Archive for Aprilie 2007

h1

Poţi să vezi şi stelele pătrate…

Aprilie 30, 2007

Uitaţi-vă la ASTA, dacă nu credeţi… . Da, poţi să vezi stele luminînd pătrat, stele roşii, dar este deja o evidenţă că norii de pe Saturn îşi păstrează forma hexagonală în mod misterios, iată AICI

La asta ce să mai zicem? Tot joc de lumini? Tot manipulare de lentile?

Mare-i puterea lui Dumnezeu, dar şi simţul umorului Său… De 20 de ani se chinuie savanţii să afle cum de se păstrează forma hexagonală a norilor lui Saturn, formă în care pot să încapă fix patru Pămînturi întregi. Acolo patru pămînturi ar forma un pătrat înscris în hexagonul buclucaş… 🙂

Nu trebuie să mă chinui prea mult să văd universul „în colţuri” de pe lume rotunjită… Perspectiva mi se dăruieşte singură, pe tavă…

h1

„Sînt frumos şi mă mai fac!”

Aprilie 29, 2007

Tata socru.

Are 63 de ani.

Este încă un om frumos. Un exemplar superb. A fost petrolist, e tîmplar, şi marea lui dragoste sînt stupii cu albine. Înalt, solid, ochi albaştri. Zîmbeşte tot timpul. A crescut 10 copii. Anul trecut a rămas văduv după 38 de ani de căsătorie.

Una dintre fete i-a spus ca în regat „Mă, tată, eşti frumos!”

Răspunde „SÎNT FRUMOS ŞI MĂ MAI FAC!”

La fel răspunde la orice laudă şi cînd îi spui că e harnic, că e bun, că e tare.

Nu face caz de o falsă smerenie cum fac alţii: „Ehe, nu-i adevărat” sau chestii de-astea, dar gudurîndu-se pe dinlăuntru cum facem noi, majoritatea.

Acceptă aprecierea cu demnitate şi smerenia stă în faptul că tînjeşte după ce mai urmează „mă mai fac!”.

Asta îl ţine. Spiritul care nu se lasă pe tînjală, ci tînjeşte după mai mult. O dinamică şi forţă lăuntrică arzînd încă.

Majoritatea bătrînilor se înmoaie, mai ales după ce rămîn singuri. Nu mai urmează nimic. Spun „ehe, bă, tată, bă, ce ştiţi voi, pă vremea mea…” şi lăcrămează, oftînd.

23-septembrie.jpg

Nu! Pentru el încă mai urmează… „Mă mai fac” Este încă tînăr pe dinăuntru şi asta dă pe dinafară. La fel cu hărnicia, cu duhovnicia, cu toate.

N-am întîlnit om mai cuminte şi cu minte ca el. Smerit, cumsecade şi la locul lui. De asta sună atît de natural în gura lui ceea ce în gura oricui altcuiva ar suna prost. Are o bucurie de dincolo de el însuşi pe care nici unul dintre necazurile care urmează creşterii celor 10 copii şi nici chiar moartea soţiei iubite n-a răpit-o.

De ce e aşa?

Într-unul dintre cele mai triste momente din viaţa lui l-am auzit zicînd: „Am avut preţ în ochii Domnului!”

Cea mai frumoasă poză pe care o avem cu el este una în care poartă o şapcă pe care scrie „FEELING GLAD ALL OVER…!”. Nu ştie engleză, habar n-avea ce scrie pe şapcă, dar e mai adevărat pentru el decît pentru oricine citeşte şi ştie „păsăreasca aia”.

feeling-good.jpg

h1

Din nou despre generatia katehontica!

Aprilie 27, 2007

Adi Papahagi a fost la Emanuel! Bonom, aplecat spre dialog, seren, cu voce inceata si ridincind din cind in cind privirea din lap-top, ca un timid, ne-a delectat vorbind cu pornire de la Hesiod pina la Boethius despre Moira, Destin, Viata.

adrian-papahagi.jpg

A vorbit inalt, dar pe inteles, a vorbit bine informat stiintific, dar nu plictisitor. Ne-a delectat auzul cu pronuntarea in engleza veche (ar merita sa intre intr-o fonoteca de aur chestia asta). Greacă Veche, Latină, Engleză Veche, Franceză, Sanskrită, Germană … o latură a lui Adi, savantul. Smerit, cuminte, cumsecade.

Altă latură este cea a luptătorului, polemistului.

Iată un fragment, care arată această latură a lui Adrian, fragment reprodus cu acordul autorului şi pe care l-am recuperat cu ajutorul lui Daniel Stuparu din recenziile lui, merita citit în întregime şi promovat, transmis. Este un text programatic.

Citez din fragmentele recuperate de Stuparu (pe Adevarul literar si artistic sint decupate deja)

Read the rest of this entry ?

h1

Emoţionantă susţinere de doctorat la clasice!

Aprilie 26, 2007

Mîine are loc un eveniment la care aş fi vrut să ajung.
Constantin Georgescu şi Teodor Georgescu sînt gemeni.

Sînt fiii profesorului drag, blîndul şi bunul nostru, Constant Georgescu, om de o fineţe de caracter deosebită şi bună cunoaştere de carte. Ne-a fost profesor.

Constantin are o teză excelentă. Teodor va urma cu susţinerea tezei sale în scurt timp.

Drama şi marea ironie stă în faptul că săptămîna trecută, cu numai cîteva zile înainte de a acest eveniment, profesorul nostru a încetat din viaţă şi n-a mai apucat să îi vadă pe nici unul dintre fii călcîndu-i pe urme atît de strălucit.

Mîine se vor vărsa lacrimi la catedra de clasice. Sigur! Ca la prima susţinere de după dispariţia unui alt profesor, Iancu Fischer.Nu-i aşa că este trist?

Nu-i aşa că este frumos? Amîndoi băieţii au urmat cariera tatălui lor. Un omagiu deosebit pentru un om deosebit.

h1

Băsescu tătucul

Aprilie 23, 2007

Am votat Băsescu. Alternativa era catastrofică.

Sînt gata să port unul dintre celebrele tricouri „cetăţean suspendat” din cauza circului parlamentar.

Dar…

În urmă cu ceva ani unul dintre intelectualii foarte citaţi din România spunea că românii şi nu numai, majoritatea naţiunilor din Est au nevoie de „tătuci”, de lideri autoritari, charismatici, puternici, coloraţi în limbaj şi gesturi, genul care „stă cu poporu, bea ca poporu”. Noi nu sîntem cehi!

Poporul are nevoie de tătuci la care le poate ierta una alta, ieşirile în decor, inconsecvenţele. „E, bă, cam necrescut, dar e de-al nostru!”

Cei care au fost obişnuiţi cu Stalin sau Ceauşescu sînt de înţeles.

Ce mă deranjează totuşi este suportabilitatea prea mare a tinerilor care prin natură au un organ foarte sensibil faţă de ipocrizie şi minciună şi disponibilitatea prea mare la a se lăsa „duşi cu zăhărelu” că oricum „altul mai bun nu avem” şi „altfel nu se poate”. Ştim cu toţi că Politica n-a fost niciodată o mironosiţă neprihănită şi mai ştim că moralitatea politică în România este o construcţie oximoronică şi totuşi… întotdeauna am sperat, cu fiecare vot, că va veni o vindecare prin apariţia unor cavaleri ai transparenţei şi ai dreptului cuvînt. Am sperat că se vor ridica oameni pentru care DA-ul este DA şi NU-ul este NU. Alfel mai avem vreo şansă să ieşim din marasmul în care am intrat.

Despre ce este vorba? Nu s-a gîndit Băsescu destul la implicaţiile afirmaţiilor lui sau ne-a minţit în faţă? Prima este acceptabilă, a doua îmi dă fiori.

1. Băsescu trebuia să se gîndească mai bine, dacă a fost sincer, la declaraţia „în cinci minute îmi dau demisia”. În sfîrşit, asta i se poate ierta, dacă este bine motivată, explicată clar şi cere iertare public. Cred ca sînt ceva motive să se răzgîndească: ce spuneţi de modificarea legii referendumului prin ordonanţă de urgenţă?

2. Dacă s-a gîndit bine, atunci a fost o cacialma, în traducere liberă, minciună.

Susţinerea aproape necondiţionată a unor tineri faţă de Băsescu şi uşurinţa pe care o manifestă în a trece peste episodul „şmecheriei” cu promisiunea încălcată, merită să ne dea fiori reci. Nu din cauza lui Băsescu, ci din cauza tinerilor. Faptul că situaţia tensionată din ţară le amorţeşte simţul autenticităţii şi al dreptăţii, asta este de grijă.

Să însemne asta că şi tinerii au nevoie de un tătuc? Sînt atît de disperaţi şi ei că sînt gata să înghită orice alunecare în imoralitate şi compromis, fie acestea într-o situaţie aproape imposibilă în care soluţiile normale sînt greu de găsit?

Probabil este nevoie de un tătuc puternic cu un asemenea parlament şi într-o asemenea conspiraţie a relelor.

Dacă nu putem fără tătuci, oare n-ar trebui să fim un pic mai aspri cu tătucul pe care îl avem spre a-l încuraja la o altfel de luptă. Un pic mai altfel decît şleahta care azi spune Da şi mîine Ba.

Cum vom vota la referendum? Ca în cazul Vadim Tudor contra lui Iliescu, probabil. Un rău mai mic împotriva unui rău mai mare.

Un tătuc este de preferat unei găşti.

Dar un tătuc hotărît care ştie ce face şi ce spune şi un tătuc onest al cărui Da este Da este de preferat unui tătuc şmecher. Oare va învăţa tătucu ceva din asta? Dar populaţia?

h1

Despre generaţia katehontică

Aprilie 21, 2007

Citiţi un AICI articol foarte interesant al lui Daniel Stuparu despre generaţia katehontică, termen lansat de Adrian Papahagi în Adevarul literar si artistic, din 27 mai 2006 apoi nr. 821 / 3 iunie 2006, cu doua precizări.

Iată şi articolele la care face referire autorul. Andrei Cornea şi Mihail Neamţu.

h1

Adrian Papahagi la Oradea in 24 aprilie!

Aprilie 21, 2007

 

 

 

În data de 24 aprilie, la ora 12.00-13.30, în Capela Mare

a Universităţii Emanuel din Oradea

 

“Otrava filozofilor”, sau despre destin si providenta

de la Platon la Carolingieni

 

boethius-consolatio-1.jpg

Dr Adrian Papahagi
Univ. Babes-Bolyai, Cluj
Fellow, New Europe College, Bucuresti

Read the rest of this entry ?

%d blogeri au apreciat asta: