h1

Prezentul Absent! De Vinerea Mare.

Aprilie 6, 2007

Să postim. Să stăm în absenţa mîncării. În absenţă tînjim mai mult după ospăţul ceresc. Aparent îndepărtat.

Această tensiune dintre absenţă şi prezenţă a născut următorul gînd: De fapt toată greutatea credinţei dar şi bucuria consecventă ei vine din această opoziţie absent – prezent.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu nevăzut, dar El există. Este. El este Cel ce Este cu adevărat. Iahve. Mai adevărat chiar şi decît eu însumi acum. Faptul că nu SE vede (cu accent pe reflexiv) nu înseamnă că nu ESTE.

Din pricina faptului că El ne este nevăzut este „aparent” absent.

În aparenta (ce paradox, pentru că aparent, înseamnă că „apare” dar nu este ceea ce apare, dar Dumnezeu nici măcar nu apare), în aparenta Sa absenţă El este cea mai tulburătoare prezenţă. Este o prezenţă invazivă pentru credincios şi o absenţă politicoasă pentru necredincios.

Dumnezeul nostru nu este Marele Absent, ci Prezenţa abstrasă discret din viaţa celui care nu vrea să creadă.

Dumnezeu este Prezent pentru cine îl caută în nevedere, în absenţă (mai ferice este de cel care nu a văzut, dar a crezut) şi este cu totul Absent pentru cel care caută în vedere şi îi doreşte prezenţa care s-ar prăbuşi în constatare.

(De ce crezi în Dumnezeu dacă nu îl vezi m-a întrebat diriginta în clasa a IX-a? Gagarin s-a dus în cosmos….şi nu l-a găsit. Doamnă, i-am răspuns, eu am spus că am crezut, nu că am constatat că Dumnezeu există…Este o mare diferenţă… , aşa cum şi dumneavoastră credeţi în atomi şi molecule fără să vă fi plimbat cu vreuna pe uliţă.)

Dacă Dumnezeu ne-ar invada cu prezenţa Lui fără să o căutăm în ascunderea rugăciunii atunci drumul credinţei ne-ar fi interzis. Prezenţa Lui ar fi CONSTATATĂ.

Îl slăvesc pe El că este „absent” din lumea văzutelor pe care le-a creat pentru a ne copleşi cu Prezenţa-I nevăzută.

Postul ne ajută să înţelegem tînjirea în absenţă, fără a nega prezenţa trupului. Nu trebuie să fii platonic „soma – sema”, „trupul este un mormînt”, postul nu ofensează corpul, tocmai prezenţa acestuia face postul ceea ce este, înfometarea şi însetarea. Credinţa este o formă de post pînă la moarte. Credinţa este o formă de tînjire care va fi împlinită la ospătul ceresc cînd ceea ce pare acum întunecat va fi văzut faţă către faţă.

Postul şi credinţa sunt prinse împreună în tensiunea absenţă-prezenţă şi amîndoua ne ajută să îl „vedem” pe cel care face posibilă toată Prezenţa (fiinţa în sensul grecilor).

Dumnezeu binecuvîntă credinciosul cu Prezenţa Lui în aparenta Lui absenţă.

Anunțuri

6 comentarii

  1. Eu cred ca postul si credinta dezlipite de rugaciune duc doar la o cura de slabire, la o stalpnicire exacerbata.


  2. Draga Ihtys,
    S-ar putea sa iti poti imagina un postitor fara credinta, dar iti poti imagina cumva pe cineva care crede fara sa se roage?

    Cred ca trebuie sa reformulezi. Postul fara credinta duce la o cura de slabire. Ce bine ar fi!!

    Cu stilpnicirea mai vorbim… :).
    „Suna bine, dar nu este adevarat” era lozinca scrisa de studenti pe facultatea de litere in Bucuresti.
    Remarca ta este buna ca exercitiu de stil.


  3. Imi imaginez dracii care au credinta dar nu se roaga si oamenii influentati de Zgandarila traind aceleasi simptome.


  4. Da, cred, şi se înfioară! Dar nu postesc! Nu?

    Eşti sigur şi că nu se roagă? La începutul cărţii Iov, dacă înţelegi rugăciunea ca un dialog între Dumnezeu şi oarecine, dialog obligat, la chemare, cu forţa, ca implorare etc., cel ce umbla şi cutreiera pămîntul i-a cerut voie lui Dumnezeu … Într-un sens, foarte restrîns e adevărat nici măcar Îngerul cel mai căzut nu se poate abstrage de la relaţionarea cu Dumnezeu.
    Omul poate. de ce? pentru că este singura fiinţă liberă din univers.
    Omul poate să nu se roage. Omul poate să nu implore.

    Ai grijă ce îţi imaginezi! 🙂
    Este o diferenţă între imaginaţie şi închipuire. Trebuie să stăpîneşti bine diferenţa dintre ele ne spun bătrînii patericului. Alta data despre asta.

    Iar cu Zgîndărilă este mai uşor decît cu Scaraoţchi. Vezi care-i diferenţa dintre ei! Zgîndărilă este gentleman pe lîngă Scaraoţchi.

    Slavă Lui că a călcat nu numai Moartea cu moarte, ci şi Întunericul cu Lumina!


  5. Draga Ihtys,

    Zgîndărilă zgîndăre!
    Scaraoţchi coboară, înjoseşte! De aceea numele lui este derivat de la „scara” descendentă. Scalaritatea nu presupune doar ascendenta ca în https://patratosu.wordpress.com/2007/02/13/scara/ poate fi şi descendentă. De aceea oamenii care sunt influenţaţi de Scaraoţchi vor înjosi prin jignire, prin insultă, injurii, calomnie şi defăimare. Zgîndărilă este doar persiflant şi zeflemist, Scaraoţchi este batjocoritor şi sardonic dispreţuitor.

    Dacă nu este bine să stai în preajma celor influenţaţi, cum spui de Zgîndărilă, fugi cît te ţin picioarele de cei manipulaţi de autohtonul nostru Scaraoţchi.


  6. Ganditorul catolic Gustave Thibon( filozof-taran, francez laureat cu Marele Premiu pt Literatura si Filozofie) are un capitol frumos sculptat despre Prezenta absenta.
    „Intelepciunea e savoare: ea inseamna a gusta din cunoasterea Celui cu totul altul”.
    Prospetimea si precizia lui Gustave trebuie savurata de cititorii patratelor si academiei Nae.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: