h1

Da, e adevărat, era să mor… De ce? Din cauza unei „salate” :)

Mai 25, 2007

Da, e adevărat, era să mor…

Doctorul M., cel care a avut amabilitatea să mă interneze de urgenţă, a venit la mine sus, la camera 606, şi mi-a spus: „Nici nu ştiţi ce aţi riscat! Infarct sau, atac cerebral în cel mai bun caz!”

L-am privit umilit, fără replică. M-am uitat în jos ca un copil prins la furat de mere.

He, he! Întrebarea care răsare de pretudindeni este DE CE?

Unii au găsit imediat şi răspunsurile (din nou rîsu-plînsu, m-am distrat grozav) ia ascultaţi:

„L-a bătut Dumnezeu că a vrut să ne desconspire” a spus unul dintre „cei vechi”, unul dintre cei care au fost descoperiţi că ar fi colaborat cu Securitatea. Nu-i aşa că asta este cea mai tare?

„Aşa-i trebuie, prea se agita mult şi se lua cu toată lumea. Era tot timpul în lupte şi polemici. Lasă-l… c-aşa-i trebe…” – bun „prieten” care s-a scăpat faţă de cineva care crede în bîrfa zilnică ca procedeu de eliberare de stress.

„I-a părut rău de rezultatele de la Congres. Ai văzut? Acolo la prezidiu avea faţă de jucător de poker, parcă nimic nu-l atingea, dar vezi… a pus la inimă, îi e ciudă, vezi?”

ŞAMD

De ce totuşi? Ca să stingem discuţiile fără rost şi să piardă pariurile cîrcotaşii.

Puneţi acolo:

– o moştenire genetică delicată, fratele Valentin, mort la 47 ani după preinfarct, infarct resuscitat, infarct mortal, fratele Aurel, cardiac, sora Lidia, cardiacă, unchiul Florea, moartea clinică în 1970, dar trăieşte încă aproape de 88 de ani, Viorel simte şi el o „gheară în piept”….

– 13 ani de deadline-uri, dosare de acreditare, acte, administraţie, hîrtii, excell-uri,

– 20 de ani de nopţi nedormite, maxim 5-6 ore pe noapte în cele mai bune cazuri

– două slujbe „full-time”, adică sfîrşesc vinerea una şi încep vinerea pe cea de-a doua (ce umilinţă să îmi spună medicul că „şi Dumnezeu a lucrat numai 6 zile…”)

– 12 ani de călătorii lungi, cu o medie de 50.000 de km pe an

– de 15 ani m-am lăsat de sport şi m-am îngrăşat cu 20 de kg,

– de cîteva luni alerg, alerg, alergam, pregătirea dosarului pentru conf. dosarul pentru iniţierea secţiei de litere, Congresul,

– da, Congresul, fiind secretar de zi, nu-i uşor să asculţi ce spun uneori 600 de voci ca să alegi ce să pui în procesul verbal pentru a nu fi acuzat de lipsa echidistanţei, asupra Congresului voi reveni oricum..

– mai puneţi călătoriile misionare ale studenţilor mei, Turcia, Albania, Bulgaria (chiar în ziua în care au fost ucişi misionarii din Turcia au ieşit ei din ţară), stînd cu îngrijorarea pe care numai unii mi-o pot înţelege după accidentul mortal din 2003…

– mai puneţi cele trei decese din familie din ultimele 8 luni,

şi mai pot adăuga,

uite aşa se face o salată otrăvitoare sau, vorba americanului, „a deathly combination”

Vă scriu acestea ca să nu faceţi ca mine şi le scriu pentru mine în primul rînd, să îmi aduc aminte că nu sînt de fier şi chiar dacă aş fi fost de fier, şi fierul rugineşte…

Sau poate că le veţi face pînă veţi fi tineri, dar, după ce se încheie tinereţea… nu mai aveţi voie. 🙂

Salata asta este bună, îţi oferă o mulţime de satisfacţii, este ca un drog, dar te otrăveşte dintr-o dată. Ironie: în spital am primit cele mai multe veşti bune pe zi, s-au aprobat dosare, s-au dat ordine de ministru….

Cu toţii vă întrebaţi dacă merită preţul…”Oricum a fost o cursă foarte frumoasă” mi-a spus cineva în vizită la spital, „chiar dacă ai dat cu maşina în zid”.

Amintirile frumoase nu mi le poate lua nimeni, mă gîndesc la ele în timp ce îmi îndrept „botul”. A fost cu adevărat frumos şi nu m-am plictisit o clipă…Să vedem ce mai urmează.

Fază:

Un căruţaş şade pe marginea drumului lîngă căruţa răsturnată cu poloboacele în rîpă. Un consătean trece pe lîngă el şi îl întreabă: „De ce rîzi, bade, că-i mare paguba!”,

Căruţaşul distrat şi ţinîndu-se cu mîna de burtă spune: „Da-i mare, da ştii ce fain o fost pînă-o ajuns jos, cînd calul peste poloboc, cînd polobocu peste cal…”

Anunțuri

28 comentarii

  1. Marius, nu pune toate rautatile la suflet, nu le baga in seama, tu vezi-ti de lucrarea ta si de ceea ce Dumnezeu a pus in tine ca sa faci pentru El. Oamenii sunt rai, dar tu dute inainte cu aceeasi daruire si incredere in Dumnezeu pe care o ai.
    Domnul sa te binecuvanteze in continuare pe tine, familia ta, biserica si scoala din care faci parte.


  2. Cand am citit aceste randuri mi-am adus aminte de Moise, impovarat de slujba carmuirii poporului, obosit si descurajat si mi-am adus aminte si de sfatul socrului sau batran si intelept (iata ca si socrii au rostul lor :))


  3. „jucator de poker” Ha, Ha, Ha.


  4. Da, Aurel, nu mă pot face nici „leneş”, nici „nesimţitor şi rece”, mai bine mort mai devreme decît să nu mai pui la suflet…
    Nu poţi să stai de vorbă trei ore cu un cuplu care vrea să divorţeze, ai impresia că i-ai convins şi apoi îţi pun că tot vor divorţa şi să nu îţi pese. Astea se adună la inimă, nu se poate altfel. S-ar putea să fie boală profesională. Mulţumesc de urări!

    Alina, ai dreptate. Aici ai dreptate. Nu noi trebuie să facem totul. Socrul lui Moise l-a învăţat pe gineri-său să delege responsabilităţi. Sînt în căutare de secretar!!!

    Ruben: Exact aşa a fost expresia „faţă de jucător de poker”, adică şi atunci cînd ai cărţi de pierdut să nu trădezi nici o expresie, nici de tristeţe şi nici de bucurie, dacă îţi iese pasenţa. Cineva mi-a mai spus că am faţă de militar şi altele…


  5. Grele randuri… si de scris si de citit… Ma bucur ca ai puterea si detasarea sa fii senin si vioi. In tonul acesta, cand simti ca se aduna prea multe ore nedormite, gandeste-te la urmatoarea imagine. Era intr-un ziar: o maimutza sedea intr-un colt si zicea: ‘si uite-asa, cand imi vine cheful de munca, ma asez aci. doara doara a trece.’ 🙂


  6. da, Cami,
    viaţa mea a fost ca o salată, ca o cascadă de apă.
    acum este ca un singur fel de mîncare, de regim,
    iar curgerea este lentă, ca mierea.
    Degust fiecare linguriţă, ca mister Joe Black din filmul cu Anthony Hopkins, fiecare linguriţă de peanutbutter.
    Ai văzut filmul?


  7. 🙂 Hm, da, l-am vazut. cred ca de doua ori [?]. si imi amintesc si de faza cu peanut butter. 🙂 Mi-a trezit interesul ca nu era previzibil. Interesant film.


  8. Bills and taxes, nu? 🙂


  9. Domnul sa va dea sanatate deplina 🙂


  10. O salata… de verdeturi… amare! Ca unul care maninc si eu astfel de salate, m-am uitat la a ta si as fi vrut sa-ti recomand, cu intelepciune, sa scoti citeva din ingrediente! Dar care? ca parca toate vin „impachetate” impreuna. „Comes with the territory” cum se zice pe-aici. Poate daca scoti uleiul si otetul, sau ce pui pe salata ca sa o faca comestibila asa cum este ea, ceea ce ramine se va disipa de la sine… Habar n-am ce sa zic! Doar sa o iei mai incetuc, mult mai incetuc! Si sa cauti mai multa odihna. Iti dores sanatate Sanatate.


  11. Cu ani in urma (imi aduc aminte foarte clar) un incident ca si al tau (Facing Death) a batut si la usa vietii mele. Inca eram la Casa de Copiii din Judetul Brasov, localitatea Dacia. Alergam in zile acelea dintr-o parte intr-alta, uneori paream a fi un nebun, alte ori, o persoana care doreste sa ajute pe orisicine.

    In timp ce lucram pe acoperisul unei cladiri inalte, folosindu-ma de un obiect pentru siguranta si protectie. Fara a realiza, dupa cateva minute acel obeiect s-a desprins de intreaga cladire, iar cu o putere necontrolata, tinta avea sa fie un cosmar nedorit. Acel obiect m-a lovit in piept, am cazut pe spate, fara a mai avea control asupra corpului meu, acea izbitura m-a aruncat pana la marginea acoperisului. M-am oprit!!! Cu mare frica, din cap pana-n picioare, nu mai avusem puterea pentru a ma ridica. Totusi, cu acea frica trebuia sa cobor de pe acel acoperis. Doream sa fiu pe pamant si nu undeva in aer, unde siguranta este pusa la bataie. In timp ce am incercat sa ma ridic, o imagine puternica mi-a oferit curajul de a ma ridica. Aceasta imagine era Dumnezeu. Am realizat in cateva ore ca atunci cand am fost aruncat de acea izbitura a caramizilor care m-au lovit in piept, eu nu am cauzt doar intr-o gaura a unui acoperis, ci in mainile Aceluia care este Creatorul intregului Univers, si care inca este in controlul creatiei sale. Desi acea frica de inaltime si moarte imi robise inima, Creatorul intregului Univers mi-a aratat ca El nu este doar un Creator, sau un Dumnezeu indepartat, ci dimpotriva, un TATA care este alaturi de noi in fiecare zi.

    Marius, aceste cirumstante au un singur scop, iar acesta este de a ne ajuta sa ne intoarcem privirile si intreaga fiinta spre Acela care este alaturi de noi. Cu siguranta aceasta experienta este evidenta si in viata ta. Iar pentru cei care spun ca suntem pedepsiti pentru faptul ca am infaptuit anume pacate, cred ca acestia nu inteleg adevaratul sens al cresterii si maturizarii in Cristos.
    Totusi, avem inaintea noastra o adevarata batalie, o batalie a prioritatilor care ar trebuii sa ne usureze, intr-un fel, lucrarea la care am fost chemati. Cu siguranta in urmatoarele luni vei avea aceasta posibilitate de a fi gata sa regandesti ceea ce vei face. Momentan, trebuie sa fim mutumitori Tatalui ceresc care a fost si care inca este alaturi de tine. Trebuie sa ne asiguram ca si Iosif, care prin viata sa s-a sprijinit de un singur lucru: Dumnezeu era cu El! Marius, Dumnezeu este cu tine!

    Ps. Suntem alaturi de tine!
    Cu stima si respect in Isus Cristos,
    Cosmin Pascu


  12. e bine ca nu ai intrat in depresie cum a facut maicamea 😉 desi nici ce ai patit tu nu a fost prea dragutz ..deloc


  13. fieru-i fier, si tot il macina rugina.


  14. da, Don, ai dreptate, fierul se duce de rugină, omul se duce de moarte… de păcat mai bine zis că boldul morţii…


  15. asa este…
    proverbul este preferatul meu…
    arata slabiciunea mea pentru sudura.


  16. […] glumesc, mie mi-a venit din altceva. Uite-aici! Merită să luaţi în serios şi avertismentul […]


  17. […] glumesc, mie mi-a venit din altceva. Uite-aici! Merită să luaţi în serios şi avertismentul […]


  18. […] avut o problemă foarte serioasă la inimă. După Congresul din 2007, din pricina multor condimente, o adevărată salată de factori, peste care s-a aşezat stress-ul extrem al secretariatului de Congres, am ajuns […]


  19. […] cutremurat încă o dată pentru că am trecut pe aici. În 2007 era să mor la fel.  Aveam 36 de ani. Alina trebuia să împlinească 37. Avea tot 36 de ani, vîrsta la care inima […]


  20. […] prieteni știu că sînt cardiac. Am fost, mai bine zis. Cînd comand espresso fără zahăr și fără lapte fac ochii mari și mă […]


  21. […] N-aș îngădui să mai vină seara și să rămînem întristați. Indiferent de motiv. În 2007, în 21 mai, aș fi murit în somn. Dacă ar fi fost una dintre acele seri (puține), în care ne-am culcat […]


  22. […] mai bucuros am fost de această alegere în 2007, pe cînd am avut fibrilația atrială. Atunci am fost la milimetri de moarte. Aș fi murit în condiții […]


  23. […] N-aș îngădui să mai vină seara și să rămînem întristați. Indiferent de motiv. În 2007, în 21 mai, aș fi murit în somn. Dacă ar fi fost una dintre acele seri (puține), în care ne-am culcat […]


  24. […] N-aș îngădui să mai vină seara și să rămînem întristați. Indiferent de motiv. În 2007, în 21 mai, aș fi murit în somn. Dacă ar fi fost una dintre acele seri (puține), în care ne-am culcat […]


  25. […] 2007 trăiesc sub spectrul morții! Credeam că sînt un fost cardiac! Nu, sînt un cardiac cu diagnostice clare și ieșiri din spital […]


  26. […] și la 90, cum sperați unii dintre voi. Eu cel puțin aș fi putut fi dat lipsă din catalog în urmă cu șapte ani. Nu știu ce ambiții aveți voi, eu vreau să trăiesc cel puțin pînă la 72 de ani, poate chiar […]


  27. […] va veni vremea sper să fiu pregătit și să mor decent, fără isterii și frici. Am început pregătirea de la 36 de ani. Aș dori, dacă se […]


  28. […] După ce mi-am dat seama că am trecut de jumătatea vieții (36 de ani), am început să număr zilele altfel: încă una, încă una, încă una… Atunci, la 36 de ani era să mor, m-a întîmpinat pentru prima dată boala de care este foarte probabil să mor, fibrilația atrială paroxistică. […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: