h1

SMURD, „Supărvaizăr? Ce-i aia?”

mai 26, 2007

Am o admiraţie nouă pentru cei de la SMURD.

Nu-i invidiez pentru ce trebuie să facă cu acest „trup de moarte”, dar sînt oamenii care se întîlnesc cu viaţa aşa cum este cu rîsu-plînsu ei.

Doctoriţa care m-a luat în primire era deja de 10 ore în gardă. Se uita la monitoare şi îmi spunea: „hai, convertiţi-vă o dată!”. Mi-a venit să rîd. Eu eram cel cu convertirile…

N-a prea avut timp de cafele.

Lîngă mine a ajuns o tentativă de suicid. Plagă tăiată, spălături stomacale. O fetişcană care nici nu şi-a început prea bine viaţa. Era la a treia tentativă, cunoscută celor de acolo.

Apoi o doamnă al cărei puls o luase razna după ce o rudă i-a povestit un accident.

Un preinfarct al unui bătrîn de vreo 60 de ani pe care toată lumea încerca să îl convingă că e grav şi el voia să meargă pe picioare.

O embolie pulmonară.

O arteră tăiată şi puls 0.

Un motociclist în faţa căruia s-a proptit o dacie şi el a sărit drept în cap pe astfalt fără cască. Altul care spunea că se simte bine.

La un moment dat tragicul şi comicul se întîlneau în acelaşi spaţiu. În timp ce se făceau spălăturile stomacale ale tinerei, cu zgomotele specifice şi bulbucăriile vărsăturilor provocate, printre gemete, soferul Daciei era pus să alerge prin salon de poliţistul care venise să ia „probele” şi apoi trebuia să ţină mîinile sus.

Dialog între poliţist şi pacientul căzut în cap:

Poliţistul: „Dumneata ce meseria ai?” Dîndu-şi „caşcheta” jos.

Pacientul: „Supervaizăr

Poliţistul: „Ce-i aia?”

PAcientul: „Un fel de manager”

Poliţistul: (Înjură cu nesaţ) … „Şi cum se scrie?”

Pacientul: „M-A-N-A-G-E-R”

Poliţistul: „Nu, aialaltă”

Pacientul: „S-U-P-E-R-V-I-S-OR”

Poliţistul: „M-ai lămurit, şi ce faci toată ziua?”

Pacientul: „Supraveghez!”

Poliţistul: „Ce supraveghezi?”

Pacientul: „Producţia!”

Poliţistul: (Înjură sistemul care permite unora să stea degeaba pe cînd alţii lucrează cu adevărat) „Unde?”

Pacientul: „La European Drinks!”

Poliţistul: „Păi, aşa spune, omule! Acuma ştiu! Spune unde lucrezi şi gata, am terminat (Înjură din nou în loc de punct final al conversaţiei)”

Doctoriţa se uită la mine: „Vă deranjează?”

„Nu, doamnă, nu mai am nevoie de televizor, văd că viaţa imită Divertis-ul”

„Aţi avut noroc, azi a fost o zi foarte liniştită la noi aici.”

E clar, dacă n-aş fi ajuns pastor, m-aş fi făcut medic la urgenţe. Acolo-i viaţă! Aşa cum este ea.

4 comentarii

  1. […] aprilie 17, 2008 in Marius Cruceru (De la Marius Cruceru) […]


  2. […] (De la Marius Cruceru) […]


  3. […] timp în jurul nostru era rîsu-plînsu. Un accidentat de-o parte, o sinucigaşă de cealaltă […]


  4. […] (De la Marius Cruceru) […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: