Scrisorile lui Scaraotchi

Scaraotchi este reprezentarea autohtona a lui Zgindarila. Are peste 40 de numiri, porecle, expresii eufemistice în limba română (vezi orice DEX sau DS). Este încornoratul, necuratul, dar şi tartorul, împeliţátul, nefârtátul, pârdálnicul (probabil o metateză de la prădalnic), proclétul (cel care vine în locul? Cui trebuie să vină? Vin duhuri în loc de Duhul?), vicleánul, cel-de-pe-comoáră, cel-din-báltă, ducă-se-pe-pustíi, ucigă-l-crúcea, ucigă-l-toáca, săcrétul (şi al cărui nume trebuie ţinut secret), năpústul, spurcátu, şeitán, şótca, ucigán, bédă, bénga, naiba, carcandílă, sarsán, scalói, şlactráfu, împiedicătórul, nepriitórul.

 

Michiduţă, ucenicul lui, este aghiuţă, nichipércea, pârlea, sarsaílă mai este numit mititélul, sótea (cel care face şotii), hâdáche (cu siguranţă nu vine de la headache J, ci de la hidos )

În dreptul fiecărui nume s-ar putea face o teză de licenţă, cu toatele ar ieşi o teză de doctorat. Devine interesant studiul familiarismelor de care se bucură cel ce nu trebuie numit între romani. Diavolii nu trebuie numiţi, nu trebuie invocaţi, dar trebuie deconspirate, aduse în lumină lucrăturile lor.

Despre metafora avionului! Continuare…

În postul său din data de 26 martie, Adonis Vidu ne surprinde iarăşi, făcînd o mişcare în lateral după ce ne anunţase că merge înainte cu o serie de comentarii promise în postul din data de 17 martie. Cam scurt timpul de revenire, 9 zile.

Adonis ne anunţă că seria de comentarii referitoare la strategia lui Onisim Mladin (numai la aceasta!) se întrerupe brusc şi dintr-o dată. Pentru o lună. Adică pînă prin aprilie 27. Dacă facem o mică socoteală, exact cu trei săptămîni înainte de Congresul electiv. Asta înseamnă că toţi cei care s-au aşteptat la o dezbatere academică, obiectivă, preelectorală cu o analiză teologică, practică etc. trebuie să îşi amîne pentru patru ani toate expectaţiile. Nu-i aşa?
Scriptura fericeşte pe cel care începe un turn şi îl duce la bun sfîrşit. Aşa ne arată Psalmul 1. De asemenea, Luca ne întreabă: „Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfîrşească?” Luca 14:28. Oare să fie socotelile din 17 martie făcute greşit?

Să înţelegem că pe turnul dezbaterilor despre cele două programe Oti B – Oni M va începe să cînte cucuveaua sau vor începe să cînte hulubii păcii?

Ce este bunul simţ? Pseudo-pledoarie

Ce este o pledoarie?

Pledoaria este un termen avocăţesc şi va rămîne probabil multă vreme în zona justiţiei.

Pledoaria aparţine de obicei avocatului apărării şi este un discurs prin care se construiesc argumentele în favoarea celui acuzat.

Deci

Pledoaria este (genul proxim) un discurs.

Pledoaria este (diferenţa specifică) un discurs de apărare în favoarea cuiva.

Pledoaria, prin extensie, poate fi şi în favoarea a ceva (idee, teză etc.)

Pseudo-pledoaria este o pledoarie care nu este pledoarie pentru că se creează situaţia în care cel învinuit nu are nevoie de apărare.

Pseudo-pledoaria poate fi un discurs despre un adevăr.