h1

Duminica în spital! Liturghia tăcerii.

mai 27, 2007

Duminica asta este chinuitoare. Ştiu fiecare moment al slujbei. Ştiu tot ce se întîmplă. Îmi ard călcîiele şi nu pot sta în salon.

Mare pedeapsă pentru un slujitor al bisericii să stea duminica în pijamale.

Am umblat în tot spitalul. Am găsit repede după sunet.

La etajul 7 se auzeau cîntările unei liturghii care se ţinea într-un spaţiu rezonant prea mic. Trei preoţi şi un hipodiacon slujeau practic într-o cămară, un fel de uscător adaptat prin picturi şi tot felul de obiecte bisericeşti să devină capelă de spital. Este singura. Aparţine confesiunii majoritare.

Fiind singurul care nu îmi făceam semnul crucii, am stîrnit curiozitatea unei persoane de lîngă mine.

„Dumneavoastră? De ce religie sînteţi?”

I-am spus.

„Şi, nu aveţi capelă în spital?”

„Nu, nu avem. Nici nu ne dă voie, că s-a încercat, dar nici n-avem nevoie…că noi credem că purtăm sufletele noastre ca într-un templu stricăcios, cum spune Apostolul, noi avem capelă peste tot, oricunde, în saloane, afară, în tramvaie, în camera de urgenţă, cam peste tot, aşa că nici nu mai cerem… Acu, după ce se termină slujba, eu mă duc la cameră şi continui …”

M-am oprit că îmi dădusem seama că era 11.15 şi reflexul de predicare tocmai se stîrnise. Era timpul slujbei la noi cînd trebuia să urc la amvon. M-am retras să nu deranjez prin şoaptele noastre slujba şi am plecat să fac o liturghie a tăcerii.

Măcar din cînd în cînd e bună!

Ar fi bine ca toţi slujitorii bisericii să petreacă măcar o duminică în spital, în pijamale, dezbrăcaţi de straiele oficiului preoţesc sau pastoral şi să facă măcar din cînd în cînd o liturghie a tăcerii.

Cuvîntul bun e ca o praştie! Trebuie să îl întinzi în tăcere ca să poată lovi bine în cuvîntare! Întinderea unei prăştii este totdeauna mai lungă decît zvîcnirea de o fărîmă de timp care azvîrle piatra din cauciuc.

8 comentarii

  1. Marius,
    tu esti ca Iov nconjurat de prieteni. Totusi prietenii tai sunt sensibili, te incurajeaza….cred ca tot ceea ce conteaza din toata aceasta experienta este faptul ca devii mai uman: mai fragil, poate mai simplu, mai realist….Oricum vad ca nu taci…Totusi ce inseamna biserica ptr noi in general?? De ce oare depindem de ea ? Iar atunci cand fie obligati de circumstanta fie din diferite dezamagiri nu mai o frecventam de ce ne panicam…???


  2. Pentru că, Virgil, biserica este deja parte din noi, nu numai noi parte din ea. ESte deja o chestiune de ontologie, nu de funcţionalitate, de fiinţă, nu de obişnuiţă. De asta ne panicăm cînd nu mergem la biserică. Dacă eşti legat de o biserică, atunci cînd nu mai poţi merge este ca şi cum te-ai uita la membrul amputat. Ştii că nu îl mai ai, dar tot te doare! Îţi vine să te scarpini pe el.


  3. Da, am mai mulţi prieteni decît aş fi crezut! asta e bine! foarte bine!


  4. trecut prin camera de tip 606 dupa timpul petrecut la UEO, prin prisma acestei camere, prin fereastra ei dintr-o data vezi lumea cu alti ochi, pot spune ca ceva in mine s-a schimbat, s-a frant,.Totusi ma uit la oamenii care au facut ceva in viata aceasta, oameni care au lasat dupa ei o colectie de cuvinte cu sens pentru urmasi, acestia nu au murit de comoditate ci de istovire, lucru care imi da de gandit atunci cand ma apuca lenea. Insanatosire grabnica draga frate Marius, te voi purta in rugaciune cand voi urca inaintea lui Dumnezeu la amvon in cateva minute.


  5. Frate Marius,

    Multa sanatate si va tina Domnul cu zile multe, pline si cu rost.
    Viata lunga si blog-ului acestuia, unde am regasit placerea de a citi, lasata pentru o vreme deoparte.

    Mult har si pace


  6. Multumesc, Alina, ma bucur ca foloseste cuiva si jurnalul meu zilnic!
    Nu fac decit sa ascult sfaturile prietenilor!
    mc


  7. Liturghia tacerii…sunt atat de falimentar in tacere

    Frate Marius va doresc balsam divin pt o vindecare totala !


  8. Frate Marius, aveti talent deosebit la scris; scrieti frumos si destept in acelasi timp
    Imi place: ” noi avem capela peste tot „, imi place „reflexul de predicare” – care ne poate duce mai departe la a ajunge sa avem ” reflexul de a fi ca Isus ”
    Cum ar fi ca ” liturghia tacerii ” sa se aplice si la biserica – in loc de serviciu religios, program, etc, sa fie o tacere egala cu un serviciu



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: