h1

pe 19 mai mi-am încheiat tinereţea… în pijamale

Mai 23, 2007

Am dispărut cîteva zile pentru a-mi încheia tinereţea.

Cineva spunea că se termină la 40 de ani. Se termină pentru fiecare altfel şi altcîndva.

Pe 19 mai am început o zi normală de lucru.

Adică…

După 5-6 ore de somn s-a făcut sîmbătă. Am dormit mai mult că este sîmbătă. Nu am crezut niciodată că sîmbăta este zi de odihnă. Am luat-o de la capăt şi aveam planuri mari şi pentru ziua de duminică, binecuvîntare de copil, sărbătoare orchestră, Arad, hirotonisire, discuţii despre un doctorat…

Dumnezeu a lucrat 6 zile, este adevărat, dar …
În piept a început să mi se zbată o pasăre.

SMURD. Branulă. Fibrilaţii. 20 de ore. Cărucior de invalizi. Pijamale. Telefon mobil. Mesaje. Sotia. Biblia. Doctorul V. cu priviri îngrijorate care încerca să mă „convertească” (convertirea în limbajul cardiologilor înseamnă ieşirea din fibrilaţii, chimic sau elecric şi revenirea la ritm normal)

„Nu mai faceţi nici o mişcare. Băieţii vă vor ajuta! Rămîneţi la noi…”

şi …

camera 606.

În camera 606 mi s-a încheiat tinereţea în pijamale. Fără cravată şi costum. Umilitor, făcînd injecţii în burtă. Anticoagulante.

Cînd am lepădat hainele bussiness-casual şi am intrat în pijamale ca cel mai tînăr pacient la camera 606, atunci am ştiut că ceva definitiv s-a întîmplat. Ceva care îmi va schimba radical nu numai ritmul de viaţă, ci şi modul în care voi privi viaţa însăşi.

Dintr-o dată timpul s-a năclăit. Din cascadă s-a prefăcut în miere. Nopţile era ca un gem de prune.

Totul a început să curgă foarte încet. Mişcările trebuie foarte bine calculate cînd ai branulă în mînă. Mersul la toaletă presupune aventuri la fel de mari ca o călătorie lungă.

Camera 606 este o altă lume, o cu totul altă lume. Voi reveni acolo, dar azi tocmai am ieşit de acolo.

Mă gîndesc la domnul C. care are gînduri de sinucidere, la domnul N. care are inima foarte obosită şi care mi-a cerut o biblie, la domnul A. care nu ştie ce are, dar noi ştim, la domnul J. care a plecat ieri strigînd ca la sfîrşitul armatei „Hai liberare” şi la domnul D. care are părul alb ca o coroană de cinste.

Mă voi întoarce acolo, altfel, dar cele 4 zile petrecute în camera 606 mi-au frînt viaţa în două.

Acolo, la camera SMURD şi la 606 referendumul, agitaţia de afară, declaraţiile, piaţa, maşinile, conferinţa Ioanei.. toate erau aşa de departe…

Acolo sînt aproape ploştile pline ale colegilor, cana cu ceai pe care domnul C. nu o poate duce la gură, gemetele, picioarele umflate de apă ale celui de vis-a-vis, tuburile de oxigen şi un neon care nu se stinge niciodată.

Ieri de lîngă camera 606 a ieşit o targă cu cearceaf. Era al cincilea.

Azi, cînd m-am îmbrăcat din nou în „hainele de stradă”, m-am plimbat mult dintr-o parte în alta, să mă obişnuiesc să mă privesc ca un om obişnuit.

Da, tocmai asta este… va trebui să trăiesc „obişnuit”. Adică să trăiesc într-un altfel de timp decît cel pe care l-am năvălit peste mine pînă acum, într-un timp de miere, nu de apă, între odihnă şi lucru, lucru şi odihnă, cu nopţi negre ca gemul de prune, nu albe ca lumina de neon.

Tocmai am aflat că Ralu Filip a decedat.

17ralu-filip_.jpg

Eu ştiu cel mai bine de ce. Pentru că nu şi-a încheiat tinereţea la timp. Prietenul său cel mai bun a spus că nu l-a văzut odihnindu-se nici în concediu. Ştiu cum este…

A trebuit să îmi spună doctorul V., simpatic, bun profesionist, 38 de ani, cu vocaţie, un medic „normal”, într-un spital „anormal”, că ar trebui să îmi iau cel puţin „o zi pauză pe săptămînă” şi că nu sîntem „de fier”.

Atunci mi-am adus aminte dintr-o dată… că Dumnezeu a creat lumea în şase zile şi a celebrat o zi şi că ne-a făcut din ţărînă, nu din fier.

Mi-am încheiat tinereţea în pijamale, voi începe să albesc înţelept, sper…

Ajutaţi-mă, prieteni, să fac ca Dumnezeu… să mă odihnesc un pic!

Anunțuri

42 comentarii

  1. Marius, imi pare rau ca a trebuit sa treci prin spaima asta! Nu stiu de ce dar tocmai astfle de ginduri treceau azi-noapte prin mintea mea. Ca, ne repezim prea repede, avem prea multe de realizat, suntem prea ocupati, si prea putin timp de odihna reala! Apoi, intr-o zi ramin toate in urma si ne uitam la ieri dinspre azi, cu planuri si vise nerealizate! Pacat! Domnul sa-ti dea sanatate si ai grija de tine! Nu esti de fier, sau daca esti, ruginesti oricum;-)


  2. Asadar, o pilda pe care chiar vreau sa o urmez. Totusi ma bucur ca spre deosebire de altii pe care ii cunosc, ati inteles mesajul. Eu, la inceputul tineretii, iau aminte si duc lupte cu propria-mi conceptie despre timp util, odihna si succes in a le echilibra. „Porneste de unde esti, foloseste ce ai si fa ce poti!” spunea cineva care a hotarat sa nu omoare calul de lupta. Cat de multi pornesc viteji, cu capul sus, cu toti muschii incordati si pe parcurs raman fara inima (la propriu). Totusi, Dumnezeu sa ne ajute ca sa ducem lupte mari si sa facem ispravi extraordinare fara sa ne „sinucidem”.


  3. Ciudate camerele unde becul nu se stinge. Uneori te fac sa te gandesti la „viermele care nu doarme”.
    Am auzit astazi niste zvonuri si o stire. Si se legau… de inima.
    Eu sper ca albirea sa fie cat mai lenta si mai lunga. Era o urarea pe care am auzit-o pe undeva si mi-a placut (dar numai daca o socotim in ritm natural): „S-ajungi batran!”


  4. Frate Marius, m-am rugat pentru „imbatranirea” dumneavoastra.


  5. „A îmbatrani inseamna a te retrage treptat din lumea aparentelor” spunea Goethe. Realitatea vietii si a mortii impletite la fiecare pas este o experienta dureroasa dar necesara pentru a ne aduce aminte ca sntem trecuti si trecatori totodata prin aceasta lume. A te bucura de viata pe care Dumnezeu ti-o da este o mare arta, accesibila doar celor care descopera imbinarea perfecta „6+1”.
    Ma rog pentru tine!


  6. […] intristat sa aud de patania lui Marius Cruceru, dar m-am bucurat ca a pucat sa ne povesteasca despre ea , si ca a reflecta cu folos ( si pentru […]


  7. Marius, bine ai revenit!
    Ma intrebam pe unde ai disparut ca prea a fost liniste. Ma bucur ca esti mai bine.
    Uite un pic de medicament, daca nu l-ai luat pana acum… http://aurelmateescu.wordpress.com/2007/04/26/munca-o-privire-mai-amuzanta/

    Domnul sa fie cu tine!


  8. Draga Marius, eu mi-am luat, de 1 Mai, o carte pe care pusesem ochii mai demult: Ghidul lenesului („un atac impotriva culturii muncii din lumea occidentala, care i-a inrobit, demoralizat si deprimat pe atit de multi dintre noi”)… Dupa cum m-am asteptam, multe lucruri interesante am gasit acolo… Insa demult nu am mai avut asa o bucurie, dupa ce am intrat in fiecare zi la Patratosu, dimineata si dupa-masa, sa te regasesc (in defintiv nici unei alte persoane nu i-am acordat atita atentie in spatiul virtual precum Patratosului) si sa vad ca ai acelasi chef de scris chiar si in pijamale. (Poate ar trebui ca pastorii, mai ales cei hiperdinamici, sa aiba din cind in cind un party in pijamale. Sau un Congres in pijamale…) Asadar, cu cele mai alese urari, un scurt citat din tratatul rafinat pentru lenesi: „Pentru a avea idei, apoi pentru a face planuri ca sa le realizeze, oamenilor creativi le trebuie timp de gindire, sa stea departe de birou, de telefon si de nenumaratele elemente perturbatoare ale vietii casnice si cotidiene.” Cit despre cind ni se termina tineretea, asta e mai putin important. Si tu si eu suferim de aceeasi boala fara virsta, pe care cei din familia mea o diagnosticau astfel: „Iar te doare sufletul?”.


  9. Marius, iti doresc si eu sanatate, si o „mica pauza” daca ti-o poti permite (in sensul ca ai atatea lucrari de facut) si tu nu esti omul care sa renunte asa usor. Domnul sa te intareasca si sa-ti de izbanda in tot ceea ce faci, atat in lucrarea de la Alesd, cat si la Universitate si in celelate proiecte pe care le ai.
    Domul sa fie cu tine.


  10. Reverenţa voastră, domnule pastor David,

    mă bucur că vă pot ura bun venit la viaţă în această viaţă! Cred că e un semn că Dumnezeu vrea să vă ţineţi promisiunile pe care ni le-aţi făcut într-o scrisoare privată. Pot gândi astfel?

    Revenirile la viaţă au iz doxologic, sunt recunoştinţe şi ar trebui să fie ortodoxe. Poate că Dumnezeu vrea nu numai să traduceţii părinţii Bisericii una, ci să şi moşteniţi Împărăţia lui Dumnezeu, ca fiu al Bisericii Ortodoxe. Poţi să ştii cum bate ritmul vieţii?!

    Însănătoşire grabnică şi urări de bine, soţiei şi dv., din partea noastră, şi vă asigurăm că putem privi pe deasupra, văzând înauntru.

    Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.
    Bucureşti,
    24 mai 2007.


  11. Ma bucur mult sa aud si sa vad ca da-ti mai departe invatatura/experienta pe care a-ti avut-o. Toate incercarile sunt oportunitati deghizate pentru a ne da ocazia sa aplicam ceea ce Isus ne-a dat in carte Lui de dragoste – BIBLIA = cartea posibilitatilor reale. De acuma incolo ai si mai multa grija de Templul Duhului Sfant si aplica invataturile si bucura-te cu cei dragi. Fie ca Domnul Paci sa continue sa te binecuvanteze cu LOVE & LIGHT , PEACE & JOY and HEALTHY & WEAlTH si tu sa dai mai departe asa cum si Marea Galilee da si din abundenta ei creste hrana pt multi – pe cand Marea Moarta – care se adapa din acelasi sursa – IORDAN – nu da , e stagnanta …fie ca parul tau alb sa vina cu intelepciune impartasita .
    God Bless you and all your family (locuiesc in Perth /Australia de 23 ani si stiu ce e munca si stresul – tatal nostru – Ghe. Costea a murit dupa doar 7 saptamani dupa ce a ajuns in Australia la noi, dupa ce 5 ani ne-am luptat sa-l sacapam de Ceausescu …)


  12. Frate Marius,

    Suntem socati de ceea ce vi s-a intamplat. Ne rugam si postim maine pentru dumneavoastra.
    Fie ca Domnul sa va intareasca fizic si spiritual prin aceasta incercare.
    Va salutam cu Psalmul 34.
    Multa sanatate va dorim!
    Pavel&Mony


  13. Draga Marius

    Eu am ajuns deja la 53 de ani. Daca nu te grabesti prea tare, ma rog sa ma ajungi din urma.
    Un pusti l-a intrebat pe tatal sau ce varsta are si cand a auzit ca are 37 de ani a exclamat: „Tata, tu esti pe jumatate mort!”
    Important este ca jumatatea care ramane in viata sa … traiasca.
    „FESTINA LENTE” – stiau ei latinii ce stiau …

    Daniel Branzai


  14. Camerele de tip 606 opresc goana nebuna a vietii acesteia, cred ca ele sunt de fapt cite un semn de curba periculoasa, reduceti viteza sau va luati zborul, viata aceasta insa este prea scurta ca sa o traim comod si fara a privi moartea sfidator in fata. Ca unul care am trecut prin camera de tip 606 la 25 de ani va urez mult curaj, desigur si odihna si sanatate, avand memento mori in fata aceasta capata sens


  15. eu inca nu stiu numarul camerei unde voi fi internat de maine dimineata, dar la 35 de ani am avut deja experienta electroterapiei si injectii in nervi fara sa stie doctorii de ce nu pot sa umblu fara carja de la un monent la alta. Multumesc pentru gandurile Dumneavoastra, erau ca lumina farului in intunericului noptii pe Oceanului Atlantic……Domnul sa va intareasca pe Dumneavoastra si poate intr-o zi, (Cine stie?) vom avea placerea de a intilnii personal. Magdolna


  16. Da, cine stie, poate, daca nu aici, poate in cele vesnice… cine stie cit de curind, doamna Magdolna, spun si eu acum ca un cardiac ce sint 🙂


  17. Mihai, multumesc pentru cuvintele tale frumoase. Imi aduc aminte cu placere de tine ca student, ca mire, acum, ca pastor. Dumnezeu cu tine.


  18. Pavel si Mony, viata voastra acolo in Bulgaria este mult mai grea decit ce mi se intimpla mie aici. Odihniti-va si voi in Domnul!


  19. Precucernice, n-am uitat, cind ajung in Bucuresti, voi avea cartile cu mine! 🙂


  20. frate Daniel, e de bine, inseamna ca am si eu sanse. O las mai moale cu festinurile ca sa pot asculta dictonul festina lente!


  21. Multumesc, Teo, buna urare, „sa ajungi batrin”. Nu vrei sa imi urezi totusi mai lung un pic „sa ajungi un batrin lucid!” Asa mi-ar face placere! SA imi pastrez mintea in cap, inima-n piept si sfincterele sanatoase, sa nu fiu o rusine pentru copii si nepoti.


  22. Alin, un lucru e clar, de munca nu ma las. Urasc lenea si lenesii cu tot ce tine de ea si de ei. Cineva spunea ca „oboseala si lenea au simptome similare”. Se pare ca nu s-au adeverit cuvintele unora ca m-ar tine cheful de scris numai cit e campania electorala pentru uniune :). Ma bucur.


  23. Cred ca ati trait indemnul la „Oprire” prezent de cateva ori in psalmi, un moment de miditatie care sa transforme „Experienta nu consista in ce s-a trait, ci in ceea ce s-a reflectat”
    Probabil a fost momentul in care „v-ati adunat” asa cum face un Mercedes in momentul in care apesi brusc acceleratia. Ai senzatia ca nu a inteles mesajul,masina parca vrea sa intre in asflat, ca mai apoi ,”ca din pamant”, sa tasneasca cu o forta incredibila si uimitor,destul de constanta.
    Va doresc un traseu marcat cu semnele lui Dumnezeu!


  24. […] avut fibrilaţia în 19 mai, după care tot probleme, probleme. Am rămas cu […]


  25. Domnule Marius, cand am citit intr-un interviu luat lui Badilita ca va considera unul dintre cei mai buni patrologi din tara, am inteles etiologia suferintei dvs; consider ca merita: ca evanghelici, cu astfel de eforturi putem trece peste complexele noastre (de enclava culturala, de segregati minoritari) cand avem ceva cu greutate/calificat/profesionist de spus. Cand l-am auzit pe Alex Baumgarten elogiindu-va, mi-au mai crescut un rand de epoleti pe umerii baptismului din mine…multumesc pt exemplul (vezi ca se poate?) de vointa si incrancenare!
    Cu stima, CS


  26. Sînteţi extrem de amabil, domnule Ciprian.
    Ştiu interviul cu pricina şi am căutat să-l ascund bine.
    Cristi este un prieten minunat şi împarte epitetele cu generozitate şi, uneori cu exagerare.

    Declaraţiile lui şi ale lui Alex mă silesc să îmi iau în serios chemarea.
    voi încerca să nu-mi dezamăgesc prietenii, dar mai presus să nu-mi dezamăgesc Stăpînul.

    Dumnezeu să aibă milă de robii Săi!

    Vă mulţumesc pentru cuvintle de încurajare. Chiar era nevoie astăzi.


  27. Frate Marius, intentia mea n-a fost sa fiu amabil, dar incurajator, da! Cred ca nici unul nu dorim sa ne dezamagim Stapanul, dar vom afla atunci ca multi L-au tradat…
    Imi pare rau de stroke-ul dvs, dar parca,uneori- intr-o fronda impotriva mediocritatii pe care o promovam,nu neaparat escamotat(vezi 1Cor.1:26)- parca-mi doresc un infarct la scara evanghelica!Harul si pacea sa va fie inmultite!


  28. Am înţeles, dragă Cristi, am înţeles. Interesant gindul tau si …. TENTANT, cu infarctul care sa ne puna pe sine 🙂

    Dumnezeu cu mila!
    Sper sa ne intilnim cindva sa schimbam citeva vorbe despre asta, despre rostul nostru, al evanghelicilor in lume.


  29. Frate Marius, nu m-am gandit-neaparat- la o lume evanghelica cu patologie cardiaca ( cu toate ca la cat tinem post si cum ne imbuibam,noi ardelenii, avem toate sansele!), ci la necesitatea unei schimbari in intelegerea procesului nasterii/prelucrarii valorii (nu numele pe care-l au parintii in biserica/societate, nu banii,etc).Daca aveti probleme, sursa lor sunt cu siguranta munca,munca si iar munca…Un infarct cu o astfel de etiologie ar fi solutia frondei mele.


  30. da, înţeleg, am înţeles Ciprian, avem nevoie nu numai de o schimbare de atitudine faţă de cultura din jur, ci şi o schimbare de ethos, de o înhărnicire bivolească şi o viziune care să vadă roadele peste ani.

    Adică, mai pe scurt, tre să ne apucăm să gîndim lucid înainte de a scrie mult. Foarte greu.

    Blogul ăsta este un exerciţiu de scris mult adeseori, dar luciditatea nu se capătă cu obiceiurile de muncă suspendate, în meditaţia lenevoasă.

    Deci… la lucru, tovarăşi! 🙂


  31. […] simţit?” (P) Posted on iunie 12, 2010 by Marius David După ce am avut fibrilaţia din 19 mai, prietenii, dar şi duşmanii m-a […]


  32. […] avut fibrilaţia în 19 mai, după care tot probleme, probleme. Am rămas cu […]


  33. […] cum ştiţi deja, dragi prieteni, în 2007 am avut o problemă foarte serioasă la inimă. După Congresul din 2007, din pricina multor condimente, o adevărată salată de factori, peste […]


  34. […] foarte bine că spre deosebire de Moise, am trecut de jumătatea vieţii. La 36 de ani mi-am încheiat tinereţea, acum îmi pregătesc apusul, îmi încep sfîrşitul, finisarea. Moartea lui Contreras de ieri m-a […]


  35. […] Apoi mi-am încheiat tinereţea. Brusc şi dintr-o dată, fără pregătire şi tam-tam. Am prins ziua de joi. […]


  36. […] crezut şi eu chestii din astea de gîndire pozitivă pînă pe la 36 de ani, cînd am descoperit cum Dumnezeu se mişcă cu atît de mult simţ al umorului şi cu un talent […]


  37. […] cutremurat încă o dată pentru că am trecut pe aici. În 2007 era să mor la fel.  Aveam 36 de ani. Alina trebuia să împlinească 37. Avea tot 36 […]


  38. […] am fost de această alegere în 2007, pe cînd am avut fibrilația atrială. Atunci am fost la milimetri de moarte. Aș fi murit în condiții normale, dacă Dumnezeu nu făcea o minune. Am stat cu moartea față […]


  39. […] cardiac! Nu, sînt un cardiac cu diagnostice clare și ieșiri din spital scrise negru pe verde! Sînt fibrilant din 2007 și știu ce soartă au fibrilanții. Fibrilațiile se repetă tot mai des, sînt tot mai lungi, […]


  40. […] drumul parcurs pînă acum. Spunem că sîntem la jumătatea vieții. Nu! Cu siguranță nu toți. Eu mi-am încheiat tinerețea înainte de mulți dintre voi. Numai Dumnezeu știe dacă unii dintre noi nu vom fi parcurs deja cea mai mare parte din viață. […]


  41. […] va veni vremea sper să fiu pregătit și să mor decent, fără isterii și frici. Am început pregătirea de la 36 de ani. Aș dori, dacă se poate, să trăiesc pînă la 72 de ani. Mi-am așezat deja contorul […]


  42. […] încă una, încă una, încă una… Atunci, la 36 de ani era să mor, m-a întîmpinat pentru prima dată boala de care este foarte probabil să mor, fibrilația atrială […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: