„Mor după tine!”

I-am spus soţiei „Mor după tine!”. În traducere liberă „Mi-eşti dragă!”.

A căzut pe gînduri!

Pentru ea s-a tradus altfel.

„Mor după tine” este una dintre cele mai frumoase declaraţii de dragoste. Pare comună şi prozaică atunci cînd o alături altor expresii ca „mor după îngheţată, mor după fasole bătută” cu sensul unei tînjiri fatale.

Mor după tine din luna februarie încoace pentru noi amîndoi se traduce altfel.

Şi au am căzut în cumpănire cînd mi-am adus aminte că bunicii soţiei mele au murit unul în februarie, ea, Mămăica, Chira; el, Bunicuţu, Ion, la 26 de zile după ea.

I-a fost dragă „de-a murit după ea”. Se întîmplă mai ales la cuplurile care au petrecut mult timp împreună.

Ion „murea după Chira” cînd era tînăr. Au avut opt copii împreună.

Bunicuţu a murit după Mămăica după 65 de ani de căsnicie şi după 26 de zile de la moartea ei.

„Mor după tine” înseamnă „sîntem atît de mult UNA încît ne constituim ontologic reciproc, sfîrşitul tău va începe sfîrşitul meu şi nu-ţi voi putea supravieţui, pentru că partea cea mai bună din mine va fi de partea cealaltă a existenţei”.

Să mor înaintea ei? Ştiu cum e, de la mama, care a rămas văduvă la 27 de ani! Adică „să moară după mine?” Noooo! Ală-i egoism!

„Muream după ea! Mor după ea! O să mor (probabil imediat) după ea!” 🙂

Notă: fotografia bunicuţului este din timpul înmormîntării Chirei.