Rar mi-a fost dat să aud un discurs mai informat, de exegeză, de patristică, de istoria filozofiei clasice referitor la una dintre problemele cele mai dificile, după cum însuşi Augustin spunea, din Sfînta Scriptură. Mare curaj! Greu proiect! Mai ales în faţa unui episcop, a unei adunări de teologi de diverse confesiuni, jurnalişti, oameni de cultură din Oradea.
Cu timiditate şi smerenie, în ciuda celor auzite adesea despre el (cum că ar fi agresiv şi îngîmfat) fără a oferi soluţii finale, dar destul de ferm în final, fără a se depărta de tradiţia interpretării acestei scripturi, citînd chiar textul Epistolei întîi a apostolului Ioan, Cristi Bădiliţă s-a strecurat vreme de 1 oră şi 45 de minute printre greacă şi latină, printre evanghelii, epistole şi textele patristice, ajungînd cu bine la concluzii în faţa unui public foarte divers adunat la Institutul teologic greco-catolic, public pe care l-a ţinut interesat pînă la capăt, în ciuda foarte multor detalii tehnice.
Conferinţa despre păcatul împotriva Duhului nu putea fi lipsită de momentele în care trebuie să ne recunoaştem inadecvarea în faţa unor lucruri adînci şi lipsa de pătrundere în faţa celor tainice. Cristi a reuşit să păstreze echilibrul între aventura gîndului teologal şi reţinerea învăţată din studiul părinţilor Bisericii.
Sperăm să vedem textul conferinţei publicat într-o bună zi!
Şi pînă atunci să ne ferim de necredinţă, aceasta ne exclude din soluţia lui Dumnezeu, iertarea. Să nu închidem ochii cu încăpătînare în faţa Soarelui şi, în ciuda faptului că lumina încă ne penetrează pleapele, oferindu-ne cu insistenţă lumina fără umbră, să spunem cu încăpătînare că acela este întuneric şi asta pentru multă vreme. Să ne ferim de împietrirea inimii!
La patratosu 