h1

Unde să găsesc eu oile care „vihăiesc”, fraţilor???

Mai 30, 2007

Nu ştim! N-avem! Numai oi care fac Beee! Beee! Adică, transliterat, betha eta eta eta, numai de alea am văzut. Oile sînt cele mai sincere, neideologizabile, aşa „proaste” cum sînt ele.

În toată disputa asta cu privire la pastorul Wurbrandt, cineva mi-a scris în privat şi mi-a repetat că sunt eretic oricum, chiar dacă Dorin n-are dreptate şi s-a cam făcut de rîs.

Am răspuns prin cuvintele Avvei din Patericul egiptean: „nemernic de harul Lui, da; nepocăit, da; necurat cu faptele şi gîndul, da, dar eretic nu sînt” (parafrazez)

„Dar de ce credeţi că sînt eretic?” am întrebat curios ca să îmi cunosc „dosarul”.

Răspunsul a venit peste mine cu o greutate de grindă: „Pentru că spuneţi Isus cu un singur I, care înseamnă „măgar” şi nu Iisus, cu doi de I, şi pentru că nu aveţi biblia cu cruce.”

Ok.

Eu unul m-am săturat să explic fiecăruia în parte că asta este una dintre chestiunile care pot fi puse într-o antologie a ignoranţei, opunînd cunoaşterea tradiţiei, alegînd-o pe cea din urmă la un loc cu ignoranţa.

Spiritul protestant respectă Tradiţia, cu T mare, adăugîndu-i cunoaşterea înduhovnicită, nu sterila cercetare fără rost şi nici nu admite vîrtejul de cuvinte nefolositoare, acuzaţii şi jigniri.

Să vedem deci cum stă problema.

1. mai întîi aş dori ca să îmi trimită cineva o copie xerox, un pdf, orice găsiţi a vreunei pagini de dicţionar în care ceva de genul „isus” să însemne ce spun oponenţii mei. Sînt gata să pun acel fragment în ramă în biroul meu să mă uit tot timpul la el ca la o rară descoperire, ca la un rar trofeu. S-ar putea sa existe pe undeva aşa ceva, eu unul n-am găsit încă.

2. Si acum va redau un articolaş … micutel.

Erasmus a fost oricum mai învăţat decît Reuchlin. O demonstrează scrierea sa Despre pronunţarea corectă a limbii latine şi a celei greceşti.

erasmus01.jpg

Citiţi mai jos…

Pr. Prof. Ion Ionescu, „Sfanta Scriptura” în Studii teologice, seria a II-a, anul XLIII, nr. 4, iulie-august 1991, pag. 51-56. scrie fie din greseală, fie din bună cunoaştere, fie dintr-un reflex care vine dispre oralitate, Isus cu un singur „I”, lucru care ar fi putut fi condamnat de către superiorii săi sau de enoriaşii cărora li s-a spus că cine scrie astfel numele Domnului este eretic.

Este interesant ce se întîmplă în mediul ortodox din ţara noastră referitor la această problemă. S-a instaurat o tăcere suspectă asupra scrierii numelui Mîntuitorului. Nu vrem să sfîşiem tăcerea de dragul duelului, credem însă că trebuie să se tacă înţelept şi informat. Credem că trebuie să se lămurească o dată problema că cine scrie numele Domnului Isus cu un singur „I” nu este eretic din cauza aceasta. Ar trebui invocate alte cauze şi argumente mai solide.

Problema scrierii numelui lui Isus Cristos era una care se discuta altă dată din compartimentul de tren pînă la conferinţele teologice. În acest spaţiu trebuie şi rezolvată problema. Argumentele pro şi contra scrierii în acest fel sînt recoltate din tot felul de mici tratate de buzunar sau din manualele de lucru cu “sectele” din seminariile teologice în genul celor scrise de preotul Petre I. David, specialistul în „sectologie” al Institutului Teologic Ortodox. Orice om de ştiinţă cu puţin bun simţ ştiinţific refuză argumentele atît de invocate în stradă.

Problema este foarte simplă şi nu necesită multă argumentare. Pronunţia şi scrierea numelui Mîntuitorului au fost un fals pretext, articulat pe linie politico-ideologică, pentru respingerea traducerii Cornilescu, fără nici un fel de legătură cu realitatea ştiinţifică.
Argumentele invocate sînt false.

„Isus” scris cu un singur „I” înseamnă „măgar”

Ar trebui găsită acea limbă în care înşiruirea aceasta de sunete se apropie de semnificaţia cu pricina, pentru că în nici una dintre limbile clasice, fie latină clasică, fie greacă clasică, nu există nimic care să se apropie de o astfe de pronunţie şi să trimită la semnficatul respectiv. Această afirmaţie poate fi verificată de oricine care are în mîini un dicţionar grecesc al Noului Testament sau chiar dictionarul Lampe sau BAuer-Arndt-Gingrich. Chiar dacă cercetăm în aramaică sau ebraică sau orice altă limbă care s-ar fi vorbit în vremea Domnului în spaţiul mediteranean, nu găsim aşa ceva. Cel puţin aşa îmi spun colegii ebraişti. Echivalentul pentru „măgar” în limba greacă este „onos” (vezi şi diminutivul „onarion”). Deci nici o legătură sau apropiere cu numele ebraic tradus în limba greacă Iesous.

O simplă problemă fonetică

Există totuşi o explicaţie pentru această diferenţă de pronunţie cu un „I” sau cu doi de „I”.
Transcrierea fonetică a numelui grecesc, echivalat din ebraicul Iosua, este Iesous, succesiunea de litere este iota, eta, sigma, o micron, u psilon, sigma, cea fonetică este i, e, s, o şi u si s.
Deci, al doilea sunet echivalent literei eta este un e lung. Aceasta înseamnă că numele Domnului trebuie pronunţat aşa cum se citeşte în greacă Iesous. Adică nici una diintre părţi nu pronunţă aşa cum ar fi trebuit pronunţat, nici ordodocşii, nici neoprotestanţii.
Acest sunet care era pronunţat e lung de către antici, este pronunţat astăzi iotacizat, adică i, de către grecii moderni. Care este drumul pînă acolo? Lungă cale şi lungă explicaţia. Biserica Ortodoxă, sub influenţa Athenei, a preluat, inexplicabil şi neştiinţific, chiar şi în şcolile telogice din Romania pronunţia echivalentă limbii neo-greceşti, pronunţie respinsă de toate şcolile de limbi clasice, pentru un text într-o limbă diferită de cea care era vorbită de apostolul Pavel, greaca atică.
S-a renunţat la pronunţarea pe care învăţatul Erasmus o indică pentru limba greacă veche în favoarea unei pronunţii care creează o limbă pe care apostolul Pavel n-ar recunoaşte-o. Nici n-ar bănui că este vorba de limba în care şi-a scris epistolele dacă ar trăi să audă cum îi pronunţăm frazele.

Aceasta face ca numele Betleem (Beit-Lehem, Casa Pîinii) să fie pronunţat Viflaim sau Paulos (cel mic), Pavlos etc.
Diferenţele de pronunţie vin din interpretarea diferită a literelor
Betha – care este proununţat V,
oi, pronunţate i,
Eta, pronunţat tot i,
Etc.

Aceasta face ca numele Domnului IHSOUS să fie transcris IISUS, în mod greşit, pentru timpul despre care vorbim, fiind atribuită lui Etha o pronunţie iotacizată.

În mod corect ar trebui să pronunţăm IESUS CHRISTOS, dacă am dori să fim credincioşi acribiei ştiinţifice. Nu este cazul.

Un compromis în favoarea limbii atestate în vagonul de tren

La fiecare dintre numele Domnului avem un compromis în spiritul limbii pe care o vorbim cu toţii, o limbă dinamică, în evoluţie, cu scriere fonetică, cu tendinţa simplificării.
Dacă tot este să facem un compromis, atunci să mergem pe linia simplificării, în spiritul limbii pe care o vorbim.
Să pronunţăm deci
Isus, aşa cum este atestat popular, pentru că nimeni nu pronunţă Iisus
Să pronunţăm Cristos, cum este atestat în cele mai multe zone ale ţării.

(Din păcate pentru neamul nostru creştin de 2000 de ani, cele mai solide atestări statistice ale numelui Mîntuitorului Cristos nu vin din cărţile bisericeşti, ci din înjurăturile româneşti, ale unui neam care are cele mai multe înjurături cu obiecte bisericeşti sau referitoare la numele Mîntuitorului)

Argumentul vechimii, al tradiţiei, nu se poate invoca

Nu poate fi invocat nici argumentul tradiţiei în scrierile bisericeşti sau în cele mai vechi traduceri ale Bibliei.
În Biblia de la Bucureşti, 1688, majoritatea atestărilor sînt cu un singur I, Isus, nu Iisus.
În nota asupra editiei aparute la editura universitatii A.I.Cuza din Iasi, 2002, a Bibliei de la Bucuresti, in la pagina CXLV, prof. Dr. Vasile Arvinte spune astfel:

„în cazul numelui Isus Hristos este de remarcat că, deşi acesta apare notat astfel (adică prescurtat, nota mea), în majoritatea copleşitoare a ocurenţelor, dar şi Iisus Hristos, în cîteva situatii, pentru IC XC, editorii s-au orientat după varianta desfăşurată care cunoaşte cele mai multe ocurenţe în text”, adică spre cea cu un singur I.

Şi în final: cum behăie oile?

Ce legătură este între behăitul oilor şi problema care ne interesează? Ele sărmanele ne sînt martorii cei mai credincioşi, cei mai autentici. Oile nu sînt ideologizabile, ele nu pot minţi. Oile, sărmanele, în „prostia lor”, dau cea mai mare mărturie care mustră înţelepţii acestui veac.

Este foarte cunoscut un caz interesant, cazul pe care il da Simenschy în gramatica lui, (Gramatica Limbii Greceşti, partea I, Fonetica şi Morfologia, p. 22 de Th. Simensky, conferenţiar la catedra de clasice la FAcultatea de Teologie din Chişinău” (sic!). De fapt acest tip de atestări ne ajută cel mai mult să imaginăm pronunţarea limbii elene vechi. Cratinos, într-un pasaj reda behaitul oilor ca Bh Bh.

Cităm „Nu putem şti exact cum pronunţau cei vechi. Însă pronunţarea erasmică reproduce în general sunetele aşa cum le pronunţau Grecii. Pronunţarea neogreacă este cu mult mai greşită. Ea are dezavantajul că înlocuieşte prin i sunetele ei, oi, h şi y. astfel că nu se poate distinge în pronunţare ymeis de hmeis, phileis de philhs, nici diferitele forme ale rădăcinei loip – leip -, lip, cf. aceiaşi confuzie de sunete în cuvintele eirhwneia, hgemonia, polith, koimhthrhion ypothesis etc.

Un vers al poetului Cratinos, sec V, a. C. unde e vorba de behăitul oilor, îl redă prin BH, BH, după pronuţarea modernă ar fi VI, VI!

Blass spune foarte just „Dacă un grec antic ar auzi pronunţîndu-se după metoda erasmică, el ar găsi că i se schimonoseşte limba, dacă ar auzi pronunţîndu-se ca la grecii moderni, nici n-ar bănui că se vorbeşte limba lui”” încheiem citatele.

În concluzie, daca pronuntam Iisus, si Viflaim, atunci toate oile ar trebui sa faca Vi, Vi,
După toate cele de mai sus, ne mai rămîne doar un singur argument de bun simţ. Oile pe vremea lui Cratinos nu au vihăit, aşa cum le ştim, acestea continuă să facă behăiască.
Poate că oile care vihăie se găsesc în curţile acelor pseudo-cercetători care găsesc dicţionare care nu există şi îşi culeg argumentele din cărţi care n-au fost scrise niciodată.

Dacă aşa stă problema, atunci ori pronunţăm Iesus, dar va trebui să pronunţăm şi u lung, lucru imposibil pentru că limba română nu are accent cantitativ ca vechea limbă greacă, ci accent tonic, aşa cum nu vom putea pronunţa nici E lung.

Să rămînem aşadar la pronunţia numelui Isus Cristos după cum este atestat popular şi să îi dezvăţăm mai bine pe oameni să mai înjure de cristoşi. (Aşa înjură, nu de hristoşi) Mai bine acolo ne investim energiile, chestiune pe care unii o numesc în derizoriu, evanghelizare. Este singurul mod de a rezolva onorabil problema.

Este o practică lingvistică des folosită atunci cînd este nevoie de medierea unui astfel de compromis: să recurgem la formele atestate istoric prin pronunţia populară, nicicum la dicţionare şi gramatici pentru că acestea nu reprezintă decît o fotogramă a felului în care limba arăta într-un anumit moment istoric.

Problema pronunţiei numelui lui Isus Cristos nu va putea fi rezolvată de Academia Română prin verdicte ca în genul celor cu â din a, ci tot între compartimentul de tren, stradă şi cunoaşterea adevărurilor simple, bine cercetate, de bine găsite.

Ignoranţă sau tradiţie? Nu-i mai bine să nu le opunem?
Îmbunătăţita cunoaştere şi adevărată Tradiţie! Asta, da!

Pînă la urmă orice adevăr, cît de mic, este parte a adevărului care vine în slujba Celui ce S-a numit pe Sine, Calea, Adevărul şi Viaţa.

Lăudat fie numele lui Isus Cristos!

27 comentarii

  1. Citeva paragrafe din articolul “Un caz de inconsecvenţa ortografica cu motivaţie confesionala: I(i)sus C(ch)ristos”, de Eugen Munteanu, in Idei in dialog, Nr. 8 (11), august 2005:

    “Exista in circulaţie trei variante ortografice (şi de pronunţare?) principale:

    1) opţiunea ‘tradiţional-ortodoxa’ Iisus Hristos, justificata de principiul tradiţiei, impusa in tipariturile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Romane şi adoptata prin consens tacit de un larg spectru de publicaţii;

    2) opţiunea ‘fonetic-analogica’ sau ‘pragmatica’ Isus Cristos, preferata de catolici şi neoprotestanţi, care are la baza o aplicare riguroasa a principiului fonematic al ortografiei romaneşti actuale (lipsa de motivare fonematica a celor doi ii, in privinţa primului element al compusului) şi o operaţie analogica implicita (relaţia de opoziţie paradigmatica faţa de elementele seriei lexicale creştin, creştinism etc., in privinţa celui de-al doilea membru al compusului);

    3) opţiunea ‘savant-etimologizanta’ Iisus Christos, intrebuinţata cu deosebire de filologi clasici sau de autori cu instrucţie clasic-umanista, care au in vedere sugestia imaginii grafice a etimonului grecesc originar.”

    “Data fiind complexitatea problemei, este greu de gasit o soluţie ortografica simpla şi unitara, care sa aiba şansa sa fie acceptata de toata lumea şi sa se impuna ca norma literara unica. Patru sint criteriile care ar trebui luate in calcul in sprijinul unei eventuale soluţii unitare, şi anume: criteriul fonetic (prioritar in ortografia romaneasca actuala), criteriul etimologic, criteriul tradiţiei şi criteriul simbolic (-confesional).”

    “Aşadar, fie Isus Cristos, fie Iisus Hristos! In nici un caz, nu ar trebui acceptate combinaţii hibride de tipul Iisus Cristos, Isus Hristos, Isus Christos etc. Oricum, formularea unor recomandari clare in viitoarele ediţii ale ‘indreptarelor ortografice’ ale Academiei ar putea fi un prim pas catre realizarea unui consens.”


  2. „Unde să găsesc eu oile care “vihăiesc”, fraţilor???
    May 30th, 2007

    Nu ştim! N-avem! Numai oi care fac Beee! Beee! Adică, transliterat, betha eta eta eta, numai de alea am văzut. Oile sînt cele mai sincere, neideologizabile, aşa “proaste” cum sînt ele.”

    Ce pacat ca oile nu sint politicieni. Desi sint proaste si seamana cu senatorii romani.

    A scris in ziarul „Noaptea” ca Jorj Beee…cali
    revine la vechea lui dragoste si importa niste oi care vihaiesc, de la biserica ortodoxa „Cei 7 apostoli” de pe malul marii Galileei.

    Ele fac vihaeee…vihaeee…din cauza ca behaiesc pe latina. Asta te-a indus in eroare.


  3. Intrebarile nu se vor epuiza si pentru ca generatiile sunt tot altele noi. Multumesc fratelui Marius ca, desi a marturisit ca i se face lehamite sa tot explice despre Iisus sau Isus, totusi a mai facut-o o data. …”Arunca-ti painea pe ape, si, dupa multa vreme o vei gasi iarasi. Imparte-e in sapte si chiar in opt ca nu stii ce nenorocire poate da peste pamant.” Mi-a prins bine aceasta completare. Elevii si profesorii continua sa ma intrebe despre aceasta… iata, problema.
    Daca este spre folos, mai am cateva completari, desi poate fi mult mai vast subiectul.

    Iesus – este transliterarea în greacă a cuvântului evreiesc Ieşua, care în seamnă „Domnul (Ieh) este salvare (şua)şi preluat ca atare de majoritatea versiunilor biblice.

    In limba Latina: Ihs Isus

    In limba Greaca: Ιησουζ Iisus

    „Cand rusii au luat controlul în România, au adaugat litera „i” în multe cuvinte romanesti. Dupa revolutia in 1989, patriotii români au întors cuvintele spre radicinele lor latine. Cuvantul „Iisus” a fost întors spre originalul lui latin si grecesc, cu un singur „i”. ”

    Sunt cei care spun ca numele „Isus” cu un singur „i” inseamna „magar”. Acestia ar trebui sa dovedeasca limba în care se traduce astfel. Cine spune asa ceva sau nu este invatat sau vrea sa te insele, pentru ca acesta nu e un adevar. In limba ebraica pe care Isus a vorbit-o, sunt 4 cuvinte pentru „magar” scrise în Biblie: „chamor”, „ayir”, „athown”, sau „arowd”. Nici unul nu are o legatura cu cuvantul „Isus”. In limba greaca vorbita de Pavel sunt 3 cuvinte pentru „magar” scrise în Biblie: „hupozugion”, „onarion”, si „onos”. Deci, este o minciuna si un pacat sa spuna ca „Isus” inseamna „magar”. Ar fi o explicatie fonetica în care unii sa considere primul „i” pronuntat cu accent deci sa spunem I-i-sus.

    Nu conteaza cum este scris numele Mantuitorului nostru, Domnul nostru Iisus Hristos (in limba Greaca sau Cristos in limba Latina) este acelasi chiar daca scriem cu un „i” sau cu doi. Dar cum stim daca este un „i” sau sunt doi cand vorbim despre Isus? Pronuntam un singur „i” şi nu doi.

    Domnul nu ne va intreba cum l-am pronuntat, cu cum L-am iubit.

    Slava Domnului nostru Isus Christos! (imi place sa scriu cu Ch , ca sa ii pot iubi/impaca si pe ortodoxi si pe catolici)



  4. Da, multumim, Alin, stiu articolul, cu Eugen Munteanu mi-am facut lucrarea de licenta si a fost si in comisia mea de doctorat, avem o relatie de prietenie si de ucenicie profesionala consistenta

    va veni, sper, la noua sectie de litere care, BUCURIE MARE (se pare ca trebuie sa ma internez in spital ca sa aflu vestile bune, acolo am aflat si de ordinul ministrului cu conferentiatu si de asta si de acreditarea managementui si de aprobarea ID-ului, parca atunci am cules toate roadele pentru boala de inima) S-A APROBAT SECTIE DE LITERE IN UNIV. EMANUEL. SA NE FIE DE BINE! MULTUMIM!

    Cu toate astea nu sint de acord cu solutia lui,
    el propune principiul consecventei,
    parerea mea este ca cele doua cuvinte trebuie tratate separat, dupa cum le este si sursa separata.
    Ihsous este o transcriere dupa iehoshua,
    hristos este o traducere dupa messiah, un calc, de fapt.
    deci trebuie tratate separat pentru ca sint fenomene de limba izolabile, diferite
    Eu propun Isus Cristos pentru ca asa spune „strada”, „vagonul de tren”

    Iar dictionarele academiei, cu ale lor note de picior (Ioana Costa are un articol super despre doom, vi-l dau), sint o nenorocire.
    Nu asa se stabileste regula limbii, prin dictionare (cautati definitia rugaciunii in DEX)
    dictionarele sint niste fotograme ale limbii la un moment dat,
    limba este vie, dinamica, dictiornarele sint moarte si trebuie tot timpul refacute,

    avem nevoie de dictionare, dar daca reflecta corect fenomenul lingvistic din teren

    in teren omul de rind spune, conform atestarilor statistice, ISUS,
    iar Cristos trebuie sa fie, daca vrem sa fim coerenti cu atestarile, dupa acelasi princip, (cele mai multe, repet, sint din injuraturi cu cristosi, din pacate), si mai ales ca familia de cuvinte creştin, cristian, încreştinat etc. nu presupune ch.

    Deci noi vom spune Isus, un compromis fonetic pentru ca nu putem marca e lung, ar fi nenatural limbii acum sa spune Iesus sau altfel
    si vom spune Cristos, pentru ca nu avem guturalul Ch in limba si avem familia de cuvinte care ne sprijina alegerea.


  5. Draga Emanuel, nu scriind cu Ch ii vei impaca pe catolici si ortodocsi, poti sa scrii cum vrei, altceva ii deranjeaza la noi, sa vezi ispravile de la Slobozia de Arges!!!


  6. >Există totuşi o explicaţie pentru această diferenţă de pronunţie cu un „I” sau cu doi de „I”.


  7. […] o mega şi eta. Un lung, oo, şi un e lung, ee. La fel ca o mirare Ooo! sau, în cazul lui eta, ca la behăitul oii! […]


  8. […] o mega şi eta. Un lung, oo, şi un e lung, ee. La fel ca o mirare Ooo! sau, în cazul lui eta, ca la behăitul oii! […]


  9. Lasa-ma cu „vihaitul” ca astea sunt sofisme.
    Daca te pricepi la animale, scrie acum in fiecare limba cum face cainele. Si totusi el face intr-un singur fel. De ce atatea diferente?
    Poti oare sa fundamentezi o adevarata teorie „stiintifica” bazandu-te pe niste interjectii onomatopeice? Asta e o mare ineptie!


  10. Stimate Petru

    Mai intii de toate: buna ziua si bine ati venit aici!
    Fiind prima data, va salut cu respect.

    Acum:

    1. se pare ca n-ati citit cu atentie
    2. deci n-ati inteles despre ce este vorba
    3. demonstratia nu este a mea, ci a lui Teofil Simensky. Va invit sa il combateti. a fost unul dintre cei mai renumiti clasicisti, si n-a fost baptist.
    4. In teologie nu se poate demonstra cu oaia, dar in filologie se poate, este vorba de sunete. Eu cu meseria mea, dvs. cu meseria dvs. Eu nu ma bag la calificari imediat in cele ce faceti dvs. nici dvs. nu cred ca aveti dreptul sa va exprimati asa de liber fata de cele ce evident nu le stapiniti.
    5. nu este vorba de o „adevarata teorie stiintifica”, ci de o demonstratie micuta, simpla, dar foarte eficienta, care rastoarna felul in care se citeste acum in seminariile ortodoxe de pretutindeni.

    Sfat: mai cititi o data postul meu!
    al doilea sfat: mai cititi pur si simplu!

    Al treilea sfat: inainte de a face calificari, de a lansa epitete, mai asteptam si demonstratie. Eu am redat-o pe a mea. Va rog si pe dvs. sa ma convingeti ca trebuie citit Evrika, in loc de Eureka!

    In rest: sa auzim de bine si felicitari pentru teologie.net.

    Doamne ajuta!


  11. Eu stiu greaca, chiar daca nu foarte bine, asa cum pretind altii ca o stiu. Dvstra spuneti ca chestia cu oaia este un argument, iar eu spun ca nu este. Asta-i tot. Nu m-am lansat in epitete.
    Vedeti putin si teoria argumentarii din logica. Nu poti fundamenta pe un singur argument si acela nesigur sau auxiliar cum este onomatopeicul BE/VI.
    Vedeti si aci> http://www.moldovacrestina.net/2007/10/04/care-este-numele-corect-al-mntuitorului-iisus-sau-isus/
    Nu sunt eu chiar asa de rautacios, dar mi se pare absurd sa vehiculati un argument de doi bani de parca toata lumea l-ar crede si ar fi de acord.
    Mai studiati si diftongii. Grecii nu-i pronuntau in hiat asa cum avem noi tendinta (de exemplu> „auto”). Apoi incercati sa spuneti chestia asta repede si de multe ori. Eventual mai bagati si putin accent popular si veti obtine „avto”. E simplu.
    P.S. Greaca pt mine nu este ceva in sine, ci un mijloc de a-mi cunoaste radacinile. Noul Testament si Sf. Parinti au scris anume in acest dialect, iar dvstra tocmai de la noul Testament ati pornit.
    Spuneti-mi, cum putea sa scrie Evanghelia „Eloi, Eloi, lamah sabahtani”, iar evreii sa inteleaga de acolo ILIE, daca Hristos ar fi zis anume „Eloi” (asa cum se scrie). Deci ei ziceau ELI (mult mai apropiat de ILIE) dar care doar se scria ELOI.
    Doamne ajuta!


  12. Stimate Petru,

    chestia cu v şi B şi oi şi i şi e lung e demult indexata de istoria ştiinţei.
    Pur şi simplu am fi penibili să reluaăm o dezbatere demult tranşată.

    Pînă şi cei mai încăpăţînaţi adepţi ai pronuţiei lui Reuchlin cedează.

    Hai sa ne ocupăm de lucruri serioase. Citiţi în limba greacă cum vreţi dvs. Oricum ca Erasmus e corect 🙂

    S-au scris tratate întregi despre asta,nu numai ce este pe blogul meu 🙂

    Chestia cu Eloi se lămureşte de către ebraişti şi aramaişti mai bine.

    Deci, citim aproximativ, înţelegem corect.

    Succes!


  13. Greselile grafice („ei” in loc de „i” si viceversa etc) prezente in inscriptii inca din epoca clasica tind sa infirme utopica reconstructie erasmica. pronuntia carei perioade a elinei o reconstituie/aproximeaza pronuntia erasmica? In nci un caz greaca comuna si nici cea atica.
    Homerica poate, cat de cat.


  14. Si ce daca s-a scris foarte mult? Trebuie sa recunoastem ca citirea erasmica este o citire conventionala!!! Cea reuchliniana macar are continuitate istorica si asta spune foarte mult.
    Ma iertati, eu nu vreau sa mai polemizez pe aceasta problema ca nu are rost. Si apoi, e mult important sa stii sa intelegi textul grecesc, decat sa-l citesti pe placul unuia sau altuia.
    Problema citirii unor cuvinte e o enigma si pt limba latina, dapoi pt greaca. De exemplu stiti ca exista 4 variante (atatea stiu eu) ale cuvantului „Caesar”?
    Stiu ca erasmica e mai comoda pt invatarea gramaticii (si eu o folosesc mai ales pt terminatii), dar cand citesc un text, citesc asa cum citesc astazi grecii, fara macar sa ma gandesc ca este citirea lui Reuchlin. Stiu ca este citirea bizantina si pt mine ca ortodox, chiar si citirea asta e o parte din patrimoniul Ortodoxiei.
    Succes!


  15. Stimate Petru,

    bine facem ca nu ne luam la discutii asupra unor chestiuni absolut evidente.

    In cele ce sintem de acord sa mergem inainte, in celelalte, dupa cum bine ati observat, avem conventii, unele mai bine motivate, altele mai bine pastrate din cauza traditiei.

    Este bine ca recunoasteti ca ramineti in trena pronuntiei reuchiliene din consecventa fata de propria traditie. Este un lucru respectabil.

    Eu ramin cu pronuntia erasmica din motivele pe care le-ati pomenit si inca altele.

    In rest…
    Cu Domnu!


  16. Stimate Petru, stimate CNI,

    aici s-ar putea sa gasiti ceva in favoarea celor sustinute de dvs.

    Pare bine sustinut,dar va las pe dvs sa va convingeti cit de persuasiva este argumentatia

    http://www.bsw.org/?l=72081&a=Art06.html


  17. Filologia Neotestamentaria 8 (1995), pp. 151-185


  18. No, t’iar aşă îi!


  19. Nu înţeleg cum poţi să scrii destins despre numele lui Iisus Hristos, în paralel cu numele unor diverse animale.
    În fapt atmosfera pe care o emană articolul dumneavoastră este răutăcioasă, sumbră şi lipsită de har.
    Trebuie să simţi ca să crezi!
    Eu am simţit nelinişte citind articolul. Iar neliniştea nu este de la Duhul Sfânt.
    Biserica ortodoxă este sfântă, sobornicească şi apostolească şi este singura în măsură să stabilească şi să lămurească cu ajutorul Duhului Sfânt toate aceste probleme.


  20. […] despre Iisus şi Isus, poate că şi despre Noua traducere merită să vorbim, chiar dacă […]


  21. Praf in ochi, nimic mai mult!

    “Iisus” este transliterarea reuchliniana (aşa cum citesc grecii astazi şi cum de fapt se citea dupa dialectul comun chiar şi in sec. I) a grecescului> Iησοuς.

    Hai citeste pe litere sa vedem cati de “i” sunt in limba greaca!

    Noi, romanii ortodocşi, pronuntam numele Domnului ca grecii şi slavii, iar voi urmati pe latini nu pe greci…. de fapt catolicii pur şi simplul au mâncat a doua literă din nume.

    Şi apoi uitaţi-va , catolicii şi protestanţii de limbă rusă nu au scos a doua litera, ci au lasat-o la locul ei. “Faceti si voi asemenea”!

    Citeste pe litere in greceste si vezi cati de “i”sunt .apoi sa vb.

    Prima litera este “iota” iar a doua este “ita”,mai invatati limba greaca ,apoi sa vb!

    Vezi si cum se pronunta..

    http://www.xanthi.ilsp.gr/filog/ch1/alphabet/alphabet.asp?vletter=7


  22. […] o mega şi eta. Un lung, oo, şi un e lung, ee. La fel ca o mirare Ooo! sau, în cazul lui eta, ca la behăitul oii! […]


  23. […] În contextul scrierii fonetice ar fi meritat să ia seama de tendinţele din limba vorbită, la fel în cazul Isus Cristos. […]


  24. […] În discuţii s-a stîrnit disputa în jurul a două chestiuni mai vechi: bibliile neoprotestante nu sînt bune pentru că nu au cruce pe ele (între timp unele edituri au pus şi cruce), nu sînt binecuvîntate de Patriarhie şi mai ales în toate aceste biblii este scris Isus cu un singur i, ceea ce ar înseamna, după capul unora, dar nu după capul grecilor, “măgar”, pe cînd adevăratul nume al lui Isus ar fi Iisus, nici mai mult nici mai puţin de-un i. Am tranşat problema AICI. […]


  25. Multumiim mult. E un articol bet…, pardon: vi-ton. Ma gÎndeam ca ar treVuii si noi sa reBeniim la Bechile noastre iizBoare slaBe sii grecesti, pentru ca sii asa n-aBem de fapt niici o treaVa cu latiniii, noi fiEnd un popor de oriigine mai degraVa slaBa, huna si tatara…



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: