“De ce Dumnezeu are barbă?” m-a întrebat fiica mea pe cînd avea 5 ani.,
I-am explicat că aşa este desenat, dar că n-ar trebui să ni-L imaginăm pe Dumnezeu, dar aşa a fost desenat.
Apoi “De ce Isus Cristos are barbă şi plete?”
I-am explicat că aşa este Isus desenat şi că are plete mai mari ca să îl deosebim de Dumnezeu care are barbă mai lungă.
A stat să se gîndească şi a spus,
“Dacă Dumnezeu are barbă mai lungă, Domnul Isus are barbă şi plete mai lungi, atunci înseamnă că Duhul Sfînt este chel.”
Extraordinară intuiţie a unităţii şi distinctivităţii. Copilul şi-a făcut un instrument prin care să judece contiguitatea în Treime, dar şi un instrument propriu de realizare a distinctivităţii. Plete, barbă şi fără.
O blasfemie? Din gura unui copil de cinci ani?
Oare nu asta au făcut părinţii capadocieni atunci cînd au luat modalitatea de originare ca instrument de articulare a unităţii Persoanelor, dar, asemenea, naştereaa ca modalitate de definire a distincţiei dintre Cele Trei Persoane.
Tătăl este numit Nenăscutul, dar Născătorul, Fiul este Cel Născut, Duhul este Purces.
Apreciază:
Apreciere Încarc...