h1

Fază: „Cît costă rugăciunea?”

mai 25, 2007

Deja v-am mai spus că locul meu preferat este afară, la geam, în picioare.

La ora 13.30 a fost agitaţie la Coronarieni (unitatea în care sînt bolnavii în starea cea mai gravă, cu monitoarele pe ei). Un deces. Doctorul este destul de pămîntiu, trebuie să facă dosare, să dea explicaţii…

Ies pe hol, în locul meu preferat, pe la 14.30.

Acolo văd o doamnă abătută, cu lacrimi în ochi, sughiţînd printre oftaturi. Nu are mai mult de 55 de ani.

Mă apropii de ea şi o întreb: „Ce s-a întîmplat, doamnă, de ce plîngeţi?”

„A murit soţul!” şi izbucneşte într-un plîns sacadat, de neoprit. Căldura ochilor îi abureşte lentilele ochelarilor. Nu-i mai văd decît obrajii de pe care se scurge fardul luat la vale de sarea lacrimilor.

„Cum vă pot ajuta, doamnă, sînt pastor paroh, pot să mă rog pentru dumneavoastră?” îi spun, deşi nu eram îmbrăcat la „uniformă”, eram doar un biet amărît în pijamale, fără nici un fel de insemn al oficiului.

„Da, sigur” îmi spune şi cu un gest reflex îşi duce mîna la poşetă, „Cît costă?”

„Nimic, Doamnă! Nimic, rugăciunile nu costă nimic! N-ar trebui să coste… ”

M-am rugat pentru ea, ţinîndu-i mîna pe umăr. S-a deschis uşa liftului în spatele nostru şi zarva obişnuită de la coborîre s-a domolit, ca şi cum cineva ar fi avut un potenţiometru pe care l-ar fi dat mai încet.

S-a înseninat deodată şi a plecat să facă actele. O gramadă. Sus-jos. Certificate, inventar etc. S-a întors fără lacrimi.

M-a întrebat dacă mă pot eu apropia de mort să îi iau hainele şi lucrurile din inventar că ei „îi este nu ştiu cum”.

M-am dus. Am văzut destui morţi în cariera de pînă acum.

Au întîmpinat-o două însoţitoare ale altor doi bolnavi de la coronarieni cu priviri încruntate. S-au uitat la ea, s-au uitat la mine şi au început să cîrcotească:

„Nu l-a prea jelit…Ehe…daca-ar fi fost al meu. Cum adică să îi fie greu să îl vadă aşa mort?” spune o doamnă îmbrăcată în negru-croncănitor

Au venit brancardierii. L-au luat. Amîndoi rîdeau, făcînd glume fără simţire, obişnuiţi cu obiectul muncii.

L-a privit de departe… „El e!”

„Nu mai este el acolo, doamnă, e numai coaja. Nu pot eu să vă spun unde e, dar acolo sigur nu mai e. Cînd o să vină acasă sicriul şi o staţi lîngă el, să vă gîndiţi că nu mai e acolo.”

„Mulţumesc de slujbă, domnu preot!”

N-am ştiut ce să-i răspund: „Cu plăcere?”, „Şi altă dată?”, probabil cel mai bun răspuns acum este „Nu face nimic!”

Nu ştiu ce m-a întristat mai mult, comentariile de hol sau întrebarea doamnei „Cît costă rugăciunea?”

Oare cine-o fi învăţat-o cu rugăciunile contra-cost?

Reclame

2 comentarii

  1. Păi dacă costă botezul, acatistul, nunta, înmormântarea, etc., de ce ar fi rugăciunea gratis?


  2. […] Pe la ora 5.00, voci, agitaţie… a murit un bolnav. I-am întîlnit mai apoi soţia pe hol. […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: