Archive for 26 mai 2007

h1

SMURD, „Supărvaizăr? Ce-i aia?”

mai 26, 2007

Am o admiraţie nouă pentru cei de la SMURD.

Nu-i invidiez pentru ce trebuie să facă cu acest „trup de moarte”, dar sînt oamenii care se întîlnesc cu viaţa aşa cum este cu rîsu-plînsu ei.

Doctoriţa care m-a luat în primire era deja de 10 ore în gardă. Se uita la monitoare şi îmi spunea: „hai, convertiţi-vă o dată!”. Mi-a venit să rîd. Eu eram cel cu convertirile…

N-a prea avut timp de cafele.

Lîngă mine a ajuns o tentativă de suicid. Plagă tăiată, spălături stomacale. O fetişcană care nici nu şi-a început prea bine viaţa. Era la a treia tentativă, cunoscută celor de acolo.

Apoi o doamnă al cărei puls o luase razna după ce o rudă i-a povestit un accident.

Un preinfarct al unui bătrîn de vreo 60 de ani pe care toată lumea încerca să îl convingă că e grav şi el voia să meargă pe picioare.

O embolie pulmonară.

O arteră tăiată şi puls 0.

Un motociclist în faţa căruia s-a proptit o dacie şi el a sărit drept în cap pe astfalt fără cască. Altul care spunea că se simte bine.

La un moment dat tragicul şi comicul se întîlneau în acelaşi spaţiu. În timp ce se făceau spălăturile stomacale ale tinerei, cu zgomotele specifice şi bulbucăriile vărsăturilor provocate, printre gemete, soferul Daciei era pus să alerge prin salon de poliţistul care venise să ia „probele” şi apoi trebuia să ţină mîinile sus.

Dialog între poliţist şi pacientul căzut în cap:

Poliţistul: „Dumneata ce meseria ai?” Dîndu-şi „caşcheta” jos.

Pacientul: „Supervaizăr

Poliţistul: „Ce-i aia?”

PAcientul: „Un fel de manager”

Poliţistul: (Înjură cu nesaţ) … „Şi cum se scrie?”

Pacientul: „M-A-N-A-G-E-R”

Poliţistul: „Nu, aialaltă”

Pacientul: „S-U-P-E-R-V-I-S-OR”

Poliţistul: „M-ai lămurit, şi ce faci toată ziua?”

Pacientul: „Supraveghez!”

Poliţistul: „Ce supraveghezi?”

Pacientul: „Producţia!”

Poliţistul: (Înjură sistemul care permite unora să stea degeaba pe cînd alţii lucrează cu adevărat) „Unde?”

Pacientul: „La European Drinks!”

Poliţistul: „Păi, aşa spune, omule! Acuma ştiu! Spune unde lucrezi şi gata, am terminat (Înjură din nou în loc de punct final al conversaţiei)”

Doctoriţa se uită la mine: „Vă deranjează?”

„Nu, doamnă, nu mai am nevoie de televizor, văd că viaţa imită Divertis-ul”

„Aţi avut noroc, azi a fost o zi foarte liniştită la noi aici.”

E clar, dacă n-aş fi ajuns pastor, m-aş fi făcut medic la urgenţe. Acolo-i viaţă! Aşa cum este ea.

Reclame
h1

De ce scriu cu î din i şi nu cu â din a?

mai 26, 2007

Am fost întrebat şi de studenţi şi de prieteni, corespondenţi, bloggări etc. De ce scriu aşa cum scriu? Mă dau mare? Ca să fiu şi eu ca Humanitasu? Nooo!

Explicaţiunea este mult mai simplă.

De-aia. C-a fost decizia unei academii de ruşine să se scrie aşa cum se scrie. Au decis că trecerea la î din i a fost o decizie stalinistă şi în încercarea glorioasă de a scăpa de sechelele comuniste au revenit la scrierea înterbelică. Ce bine ar fi să scăpăm aşa de uşor de cicatricile comuniste, schimbînd căciuliţele la litere!

Argumentele cele mai solide se găsesc în cartea domnului Stelian Dumistrăcel Lupta în jurul literei â şi demnitatea Academiei Române. Imperativele integrării culturale a tuturor românilor, Iaşi, autoeditare, 1993. Am avut onoarea să lucrez cu dînsul în practica studenţească din facultate la Institutul de lingvistică. Ştiut om!

S-a spus că trecem la scrierea care să arate originile noastre latineşti. Prostii!

Dacă ar fi fost aşa atunci rîu trebuie scris cu î din i, pentru că vine de la rivus, iar fântână, cu â din a, pentru că vine de la fontana. Pentru a putea scrie aşa trebuie să ştim carte, adică cel puţin la fel de bine latineşte ca Maiorescu.

Atunci decizia de rîs a academiei române a fost rodul unei bulibăşeli specific româneşti.

Au votat inginerii (fără nici un fel de lipsă de apreciere pentru profesia cu pricina). N-a votat nici un filolog. A fost un entuziasm postrevoluţionar care ne-a încurcat şi mai tare. Limba română are o scriere fonetică şi scrierea urmează evoluţia limbii, nu arată originile ei.

Ce să mai spunem?

Mai trebuie vreun argument că academia este de rîs?

Iată-l.

Azi pe Hotnews a apărut o chestie dură de tot. Îi mulţumim doamnei Mihaela pentru sesizare!

Se referă la indicaţiile de publicare pentru manuscrise editate de forul cu pricina.

Iată ce a găsit doamna Mihaela:

„În NORME MINIMALE PRIVIND PREZENTAREA MANUSCRISELOR, am marcat cu rosu un termen „exotic” (calc dupa EN foot note), pentru care avem „nota de subsol”:

„9. ELABORAREA NOTELOR

Daca o lucrare contine note de picior, acestea se vor marca intr-un singur mod (cu cifre arabe sau asteriscuri). Toate notele mentionate pe o pagina trebuie sa se regaseasca in subsolul paginii respective”

Este bine că academia se involvează în astfel de chestiuni şi dă indicaţii preţioase, dar vom face decizia să vorbim limba română pe româneşte.

Dacă nu îmi rog studenţii să folosească note de picior (rîsu curcilor cum spunea mama mea), atunci nu îi voi obliga să folosească nici â din a.

Sper să recuperăm cu timpul demnitatea instituţiilor neamului acestuia obidit, nu numai demnitatea parlamentului, dar şi pe cea a academiei române, fie-i ţărîna uşoară!

%d blogeri au apreciat asta: