Scaraotchi este reprezentarea autohtona a lui Zgindarila. Are peste 40 de numiri, porecle, expresii eufemistice în limba română (vezi orice DEX sau DS). Este încornoratul, necuratul, dar şi tartorul, împeliţátul, nefârtátul, pârdálnicul (probabil o metateză de la prădalnic), proclétul (cel care vine în locul? Cui trebuie să vină? Vin duhuri în loc de Duhul?), vicleánul, cel-de-pe-comoáră, cel-din-báltă, ducă-se-pe-pustíi, ucigă-l-crúcea, ucigă-l-toáca, săcrétul (şi al cărui nume trebuie ţinut secret), năpústul, spurcátu, şeitán, şótca, ucigán, bédă, bénga, naiba, carcandílă, sarsán, scalói, şlactráfu, împiedicătórul, nepriitórul.
Michiduţă, ucenicul lui, este aghiuţă, nichipércea, pârlea, sarsaílă mai este numit mititélul, sótea (cel care face şotii), hâdáche (cu siguranţă nu vine de la headache J, ci de la hidos )
În dreptul fiecărui nume s-ar putea face o teză de licenţă, cu toatele ar ieşi o teză de doctorat. Devine interesant studiul familiarismelor de care se bucură cel ce nu trebuie numit între romani. Diavolii nu trebuie numiţi, nu trebuie invocaţi, dar trebuie deconspirate, aduse în lumină lucrăturile lor.