Cartenstein

De 20 de ani, cu cel mai bun prieten, S., lucrăm la o listă de 300 de cărţi care ar trebui citite pînă la 36 de ani. De ce pînă la 36? În alt post despre asta.

Ni s-a părut o idee genialissima la vremea respectivă. Am lucrat cu foarte mult entuziam şi era cît pe ce să ne oprim pe la 1000 de cărţi. De ce nu 1001 de cărţi? Fiecare de citit într-o noapte… :), ca în „Romanul adolescentului miop”

Nici acum nu strică lista respectivă. O revedem cu alţi ochi „După 20 de ani”. Este bună pentru complexat snobi :)), pe de o parte, dar poate fi o foarte bună busolă pentru cei care doresc să se orienteze în oceanul de cărţi. Studenţii îmi cer cu insistenţă lista care te poate trimite drept la balamuc în fiecare an. Îi înţeleg, mai ales acum după ce liceul românesc degenerează pe zi ce trece şi se continuă obiceiul oribil cu dictatul comentariilor la Literatura. O ascund cu încăpăţînare încă. De ce? Trebuie o avertizare: o astfel de listă este o sabie cu două tăişuri. Are o parte bună şi una otrăvită.

Am numit-o pentru o vreme „lista de formare culturală”. Prietenul meu o numeşte „ex cathedra verbi”, eu o numesc „Cartenstein„. Nu lista este o creatie artificială care se poate întoarce împotriva celui ce se joacă printre cărţi. O astfel de listă te poate amăgi şi te poate transforma chiar pe tine într-un fel de „Frankestein cultural”, un mort-viu, care pare bine informat, pronunţă tot felul de nume celebre cu infatuare, dar, de fapt, nu ştie nimic . Ce mă distrez cînd unii pronunţă cu afectare în vreun compartiment de tren cuvîntul postmodernism, dîndu-şi ochii peste cap şi culegînd admiraţiile din preajmă „băiat deştept, bre”!

Iată-l pe Cartenştain. Este intelectălăul! Are şi ochelari. Sunt falşi şi ei, au dioptrii 0, şi-a pus ochelarii doar ca să „pară mai intelectual”. Snobul desăvîrşit. Un fals. Un „om-ne-om”, un „citit”, dar nu „cultivat”. Cineva spunea: „cultura este ceea ce rămîne după ce vom fi uitat totul”. Cartenstein este snobul care pronunţă toate numele mari aproape corect, ştie multe lucuri despre tot felul de nimicuri, se plimbă printre cărţi, dar nu le poate integra în viaţa lui, este informat, dar nu s-a format lăuntric. Îţi poate reda istoria fiecărui roman, dar nu poate face critica. Are nevoie permanent de citate din critica literară pentru că „stomacul” nu i s-a învăţat să digere lucrurile tari. Române bădăran şi după ce „şi-a lărgit orizontul cultural”. Cartenstein citeşte degeaba. De fapt, da, el numai citeşte, nu lecturează, face recunoaşteri de semne şi lexeme, dar nu transformă în el hrana pentru minte. Despre asta mai pe larg, altă dată. Oricum, ţineţi minte avertismentul: o listă de formare culturală te poate transforma într-un colecţionar de cărţi, într-un devorator de pagini, într-un maniac al cititului, dar nu într-un om de cultură.

Deci, lista ar fi bună, dar cu primejdii. Unde, dar, găsim o astfel de listă? Internetul geme, este plin. Găseşti primele 100, primele 200 etc. Nu mă obosesc să dau link-urile, un google serios şi găsiţi singuri. Alta este chestiunea care doare.

Problema pe care o întîmpină cititorul cu adevărat înfometat de cultivare este sita de criterii după care sînt selectate cărţile cu pricina: cele mai citite? cele mai cumpărate? cele votate de scriitorii din 24 de ţări? cele mai civilizate ţări? cele votate pe bloguri? cele votate de academii? recomandările unor profesori de literatură de la universităţi celebre? lista lui Pruteanu? lista de pe Guardian? cele mai editate în multiple ediţii? cele recomandate de Steinhardt? cartile care au creat probleme majore, acele „turning points” in cultura? sau cele care au creat mode? cele care mi-au impresionat mie copilaria? cele care i-au impresionat lui Eliade copilăria? Români? Punem şi români? Numai literatura în engleză? Cîţi pot citi Tolstoi în rusă? Pot pune preferinţele mele? Ce spune „gura lumii” că este cel mai bun? Numai cele dintr-o anumită colecţie? Cele care au primit premiul Nobel pentru literatură? Pun cele importante, ca Rabelais, chiar dacă nu îmi place, dar a avut impact în literatura universală, la fel ca şi Balzac? Dar Ilf şi Petrov? Cum face casă bună cu Erasmus şi a sa Laus Stultiae! Ţinem cont şi de viaţa autorilor? Dacă au fost cuminţi sau nu? Da, Oscar Wilde? Se poate filtra pe epoci, pe curente? Cum te descurci în muntele de cărţi?

O listă de formare culturală te îndreaptă într-o anume direcţie. Întrebarea mea este ce vrei să te faci? Citeşti otova, la rînd, totul? Poţi să faci o salată de cărţi în care să amesteci Capitalul lui Marx cu Filocalia? Se înţelege că încă din primii ani am eliminat, deşi în multe dintre aceste liste se găsesc la loc de cinste, porcăriile lui Petronius şi Decameronul şi Gargantua şi Pantagruel? Dacă este listă de formare, listă de formare de gust trebuie să fie, nu un istoric al excreţiilor culturii universale, nu trebuie să fie nici măcar o antologie istorică a literaturii.

Aha, cu siguranţă nu trebuie să lipsească un platon, un aristotel, un exupery, un dante, Pascal, Cervantes, Swift, ce să mai spunem de Biblie care este in capul listei? Se poate fără Ioan Scărarul? Cum să te consideri „ştiut” fără Hesiod şi Homer?

Să fie o listă pe autori? Dar autorii nu sunt consecvenţi în scriitură, nu merită citită orice carte a cuiva? Cea mai bună? Cum stabileşti?

În sfîrşit, lucrăm intens la criterii, dar voi ne puteţi ajuta. Pentru folosul tuturor este. Tocmai am împlinit vîrsta la care nu mai trebuie să citesc nimic, după Pruteanu, ;)), glumesc.

Lista capătă finalmente contur. Sper să o putem dărui cu drag tuturor în curînd. Să umblaţi cu ea în buzunar şi nu cumva să vă apucaţi să o luaţi în serios şi să o parcurgeţi carte după carte. Oricum nu recomandăm nimănui să se apuce să citească după listă. VA deveni un Cartenstein. Duce curat la balamuc. Îmi plac hărţile, mă uit pe ele, dar nu ca să merg pe toate drumurile desenate acolo. Luaţi lista care este iar în durerile facerii ca pe o hartă, dar alegeţi-vă singuri drumul.

Sugestii, Reclamaţii?

Publicitate