De ce s-a epuizat LXX 4.1?

La lansarea volumului Septuaginta 4:2 ne-am întrebat de ce oare singurul volum care s-a epuizat la Polirom din toată seria este 4:1.

Răspunsul meu este simplu. Pentru că are acolo răspunsurile la cele mai interesante probleme pentru generaţia noastră, în sensul de omenitate care trăieşte azi pe pămînt, Moartea, Răul şi Sexualitatea. Adică Eclesiastul, Proverbele, Psalmii şi Cîntarea Cîntărilor.

Simplu, nu?

Obsesiile generaţiei … dar pe departe cel mai interesant subiect dintre toate acestea rămîne moartea. Nu ştiu despre celelalte, dar asta ni se întîmplă tuturor…

Ce păcat! Subiectele altor generaţii erau subiecte de metafizică: Dumnezeu, lumile cereşti.

Între moarte, carnalitate şi ceruri şi Dumnezeu generaţia noastră ar trebui să elimine cezura platonică. Fiind pe pămînt să nu abandonăm gîndirea metafizică.

Poate că tocmai Scripturile, revenirea la paradigma biblică care uneşte cerul cu pămîntul, fizica cu metafizica, ne oferă şansa asta.

Şi poate că mai este nădejde. LXX a fost, în ansamblu, totuşi cea mai cumpărată carte a Poliromului.

„Ispitele înţelepciunii”

ademenirea înţelepciunii este singura ispită la care merită să cedezi totdeauna, cîntarea ei de sirenă estes singurul cîntec la care nu merită să îţi pui dopurile de ceară în urechi şi nici să te legi de catarg, ospăţul întins de Ea este singurul simposion (în sensul etimologic al cuvîntului „a bea împreună”) la care merită să practici convivialitatea.

Iată ce a păţit CB

Cristian Bădiliţă, Singurătatea păsării migratoare, Curtea Veche, 2007

„Toată drama omenirii într-un joc de cuvinte: de la logosferă la blogosferă” p. 185.

„Ar trebui votată o lege planetară pentru protejarea şi chiar stimularea scrisului de mână.” p. 218

„Unii îşi fac din polemici un scop în sine. Polemicile trebuie tratate gordianic”. p. 214.