h1

Iţic

mai 11, 2007

Să mai şi zîmbim puţin în toată volburarea asta! 🙂

Poate se mai detensionează lumea. Să trecem generos şi să încheiem cu povestea asta care bate spre penibil pentru că românul este abia la începuturile lui în folosirea spaţiului public şi nu prea mai ştie să îşi ceară scuze cînd a greşit. Ce să facem atunci cînd nu prea mai ştim ce să spunem? Ca pe vremea lui Ceauşescu, spuneam cîte o chestie catharhică, o glumiţă fără o morală foarte adîncă.

Iţic a fost evreu. Iţic era pe patul morţii. Prietenul lui Iţic, Ştrul, a aflat cu îngrijorare de boala terminală a acestuia, dar cu mai mare îngrijorare de faptul că Iţic a trecut de la religia mozaică la Islam.

L-a întrebat complet uluit de decizia neaşteptată a bunului său prieten de-o viaţă.

– Shalom, Iţic, shalom, ce s-a întîmplat cu tine, dragule, cum de ne-ai făcut de rîs tot neamul, după o viaţă întreagă petrecută lîngă învăţăturile lui Moşe?

– Saalam, Ştrul, pssst…. uite care-i miza: mai bine să moară unul de-al lor decît unul de-al nostru, nuuu?!

Şi acum serios 😦 , morala:

Nenea Richard a fost evreu. A fost şi pe patul morţii. Avea simţul umorului, dar nu ştia bancuri şi nici n-a trăit şmechereşte…

Cine citeşte (zglobiu) să înţeleagă (chibzuit)…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: