Archive for 27 mai 2007

h1

Duminica în spital! Liturghia tăcerii.

mai 27, 2007

Duminica asta este chinuitoare. Ştiu fiecare moment al slujbei. Ştiu tot ce se întîmplă. Îmi ard călcîiele şi nu pot sta în salon.

Mare pedeapsă pentru un slujitor al bisericii să stea duminica în pijamale.

Am umblat în tot spitalul. Am găsit repede după sunet.

La etajul 7 se auzeau cîntările unei liturghii care se ţinea într-un spaţiu rezonant prea mic. Trei preoţi şi un hipodiacon slujeau practic într-o cămară, un fel de uscător adaptat prin picturi şi tot felul de obiecte bisericeşti să devină capelă de spital. Este singura. Aparţine confesiunii majoritare.

Fiind singurul care nu îmi făceam semnul crucii, am stîrnit curiozitatea unei persoane de lîngă mine.

„Dumneavoastră? De ce religie sînteţi?”

I-am spus.

„Şi, nu aveţi capelă în spital?”

„Nu, nu avem. Nici nu ne dă voie, că s-a încercat, dar nici n-avem nevoie…că noi credem că purtăm sufletele noastre ca într-un templu stricăcios, cum spune Apostolul, noi avem capelă peste tot, oricunde, în saloane, afară, în tramvaie, în camera de urgenţă, cam peste tot, aşa că nici nu mai cerem… Acu, după ce se termină slujba, eu mă duc la cameră şi continui …”

M-am oprit că îmi dădusem seama că era 11.15 şi reflexul de predicare tocmai se stîrnise. Era timpul slujbei la noi cînd trebuia să urc la amvon. M-am retras să nu deranjez prin şoaptele noastre slujba şi am plecat să fac o liturghie a tăcerii.

Măcar din cînd în cînd e bună!

Ar fi bine ca toţi slujitorii bisericii să petreacă măcar o duminică în spital, în pijamale, dezbrăcaţi de straiele oficiului preoţesc sau pastoral şi să facă măcar din cînd în cînd o liturghie a tăcerii.

Cuvîntul bun e ca o praştie! Trebuie să îl întinzi în tăcere ca să poată lovi bine în cuvîntare! Întinderea unei prăştii este totdeauna mai lungă decît zvîcnirea de o fărîmă de timp care azvîrle piatra din cauciuc.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: