h1

Despre metafora avionului! Continuare…

Aprilie 2, 2007

În postul său din data de 26 martie, Adonis Vidu ne surprinde iarăşi, făcînd o mişcare în lateral după ce ne anunţase că merge înainte cu o serie de comentarii promise în postul din data de 17 martie. Cam scurt timpul de revenire, 9 zile.

Adonis ne anunţă că seria de comentarii referitoare la strategia lui Onisim Mladin (numai la aceasta!) se întrerupe brusc şi dintr-o dată. Pentru o lună. Adică pînă prin aprilie 27. Dacă facem o mică socoteală, exact cu trei săptămîni înainte de Congresul electiv. Asta înseamnă că toţi cei care s-au aşteptat la o dezbatere academică, obiectivă, preelectorală cu o analiză teologică, practică etc. trebuie să îşi amîne pentru patru ani toate expectaţiile. Nu-i aşa?
Scriptura fericeşte pe cel care începe un turn şi îl duce la bun sfîrşit. Aşa ne arată Psalmul 1. De asemenea, Luca ne întreabă: „Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfîrşească?” Luca 14:28. Oare să fie socotelile din 17 martie făcute greşit?

Să înţelegem că pe turnul dezbaterilor despre cele două programe Oti B – Oni M va începe să cînte cucuveaua sau vor începe să cînte hulubii păcii?


Este de respectat agenda de creaţie a lui Adonis Vidu. Cu siguranţă va merita investit efortul în scrierea unei cărţi care va fi construită cu talentul său de teolog, incontestabil de alfel. Asta spuneam de fapt în ultimele săptămîni. Fiecare să facă ce se pricepe cel mai bine. Cu siguranţă, teologhisirea este parte din lucrarea Domnului. De acord. Ce frumos ar fi un dialog productiv între cei care sunt în teren şi cei care sunt la biroul la care se scrie!! Ce altfel ar suna cărţile, ce altfel ar vorbi păstorii în amvoane!!! Ce altfel ar arăta lucrarea Domnului dacă cei care scriu ar fi în unitate cu cei care predică!! Poate va veni şi vremea aceea. Să ne rugăm pentru ea şi pentru unitatea frăţietăţii.

Pînă una alta se pare că Adonis Vidu a înţeles şi s-a retras elegant şi bine motivat de pe scena dialogului către lucrurile la care se pricepe cel mai bine. Aceasta este o dovadă de bun simţ. Înfrînarea de a răspunde la orice discuţie, cu siguranţă i-a fost răsplătită ca orice fel de înfrînare, roadă a Duhului. Împotriva acestor lucruri nu este lege şi nici comentarii.

De asemenea, este de gîndit şi la dorinţa de a „înceta ostilităţile” pe perioada Paştelor Domnului ca pe vremea păgînilor care încetau războiaiele pe durata Jocurilor Olimpice. Paralela, evident, şchioapătă, dar ar merita să ne gîndim şi la asta.

Toată consideraţia pentru cele două motive şi încercăm să respectăm armistiţiul propus de fratele Adi. Clarificarea sa însă necesită alte două sau trei clarificări pe scurt. Nu întîrzii cu aceste comentarii pentru că sper să ne fie de folos în meditaţiile dinaintea Paştelor Domnului.

1. Cu siguranţă, dacă citim cu atenţie Scriptura, vedem că este o diferenţă de abordare faţă de argumentele logico-filozofice de tipul „calitatea de adevar a unei asertiuni nu depinde (logic, desi poate depinde semantic) de persoana care o rosteste, propune, sau afirma, ci de felul in care este lumea aranjata„, spunînd că „calitatea de adevăr a unei aserţiuni depinde de persoana care rosteşte şi de felul în care aceasta, persoana, este rostită în lume, ( mai ales cînd Persoana a pus în rost lumea)”. Aşa cum am afirmat în alt post, contează CINE spune CEEA ceea ce spune şi acesta este modelul biblic pe care îl foloseşte nu numai Isus „care şi-a deschis rostul Său şi a spus” (Biblia de la 1688, Matei 5), ci şi Apostolul Pavel şi Ioan şi Petru. Nu mai revenim. Prefer să gîndesc şi să acţionez avînd în vedere paradigma alternativă a scripturilor şi nu cea „logico-filozofică”. Aceasta este valabilă în Academia, spatiu care nu ne este străin nici mie nici fratelui Adi. Aici însă nu discutăm despre o idee într-un seminar de filozofie, ci discutăm despre Ecclesia şi modalitatea în care o ipostaziere istorică a acesteia poate fi condusă. Mai mult ca sigur că atît cadrul teoretic de discuţie cît şi metodologia trebuie împrumutată din Sfintele Scripturi.

2. Metafora motorului de avion. Aici am avut un zîmbet larg. Puţini ştiu că am dorit să devin pilot de aviaţie militară. Dosarul mi-a fost respins din motive pe care le găsiţi în postul referitor la istoria tatălui meu. Foarte multe amintiri şi nostalgii dulci din perioada în care făceam antrenamentele fizice pentru examenul de la Bacău mi s-au reînnoit cînd am citit de avioane. Fascinant domeniu! Dar să ne lepădăm de amintirile dureroase… Sunt sigur că Romania a pierdut un pilot mediocru… Oricum, mi-am făcut gustul. M-am dat cu parapanta şi o să mă mai dau… :))

parapanta.jpg

(Ăla sunt eu!!! VEzi link-ul)

Deci, nu treuie să ştii nici mecanică, nici aerodinamică şi nici măcar aeromodelism ca să facem o observaţie de bun simţ. Dacă un pasager, ca în scenariul propus de Adonis Vidu, observă că motorul a luat foc, că a intrat o pasăre în el sau că a fost fulgerat ca în filmul Superman, atunci pasagerul anunţă personalul cît mai repede posibil. Personalul specializat. Şi ce face pasagerul dacă are înţelepciune?

avionu-flacarit.jpg

1. Nu ţipă, nu intră în panică ca să nu inducă starea de panică şi celorlalţi pasageri.

2. Nu se apucă să dea diagnoze.

3. Nu se apucă să dea sfaturi.

4. Dacă personalul specializat se apucă să repare motorul, el se dă la o parte, fără a încerca să dea sculele potrivite, pentru că pentru motoare de avion există o elită de ingineri care, la rîndul lor efectuează reparaţiile cu schemele în faţă.

Acest scenariu este valabil dacă pasagerul este în avion. Părerea mea este că imaginea este prost aleasă şi nu slujeşte scopului vizat de Adonis Vidu. Ar fi putut alege altă imagine care să îi servească mai bine, dar să continăm:

În scenariul propus de Adonis pasagerul este încă „la peron”, adică refuză să se urce într-un avion care toacă o pasăre sau altceva, spre exemplu un container de bagaje, în reactor.

motor-mincind.jpg

Atunci:

1. Anunţă cît de repede poate evenimentul.

2. Se asigură că cel care este defect este avionul dînsului şi nu altul. Acest lucru este important.

3. Dacă nu este avionul dînsului defect, atunci se poate urca liniştit în orice alt avion, fără să rămînă cu spaima că orice motor s-ar putea defecta.

4. TRebuie să ştie că un avion quadrimotor poate ateriza în siguranţă cu două motoare avariate. Dacă avionul este bimotor, cu un pilot bun, avionul poate fi adus la sol cu un singur motor în funcţiune.

Iată deci că sesizarea unui defect, da este în sfera aranjării proaste a lumii, dar reparaţia defectului schimbă datele problemei. Noi avem nevoie de mecanici, ştim care sunt defectele foarte bine. Cîteodată trebuie să aştepţi pînă la aterizare. Te uiţi la motorul care şi-a pierdut carcasa, merge, mulţumeşti lui Dumnezeu că, prin minune, merge şi pur şi simplu te rogi şi aştepţi. Şi acesta este un fel în care poate fi aranjată lumea.

such-a-nice-view.jpg

Avem nevoie de soluţii şi de reparaţii. Întrebarea este care dintre cei doi ingineri Onisim Mladin sau Otniel Bunaciu, au soluţia cea mai bună pentru avionul nostru?

Oamenii ne-au oferit schema lor de funcţionare şi de îmbunătăţire a avionului. Chiar este aşa de greu să ne uităm peste ce au propus ei, nu peste ce visăm noi sau să căutăm culoarea în care ar trebui vopsit avionul?

SAlarizarea pastorilor este o falsă problemă, este o deviere grosolană de la direcţia discuţiilor care ne-ar putea îndrepta spre confruntarea de esenţă a celor două strategii. Repet pentru a nu ştiu cîta oară. Nici unul dintre cei doi candidaţi, în cazul în care ar cîştiga, nu ar avea prerogativele de „a rezolva” salarizarea pastorilor de la stat. Apoi nici unul dintre ei nu a susţinut că are un program de apropiere de stat prin cererea unui ajutor de la stat. Continui să mă mir cum oameni care au scris texte atît de frumoase nu pot face deosebirea dintre subiect şi predicat.

Cred că legat de exprienţa pastorală s-au făcut clarificări deja. Problema pe care am sesizat-o şi o repet este că cei nesalarizabili discută despre cei salarizabili şi ne propun soluţii pe care noi, cei în cauză, le-am respins deja o dată prin vot. Vă rugăm încă o dată să ne lăsaţi în voia bisericilor şi plata Domnului.

Discuţia aceasta, după cum s-a demonstrat deja, l-a interesat pe Adi Vidu o vreme, cît a încercat apa cu degetul şi cu piatra, după care ne lasă, dar nu în pace ci în încercările de a scoate piatra din apă. Nu este oare acesta cel mai bun exemplu de aflare în treabă? Nu este oare acest mod de a ne da cu părerea (oricum blogurile suportă orice, nu?) periculos pentru lucrarea Domnului. Aici nu discutăm despre avioane, ci despre Mireasa lui Cristos, nu discutăm scheme de şah, ci strategii care vor influenţa viaţa bisericilor pentru zeci de ani de aici înainte, nu discutăm The Word Made Strange a lui Milbank, ci ne uităm la cadrul oferit de Sfînta Scriptură şi soluţiile limitate pe care Dumnezeu ni le sugerează.

Fratele Adonis trebuie confruntat cu faptul că stîrneşte dispute pentru a face tulburare, probabil fără să fi evaluat (după cum s-a văzut deja) consecinţele vorbelor sale, ca apoi, într-un mod cît se poate de „discret şi elegant”, să părăsească scena dîndu-şi coate şi rîzînd într-o parte de cei care se muncesc în zăduful zilei şi care continuă să se lupte cu o falsă problemă.

Internetul este o unealtă care are două tăişuri. Aici se poate zidi, dar se poate şi dărîma foarte mult. Cred că Dumnezeu ne cheamă să ne punem talanţii în negoţ altfel decît creînd tulburare între fraţi, dacă tot ne-a dat condeie atît de bine hrănite în cerneală şi atît de ascuţite.

Îl rog în numele Domnului pe fratele Adonis să facă ce face cel mai bine şi să folosească darul pe care i l-a dat Domnul în domeniul în care este cel mai bine pregăti şi prin expertiză şi prin cunoaştere. Despre felul în care se manifestă cunoaşterea în lucrare va putea descoperi doar după ce va fi gustat frumuseţea şi suferinţele lucrării, la predicarea în biserică, la priveghiuri, înmormîntări, binecuvîntări de copii, botezuri, nunţi, evanghelizări, misiuni, consiliere etc.

Primim sfaturi cu bucurie şi cine se consideră oare singur înţelept? Şi de la comentarii, şi de la jurişti, şi de la soţii…tocmai aceştia, consultînd comentariile de bună calitate, juriştii bine informaţi şi cu experienţă, ne-au sfătuit că este mai bine astfel cu salarizarea, adică să nu o luăm. Iar soţiile noastre au ales să facă foamea, dacă trebuie, decît să ne înrobim. Tocmai pentru că am căutat înţelepciunea, ea ne-a fost arătată prin gura şi votul comunităţii Duhului. De ce o voce de blog ar răsturna acestea? Noi am decis şi vă reamintesc că am decis pe pielea noastră. Lăsaţi-ne deci să ne facem slujba, să suportăm consecinţele şi ajutaţin-ne să facem lucrurile cu adevărat importante.

Sper ca aceste zile de meditaţie din Săptămîna Mare să ne dea gîndurile cele bune pentru a spune lucrurile cele bune şi a face înfăptuirile cele bune.


Anunțuri

One comment

  1. super avioane!!!!!!!!!!!!imi place aviatia



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: