„Mare-i grădina lui Dumnezeu şi totuşi mulţi au sărit gardul!”

Mare-i grădina Domnului!

Foarte mare, dar nu atît să îi cuprindă şi pe eretici care spun că este oribil să crezi că Dumnezeu l-a dat pe Fiul său ca să moară pe cruce pentru păcatele lumii, pentru preoţi care practică abuzul sexual, pentru episcopi femei care apără căsătoriile homosexuale, pentru un episcop homosexual, care crede că Isus a fost gay, dacă a avut un ucenic preaiubit etc.

Mare-i grădina Domnului, dar nu chiar atît de mare …

Ce caută Andra la teologie… pentru azi?

Multe lucruri bune şi de folos pentru suflet am găsit pe site-ul preotului Picioruş. De obicei aşa se întîmpla.

Zilele trecute, oripilat, o găsesc acolo pe Andra. Am comentat atunci, dar părintele nu le-a postat. E dreptul dînsului, după cum prea des ne-a repetat. Îi voi urma sfatul să postez pe propriul site comentariile stîrnite:

– Mi se pare mie sau linia melodică, un pic schimbată la ritm şi cu tot felul de coloratură, este un calc după Amazing Grace? aşa un pic.
– Ce caută atîtea glissando-uri şi atîtea coloratură vocală pe timp şi măsură?E şi asta un altfel de lăutărie. Aura Urziceanu era altceva. S-o încurajăm! Îmi pare rău că şi acest comentariu va ajuta la frecventarea dînsei pe you tube!

– Dacă abuzul de „uuuuhuuu”, „eeeheee” şi „”iiiihiiii” şi „oooooo” trădează prostul gust muzical (al cîntăreţei, al compozitorului), nici scenograful nu stă mai bine la capitolul ăsta (vezi decorurile şi toaletele cîntăreţei, la ce-o fi trebuit să schimbe patru), iar gesturile senzuale şi unduirile şi mîngîierile de sine au loc probabil prin barurile de noapte ale oraşelor mari, atunci începem să ne îndoim că bunul gust al ascultătorului va fi cumva în felul acesta educat.

Chiar, oare ce caută acolo, Andra?

Da comentariile din subtitrare – o dulceaţă (mai ales minutul 1.07)? Da versurile Andrei, profunde!

Deci, să promovăm muzica bună şi bunul gust!!!

Muzica bună pentru mîine! Atomic TV!

PS.

Părinţii deşertului şi toţi ceilalţi despre care vorbeşte preotul Dorin drept exemple de duhovnicie, dacă ar fi nimerit într-un loc în care să se unduie o dalilă ca Andra ar fi fugit, ascultînd sfatul apostolului „fugi de poftele tinereţii”, ca neprihănitul Iosif ar fi fugit, iar Maria Egipteanca, recunoscînd că încă o mai chinuie patimile şi la bătrîneţea îmbunătăţită în posturi, nici în amintire şi închipuire nu şi-ar mai fi lăsat imaginile din locurile de pierzanie. Dacă sînt ordodocşi, ochii trebuie îndreptaţi spre icoanele-ferestre ale cerului, nicicum spre carne. Să luăm exemplul lor! Acolo ar fi văzut ei demonii, nu la prize şi şuruburi. Dacă Andra „în noapte se trezeşte”, noi sîntem chemaţi să fim „fii ai zilei şi Luminii”.

PPS.

Trist să vedem că cel mai căutat post de pe „teologie pentru azi”, astăzi a fost „Andra – „Un ocean de-ai fi!”. Păcat că prea scurtul şi neispiratul cîntec este numai o băltoacă. Ce mai este de demonstrat? Că lumea e în căutare de teologie sănătoasă sau de andrele cum au mai fost? Hai, părinte, să nu mai încurcăm borcanele! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Acu ştiu o nouă metodă de a ieşi din fibrilaţii…

Din fibrilaţii se poate ieşi chimic sau cu defribrilatorul.

Chimic este mai lung, dar mai uşor. 600 mg de soluţie care îţi umple trupul şi ieşi. Defibrilatorul (chestia aia electrică pe care o vedeţi în filme cu doi „papuci”) opreşte inima pentru a o porni iar (cu puţin noroc). Este ca resetarea prin scoaterea din priză a unui computer :).

Ieri… cald. Aerul condiţionat mergea, dar ineficient. Simt că începe iar. Unde să fug? Sînt pe platformă. De spital şi perfuzii nu mai am chef. Abia am scăpat şi am rămas cu vînătăi peste tot.

Mi-am adus aminte brusc de un lucru pe care îl citisem mai demult în Pelerinul rus. Nimic original. Puţine cunoştinţe de atletism, anatomie şi patristică ajută. Nu-i yoga, nici arte marţiale, deşi s-ar putea să mă acuzaţi de astea, pentru că unii dintre voi ştiu că am gustat şi din „salata” asta.

Nimic original. E biblic (rugăciunea vameşului din Luca 18:13) şi se întîmplă de cîteva sute de ani. Cine citeşte înţelege! E un crez, o mărturisire, o rugăciune…

Am început să spun rar pe inspiraţie:

„Doamne, Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu…” (cînd inspiri spui numai lucruri bune, nu?)

Apoi pe expiraţie

„… ai milă de mine, păcătosul!” (cînd expiri, numai cele despre tine, adică rele, nu?)

6 timpi la inspiraţie, 4 timpi la expiraţie.

Pe lîngă avantajul de a muri rugîndu-te, dacă tot e să mori, pe lîngă binecuvîntarea de a te putea ruga neîncetat (şi culmea, te poţi gîndi şi la alte lucruri, la discursurile care se ţineau, la ce se va întîmpla după, la toată lumea care îşi face vînt cu programul…), produci o oxigenare forţată a întregului organism (creierul şi inima, cele mai importante), din cauza inspiraţiei pe 6 timpi şi expiraţiei pe 4. Inspiri mai mult, expiri mai puţin.

La cîteva rugăciuni… un oooftat luunng! Ai şi de ce! 🙂

O singură condiţie… să stai drept şi cu capul puţin aprecat, bărbia puţin spre piept.

Deci:

„Doamne 1 , Isuse 2 Cristoase 3, Fiul 4 lui 5 Dumnezeu...6 ”

„… ai 1 milă 2 de mine 3 (prepoziţia aici se ia împreună, în prima frază trebuie să ne gîndim bine că este Fiul LUI Dumnezeu, de aceea este un timp în sine), păcătosul! 4”

Simplu! Nu? :). Totul s-a înseninat. Am ieşit din palpitaţiile care prevesteau ceva rău, am mai rezistat la condus şi o recepţie…

Dacă sînteţi yoghini sau liber cugetători sau atei sau budhişti sau musulmani… nu ştiu, atunci la perfuzii şi defibrilator! 🙂