h1

Mă, Bă, Fă, Bre!

aprilie 16, 2007

„Bă, băiatule, bă!” (regat)

„Ce faci, fă?” (regat)

„Făi fetico!” (exact aşa! „făi” – prahova, valea călugărească-tătaru)

„Ci faci, băi!” (mold, urban, Iaşi, pentru că rural este „Şi faşi, ăi sau uăi!”)

„Mă, copile!” sau „Măi! copile”

Interjecţiile, cel puţin aşa le clasează dicţionarele noastre, iată interjecţiile-particulă care dau culoarea uliţelor satelor noastre, autobuzelor de navetişti, apartamentelor de bloc, expresii ale familiarităţii în agresiune.

„Bă, hahalero!” cum sună în gura războinicului luminii? Îîîî?

jiji-razboinicu-luminii.jpg

De unde vin acestea?

„Bă”, de la „bă, băiatule!”, în reduplicare; „fă” şi „fa”, de la „fato!”, „făi, fetico”, în reduplicare; „mă”, de la „mamă”? (mamă, muică apare în locul acestei interjecţii adesea în expresii: „aoleu, muică”, fără ca mama să fie prezentă, este o invocaţie care merită atenţie specială sau „mamă, tont eşti!” care s-ar putea scrie „tont eşti, mă”). Improvizez. Nu sînt sigur pe etimologii, dar nu-i aşa că merită?.

Dar, „bre”? „Bre” de unde vine? De la „bradăr” (brother) a glumit cineva.

Dacă „bă” şi „fă” sunt rurale, atunci „bre” este urban. Are odor de superioritate. Calcă şi în vocabularul „telectualului”. Dacă cineva vrea să se esprimeze asupra unui nume „mare” la modul snobic, va spune „Caragiale, e mare, bre!”.
„Bă”, „Fă”, „Mă” şi „Bre” colorează dialogicul oralităţii, dar al celei familiare. Spui vecinului, celui de-o vîrstă sau celui neapărat mai mic ca vîrstă, bre! Spui copilului, bă, şi soţiei (fă, din păcate!) şi „mă”. Acestea sunt interjecţii ale întîlnirilor multiple. Nu spui nimănui la prima întîlnire, bă!. numai în cazul în care vrei să te cerţi în tîrg.

În scris, „mă”-ul şi „bă”-ul, să luăm emailurile (vezi AICI un post excelent), de pildă, capătă alte forme, mai subtile, mai „urbane”, dar la fel de agresive în familiaritatea lor groasă.

Şi dacă le-am scoate şi dintre cei pe care pretindem că îi iubim cu o dragoste mare? Copiii, soţia? Dacă dragostea mare ar fi şi rafinată şi delicată!? Nu-i aşa că ar suna altfel dialogul din relaţiile noastre fără BĂ, MĂ, FĂ, ŞI BRE?

Şi totuşi, de unde vine „Bre!”, bre, frate-miu!

14 comentarii

  1. Bre vine din limbile slave, vecine cu noi.


  2. :)))) Ce delectare „urbana” m-a putut prinde; un ras „telectual” de nestapanit. Bun de tot!
    Dincolo de gluma, poate ca ar fi o portita de trecere a acestor interjectii (in cadrul foarte familiar, adica): atunci cand tonul pe care sunt spuse nu face decat sa releve dragalasenia dintre cei doi. O opinie.


  3. Sunt derutante intrebarile retorice… Cu siguranta v-ati uitat (cel putin) in DEX si ati vazut ca „bre” provine din turca (+ trimiteri la bulgara si la neogreaca).
    De fapt, inclin sa cred sugerarea unei legaturi intre „bre” si „brother” era doar un act ludic, un „giumbusluc” (tot din turca:).
    Sau un soi de critica subiacenta la transformarile recente ale limbajului sub diferite influente (isterizandu-i pe unii ca Pruteanu for example).


  4. Nu merge, Cami, sotia mi-a spus: „Bre”:), să nu mai spui „mă, băiatule”, copilului!”.
    Următorul post va fi despre „telectuali!”
    Nu cred că eşti printre aceia.
    Oricum, după ce vei citi postul nu-ţi vei dori… 🙂


  5. Da, RoB, ai intuit foarte bine. M-am jucat cu „bre-brother”, am făcut un giumbuşluc. Puţini ştiu că am sînge de turc în vene. 😉 Oricum, falsele etimologii au fost delectarea mea de la antici şi pînă la Părintele Galeriu, maestru al falselor etimologii din greaca veche. Merită. Rar sînt dăruite lingviştilor asemenea momente. Ce distracţie este aia să ne uităm în dictionare cînd avem atîţia diletanţi care ne pot lămuri pe loc despre ce-i vorba? Voi face o colecţie de false etimologii.


  6. Pai, eu zambeam si daca o tineam intruna cu dictionarele:). Sa scrieti si etimologia lui „pai”. Unii sigur vor ajunge la pai si barna. Pana atunci, ce ziceti de „cartofor-purtator de carte”?


  7. 🙂 Si eu sper sa nu fiu printre aceia. si sper sa nici nu-mi doresc vreodata… „sa ajung sa il cunosc”.

    Va fi si despre tele-ctuali? 🙂 Dar film-ctuali?


  8. […] Ne-am spus “Bă!“ […]


  9. „Bre n-auzi”! Mi-am amintit expresia asta si am tot ras.
    Asa tot spunea o vecina batrana de fiecare data. Dar s-a uitat una si mai celebra:
    „Mai animalule!”

    ” E bini tari bre!”


  10. Aşa-i frate Alex….. bre vine de la „brother”.. este prescuratarea 🙂


  11. Ha, Ha, Ha! Cred ca ar sughita filologii englezi sa auda interpretarea asta! Iar Majestatea Sa Regina Elisabeta…”Bre Majestate!!!”
    Probabil ca la „Curtea Imperiala” de la …Sibiu (haoleo, manca-ti-as!) mai merge asa, da` la Londra…Pardon (bre!)!
    M-am amuzat teribil la gandul acestui scenariu…
    Bre frate Marius!


  12. Păi cum nu, Alex, cum nu? Nu-i aşa cum am spus? Sînt sigur…

    S-ar putea să nu am dreptate, dar nu am îndoieli 🙂

    Bre Marius, adică de la Brother Marius… aşa-i corect!


  13. bre vine din turca.


  14. […] Ne-am spus “Bă!“ […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: