică despre autoritatea eclesială.

Putere politică şi spaţiu eclesial

Istoria creştinismului a cunoscut diverse forme în care Biserica s-a raportat la autoritatea politică. Iată o discuţie încă actuală. Mereu actuală…

Tema pentru numărul viitor

Aşadar, Legea cultelor. Ecouri va fi tema rubricii « Clopotul de hârtie » pentru numărul următor.

Aşteptăm cu interes contribuţiile dumneavoastră!


_______________________________________________
Santinela mailing list
Santinela@santinela.com
http://mail.santinela.com/mailman/listinfo/santinela_santinela.com pînă aici a fost emailul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: