Scrisoarea a II-a

SMS: „Sunt grăbit, este o urgenţă. Trece timpul lor de sărbătoare şi am văzut că nu prea ai făcut mare lucru…

Deci, te rog să te uiţi în sertarul din dreapta şi să citeşti scrisoarea a II-a.”

Scrisoarea a II-a

„Dragul” meu cirac,

Îmi devii simpatic, chestiune periculoasă în lumea noastră josnică. Nu avem voie să ne devenim simpatici. Deci, din nou la chestiunea serioasă. Am văzut că ai făcut progrese. Bravo, dar ai scăpat din vedere că se apropie un timp foarte prielnic pentru Adversar. Este săptămîna „Mare”, aşa cum spun ei, creştinii. Iată că imediat trece. Mai ai trei zile. De obicei în lumea lor, după trei zile se întîmplă lucruri groaznice pentru noi, ai grijă. Călcăm pe becuri.

Pentru noi este săptămîna lungă. Nu avem voie să stăm. Cîteva hints and tips pentru această săptămînă foarte importantă pentru Adversar.

1. Ai grijă, de obicei clientul tău se gîndeşte mai mult la religie în acest timp. Nu-l lăsa. Zghihuie-l peste tot. Du-l la cumpărături, aruncă-l în aglomeraţie, deschide-i televizorul, invadează-i viaţa cu prezenţe minore ca nu cumva să aibe timp de instrospecţie. Asta este şmecheria clasică. Ocupă-l şi invadează-i viaţa cu aceste prezenţe ca să nu poată sta în Prezenţa Lui. Deviază-i atenţia. N-ai învăţat, ştiu, n-ai învăţat încă să rupi, să spargi şi să prăpădeşti, dar cel puţin tehnicile de deviere le-ai putea folosi.

2. A doua chestiune. Dă-i senzaţia că este mai bine pentru sufletul lui dacă îşi face ordine în afară, pune-l să facă curat în casă, să spele perdele, să spele geamuri, să aspire, să bată covoare. Orice abatere în aceste vremuri de la interior spre exterior este benefică. Va fi rupt, frînt de oboseală, de va adormi la slujbă. E bine! De ce să îl laşi să trăiască normal pe dinafară şi intens pe dinăuntru. Să trăiască intens curăţirea curţii şi anesteziază-i sufletul. Paştele trebuie să apară ca o mare suuurpriză! Oh, cum, e duminică? Cum a trecut aşa de repede?

3. O altă şmecherie, adevărat mai subtilă, dar nu va rezista. Punem pariu! Nu este bine să îl laşi să vadă fiinţe în carne şi oase, să se întîlnească cu alţi oameni, păzească Spurcatu, cu oameni bisericoşi. Să vadă lucruri şi imagini, dar nu oameni. Nu îi lăsa să aibe întîlniri faţă către faţă între ei. Fă-l să creadă că, dacă se uită la filmele cu Isus, credinţa lui va creşte. Aici e subtilitatea. Învaţă, josnicule! Cu cît mai multe chipuri de actori care îl interpretează pe Isus îi amesteci în cap, cu atît îi diluezi mai mult imaginea lăuntrică care i s-a zidit în conştiinţă. Nu-l lăsa pe Adversar să prindă chip în El. Scrie cu filmu peste Chipul Acela. Fă-i terci toată imageria şi închipuirea. Ştii care este partea bună? Atunci cînd va citi scripturile şi-l va imagina pe Robert Powell sau Jim Caviezel. Nu va putea scăpa de chipurile lor nici în biserică cînd se vor citi faptele Lui din Evanghelii.

4. Trebuie, şi aici cultura lor ne ajută, trebuie să îl convingi că şi asta este trecător, şi Paş…… ah, nu pot pronunţa, ştii tu, perioada aceea. Aici, vezi? Bine! Te-ai prins. Fă-l să creadă că este numai o perioadă, un interval, în care se simte mai bun, mai cuminte, este mai bisericos, mai paşnic, acu ţine post, fă-l să se simtă sublim acum, pentru ca apoi să o poată lua de la capăt. Asta este hierochairia, sună bine, nu? „Timpul sacru”. Ai înţeles. Bunătatea, religiozitatea trebuie să fie temporare şi pe un interval scurt prezente în viaţa lui. Acum este „sezonul de binefaceri”, „anotimpul binelui”, „perioada”. Trebuie să îi induci această idee că binele este ceva sezonier. A trecut sezonul? Să fim din nou răi!

5. Timpul, timpul este preţios. Tot ce ai de făcut este să ţii familia la distanţă cît mai mult timp. Să petreacă timpul oriunde în altă parte decît înaintea Cărţii Aceleia, Comunităţii Aceleia, familiei. Aleargă-i în direcţii diferite, desparte familia, ea la prăjituri, el la aprovizionare, copiii la televizor. Nu uita că suntem „diaboloi”, „despărţilori”. Dacă nu ştii să faci asta nu eşti vrednic de numele pe care îl porţi.

6. Fă-l să creadă că este generos şi această generozitate să îl impresioneze pînă la lacrimi. Să lase de la el acum, să dea la cercşetori, api umple-l de mîndrie. Fă-l să se admire pentru că a dat cozonacul săracului. Creează contextul să povestească şi la alţii despre isprăvile lui. E important. Mîndria este cîrligul nostru cel mai rezistent pentru a-i face josnici. Niciodată nu s-a rupt.

7. Fă-l să trimită felicitări la prieteni ACUM. Asta este doar o consecinţă a tehnicii „intervalului”. O poţi folosi şi la Crăciun. Fă-l să creadă că şi-a făcut datoria faţă de prietenii pe care nu i-a vizitat tot anul şi du-l la înşelare să creadă că are într-adevăr apropiaţi dacă trimite tuturor adreselor din Outlook-ul lui o felicitare standard cu „undisclosed recipient”. Este scopul nostru să creem aparenţele. Virtualizarea lumii, scrisorile electronice, impersonalizarea mesajului ne sar în ajutor mai mult decît îţi închipui. Clientul nostru va fi din ce în ce mai singur, dar mai inundat de falşi prieteni care trimit mesaje fără gust şi pline de urări standard. Poate el să simtă ceva faţă de 150 sau 300 de adrese. În acelaşi timp? Atunci cînd a făcut click cu mouse-ul? Nuuuu! Vezi? Aşa se transformă în „nesimţitor şi rece”. Aha! Mai sunt scrisorelele acelea pe powerpoint cu fluturaşi şi îngeraşi şi iepuraşi, floricele, dar fără Isus, cu chestii de genul, „dacă vezi, atunci fă bine cuiva orb”.. chestii din astea. Nu cumva să scapi vreo una care să trimită la ce s-a întîmplat acum.

8. Vrei să îţi amintesc şi cîteva trucuri vechi? Iepuraşul! Fumată demult, dar merge. Ai grijă să se adapteze la vremuri. Dacă intră în vreun magazin să nu găsească vreo felicitare care aminteşte de Paşti. Bagă-i-le în ochi pe alea cu ouă şi iepuraşi Vechi, dar merge. Totul este ca funcţia sa anamnetică să fie cu totul amorţită. Iepuraşi de ciocolată. Asta este. Îţi poţi cumva imagina o cruce de ciocolată? Un Crucifix cu Adversarul pe ea din ciocolată? Bomboane în formă de cuie? Gume de mestecat în formă de bici? Acadele în formă de ciocan? Nu. Iepuraşi şi ouă de ciocolată şi muultă coca-cola!

9. Mai este ceva! Ai grijă, sub tot felul de motive, nu cumva băieţii să vadă sacrificarea mieilor. Alungă-i pe ciobani în abatoare, la loc închis. Nu cumva să vadă copiii sîngele să fie impresionaţi să aibe cumva coşmaruri. Ştii, pe vremea cînd Adversarul încă pregătea Dezastrul atunci fiul cu tatăl trebuia să meargă în grajd să aleagă mielul perfect şi apoi să meargă cu el la sacrificat. Sacrificarea era de faţă cu micuţul acela. Imaginea sîngelui ţîşnind din arteră îi rămînea pe retină şi urmele îi rămîneau pe haine. Se temeau mai mult de păcat pentru că vizualizau preţul. Acum ascunde imaginilea astea. Ce bine! UE! UE! UE! Prietenii noştri! Laicizarea totală! Excelent! Distruge tradiţiile. Electrocutează mieii!

10. Fă-l să dispreţuiască pe ceilalţi. Retorica veche, ştii tu. „Oamenii din lume nu mai ştiu ce este adevărata sărbătoare, beau, mănîncă etc.”. El este abstinentul, dar amărît şi plin de nervozitate, frustrat, mînios. Trebuie să tune şi să fulgere împotriva răului. De asta nu trebuie să se plictisească. „Ăia, răi, noi buni. Asta este rădăcina mîndriei.

11. Dacă ţine cumva post, încearcă să îl păcăleşti cumva. Să guste un pic de ici, un pic de colo, că doar postul „nu este în stomac, ci cu inima”. Aici fii insistent. Pe la 15.30 trebuie să aibe senzaţia că nu mai rezistă. Convinge-l că are nevoie de energie pentru a cînta frumos la biserică, că doar face slujba Domnului său. Distruge-i mecanismele abstinenţei şi îi vei distruge voinţa!

12. Alt lucru important este să fie îngrijorat. Că nu va avea cele trebuincioase pentru sărbătoare. Miel, ouă, brad, chestii din astea. Nu este reuşită mai mare decît să îl alergi pînă în ultimul moment ca să găsească carnea la cel mai bun preţ, iar în Duminica Învierii, la ora 12 noaptea să frămînte şi să coacă la cozonaci.

13. Sunt şi alte rafinamente, dar nu ţi le spun acum. Doar aşa de gust… ce zici de ? …..da, hai că nu îţi spun acu… Asta la avansaţi. Te învăţ eu cum se face.

Ei, hai, gata, acu la treabă!