Astăzi, căutînd după Bibliotecar, am dat peste articolul tradus de domnul Daniel Stuparu
Cu acceptul dînsului, reiau acest articol care ne îndreaptă spre o problemă care se pare că „a fost lăsată baltă”. Ce a făcut Gunter Grass este o lecţie pentru fiecare dintre „foşti”. Se pare că fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi decît fiii Luminii.
Ciudat sau providenţial? Această lectură a coincis cu prima vizită a mamei la noi după publicarea buclucaşului meu articol.
Îi mulţumesc domnului Daniel Stuparu că ne-a dăruit mărturisirea lui Grass şi în limba română. Vă doresc o lectură cu mintea limpede!
Iată aici articolul, la acest LINK sau la ACESTA
sau
De ce rup tăcerea după şaizeci de ani
Pentru prima oară după mai bine de şaizeci de ani, Günter Grass vorbeşte despre apartenenţa sa la Waffen-SS. Pe când avea doar cincisprezece ani, s-a prezentat de bună voie ca „tânăr Hitler” la submarine, iar la şaptesprezece a fost încorporat, venind de la locul de muncă la divizia „Frundsberg”, parte componentă a Waffen-SS. În cartea sa memorialistică „La decojirea cepei”, Grass descrie copilăria sa în Danzig, ultimele săptămâni de război ca soldat, în care a fost la un pas de moarte, prizonieratul de război şi perioada bulversată de după.