h1

Slobozenia de la Slobozia de Argeş – Episodul 6

Iunie 3, 2007

Duminica , ziua inmormantarii

La ora 13 a inceput slujba de inmormantare dupa specificul baptist, in fata unei asistente foarte mari. Potrivit cu intelegerea, slujba noastra s-a terminat la 14.15, cand preotul Jianu a inceput slujba dupa rit ortodox. Timp de o ora si ceva, uitand de promisiunea facuta, a lezat cu premeditare demnitatea familiei, memoria celei decedate, prin tinuta,atitudinile si afirmatiile facute, repetand obsesiv, de aproape o suta de ori (!!!) cu o rautate si incrancenare a fetei greu de explicat: „sa ne rugam pt izbavirea si mantuirea sufletului roabei Calin Maria, pentru ca a murit fara lumanare, fara sa se impartaseasca si fara sa se spovedeasca”.
Familia, desi ortodoxa in marea ei majoritate, a fost lezata de aceste cuvinte şi fel de comportament pentru ca sotia si mama lor a fost o femeie de exceptie, cu o reputatie deosebita. Din momentul in care sora a inchis ochii, ei au avut convingerea ca dansa este in cer. Iar acum, prin slujba pe care o tinea, preotul Jianu acredita in fata multimii ideea ca sufletul ei este pierdut.

La cimitir am condus-o pe sora noastra si noi, baptistii. . Nu numai ca baptistii nu au fost invitati sa cante, sa se roage sau sa predice, potrivit cu intelegerea, ci am fost tratati intr-un mod incalificabil. Inca de la intrarea in biserica, preotul Jianu care pana atunci isi infranase ura, spre stupefactia noastra, a racnit la cel ce filma inmormantarea, cerandu-i imperativ sa inchida camera de filmat.
Apoi, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, s-a dus in altar si a inceput slujba de…”aducere a sufletului din pierzanie in fericire”.
In timpul slujbei, oamenilor li se cerea sa ingenuncheze. Vazand ca noi baptistii nu ingenunchem, s-a oprit din slujba, si de acolo din altar, a racnit din nou, de aceasta data la mine acuzandu-ma ca nu ingenunchez la sfintele evanghelii.

Mi-a cerut sa ingenunchez. Nu am raspuns si am continuat sa raman in picioare. Din nou a racnit, de aceasta data cerandu-ne tuturor sa iesim afara . Ne-am conformat si ne-am retras in pragul usii bisericii, ca sa asistam la tot ce se va intampla.

Pentru ca una din fiicele defunctei (care este si ea baptista) a refuzat sa ingenuncheze în acest fel, i-a cerut si ei sa iasa afara!!!
Slujba de la biserica a durat o ora si jumatate!
Repetand desigur cu aceeasi obsesie aceeasi formula pe care a rostit-o si acasa.

La sfarsitul slujbei, desi era tot la altar, iar moarta era pe nasalie, sub privirile uluite ale familiei si asistentei in general, s-a lansat intr-un atac virulent la adresa mea, a autoritatilor locale, a bisericii baptiste, a credinciosilor baptisti din Slobozia, proferand aceleasi acuze, ca am venit in comuna ca lupi rapitori,mituind primarul,etc.
Le-a promis enoriasilor lui ca atata timp cat el va fi preot in Slobozia, va lupta cu crucea impotriva pocaitilor,ca nimeni nu va fi inmormantat in cimitir decat potrivit cu ritul ortodox.
In incheierea asa zisei slujbe, a strigat: ” Dragi enoriasi ai comunei Slobozia, vreau sa stiti ca azi noapte la ora 1 am fost santajat de Guvernul Romaniei, dar cu toate astea peste mine nu va trece nimeni decat trenul.”

Până aici Pastorul Peleaşe

Sper ca ultimele cuvinte ale sorei sa se adevereasca! „Dumnezeu sa-i lumineze pe toţi si sa le mantuiasca sufletul!”

Fie ca vorbele preotului despre el însuşi să nu se adeverească şi Dumnezeu să îl ţină departe de tren, dar ne rugăm să îl cerceteze cu marea SA Milă!

Ortodocşii spun despre morţi „Dumnezeu să-l (s-o) ierte!”. Noi credem că cei morţi, care s-au împăcat cu Dumnezeu în timpul vieţii nu au nevoie de astfel de urări. Ei sînt iertaţi prin Sîngele Mîntuitorului şi se bucură în slavă cu El.

Dar credem că putem spune despre cei care, prin felul în care se poartă şi vorbesc, dovedesc că sînt, aşa cum spune Apostolul Pavel,”morţi în păcatele lor”: „DUMNEZEU SĂ ÎI IERTE!” şi ne rugăm pentru fraţii noştri de acolo de la Slobozia, să primească şi ei puterea să „întoarcă şi obrazul celălalt” şi să poată ierta.

Am o singură problemă şi vă rog să mă ajutaţi să înţeleg: Ce se întîmplă după ce ţi s-au terminat obrajii? Dumnezeu nu ne-a dat decît doi!

Anunțuri

13 comentarii

  1. Este revoltator ce se poate intampla intr-o tara membra U.E. Dar mai revoltator mi se pare „ineficienta” fratilor nostri din parlament. Ne tot laudam degeaba ca avem baptisti si penticostali in parlament. Nu stiu sau nu vor sa ne reprezinte. Raman la fel de „ineficienti” ca ceilalti parlamentari care reprezinta, chipurile, interesele romanilor in parlament. Un asemena caz ar fi trebuit amendat de autoritatile romane, fiind un caz flagrant de incalcare a drepturilor omului. Dupa atatea „episoade” gen Slobozia, vad ca nu s-a schimbat nimic, si se continua aceiasi „politica” de catre biserica ortodoxa In mod normal in orice tara civilizata si democratica, atitudinea acelui preot ortodox era condamnata de justitie. De ce si la noi nu ?! Poate din cauza „supra confortului” parlametarilor baptisti si penticostali de a lupta pentru drepturile fratilor lor. Atata timp cat nu se vad rezultate in acest domeniu, pot sa zic ca parlamentarii baptisti si penticostali nu isi merita respectul nostru. Probabil, se numara si ei printre cei 322 care au mai scos din buzunarele romanilor cateva zeci de milioane de euro pentru un „moft politic” inutil. Intrebarea mea este: ce se poate face pentru a nu se mai intampla astfel de cazuri tinand cont ca suntem o tara membra U.E. si nu o tara musulmana.


  2. Draga Ionel,

    S-au facut interventii. Mai ales din partea secretarului general, Ionel Tutac, dar mai apoi, din patea vicepreşedintelui cu educatia, Paul Negrut pentru dezamorsarea situaţiei.
    Care dintre ei a fost mai eficient? Nu asta este problema.
    Problema este ca ajutorul ne-a venit de acolo de unde ne asteptam mai putin. Ca intotdeauna. Asa este in lumea lui Dumnezeu.
    Poate ca se astepta o reactie mai prompta si publica din partea preşedintelui uniunii. Dar nu este inca tirziu. Evenimentele sint inca in desfasurare si in vara aceasta vor avea loc intilniri referitoare la drepturile omului si ale minoritatilor religioase in Europa. Unii dintre cei din conducerea cultului nostru vor participa la aceste intilniri.
    Sa ne rugam si pentru acei politicieni dintre noi. Compromisul le poate fi o tentatie foarte mare. Nu le este usor.


  3. Salut, vin si eu cu un comment la ceea ce s-a scris inainte. Am impresia ca nu stii ce vrei sa te faci ca nu stii ce vrei. Tu te-ai nascut cumva baptist sau pocait? Nu prea cred. Nu cumva ai devenit mai tarziu baptist prin ˝recunoasterea˝ lui Hristos ca Domn si Mantuitor? Ei bine eu m-am nascut, si reiau m-am nascut ortodox. Asta nu conteaza si nici nu cred ca tine de tema post-ului. Dar ce vreau sa iti zic, am fost la intalniri penticostale , in biserici penticostale, am fost la intalniri baptiste, in biserici baptiste, si sa stii ca nu EU, ortodoxul, am fost ignorant, ci daca pastorul spunea : ˝sa ne ridicam pentru a asculta Evanghelia˝, m-am ridicat, daca spunea : ˝sa ne ridicam pentru a ne ruga˝, m-am ridicat… Concluzie: iubite frate pentru a fi respectat, trebuie si sa respecti. Ai ceva in plus fata de mine? Esti mai mantuit decat mine? Sunt eu mai osandit decat tine?
    Daca la un ritual ortodox sunteti in biserica, de ce nu va spuneti majoritatii? Spune-mi cu ce te incalzeste sau nu, faptul ca ingenunchezi, ca faci plecaciune, sau ca faci cruce? Pentru tine oricum nu inseamna nimic, asa ca de ce te afecteaza? Nu este asta o ignoranta ascunsa? Nu este o mandrie pervertita? Sentiment de superioritate spirituala?
    Cat despre preot, ma abtin sa fac judecati, imi este interzis, si probabil stii si tu asta. Dar odata ce omul prin harul dat si-a facut datoria, este curat. Nimic nu se face gratuit. Nici macar un ritual, asa ca nu te lega de faptul ca preotul a cerut bani.


  4. Draga TEo,
    bine ai venit.
    Da, m-am născut baptist. Nu m-am născut pocăit. Şi acum am îndoieli asupra pocăinţei. Asupra baptismului meu nu am îndoieli.

    Nu cred că există cineva care să se nască „drept credincios”. Eşti dreptcredincios, adică ortodox doar în urma adoptării dreptei credinţe.

    Eu n-am văzut nici un prunc pînă acum care să creadă odată cu laptele mamei.

    Nu mă supun majorităţii pentru că nu cred în ce face majoritatea.
    Dacă mîine majoritatea fetelor „ortodoxe” din ţara asta vor practica sexul inainte de căsătorie, copilele noastre sper să facă altfel decît majoritatea, la fel cu avortul.

    Majoritatea nu are întotdeauna dreptate. Vezi criza ariană.

    Nu am nimic în plus faţă de tine, dacă eşti mîntuit.
    Dar asta nu o pot judeca eu.

    Ei tocmai asta este, eu nu mă abţin să fac judecăţi despsre pastorii mei şi chiar cred că este un drept şi o responsabilitate pe care trebuie să o exercit şi dacă unul dintre preoţii din Slobozia a fugit cu o altă femeie, pot să îi spun curvar fără să mă tem, iar dacă pe altul îl căută poliţia economică pe acasă şi îl dovedeşte hoţ, îi spun hoţ, înţelegi tu cum devine treaba, Theo?

    Pur si simplu … există o capacitate cxare este rudă cu credinţa în mintea noatră, se numeşte raţiune, pe care nu am de gînd să o abolesc în numele fanatismului.

    Să ai pace!


  5. Pai pana la urma care este problema?Ca exista o majoritate si o minoritate? Ca exista ortodocsi si pocaiti? Ca eu nu mai inteleg…
    Comment-ul meu era centrat pe ideea respectului, iar tu ai ajuns la ratiune, cu toate ca stii ca a filtra credinta prin ratiune, suna a filosofie, ceea ce este contrar gandirii crestine autentice.
    Ce treba am eu cu fetele ortodoxe, faca-si de cap cu cine or vrea ele, cu mine, nu, oare nu au si ele liber-arbitru? Cat despre preoti curvari , hoti , ma abtin, nu cred ca sunt infailibil, dar repet, harul dat peste ei , lucreaza, si ei vor raspunde pentru faptele lor, nu eu.
    Departe de mine gandul de a fi ortodoxul ´zelos´ (fanatic), eu chiar cred in ecumenism…


  6. Draga Theodot, nu, raţiunea şi credinţa sînt bune prietene deşi unii încearcă să le învrăjbească.

    Filozofia nu este contrară gîndirii creştine autentice, nu, deloc, citeşte încă o dată pe cei trei Ierarhi capadocieni, te vei convinge de contrariul.

    Dumnezeu să te facă să fii aşa cum ţi-e numele, Theodot.


  7. E trist ceea ce se povesteste in acest articol. E trist ca inca mai ajungem la porniri fanatice si nefiresti. Natura umana se gaseste multiplicata in fel de fel de exemplare, si niciunul nu seamana cu altul…
    Mi-am amintit acel pasaj din „Jurnalul fericirii” unde Steinhardt povestea cel mai sincer si mai adevarat ecumenism, in suferinta inchisorii, unde toti il redescoperisera pe Iisus cel Unul peste toti, cu bucurie, intru rugaciune si intelegere. Oare trebuie sa trecem numai prin suferinta pt a intelege ca suntem „condamnati” ca sa ne intelegem? (o sfanta „condamnare”), sa ne iubim intru dragostea lui Hristos?
    Eu sincer cred ca trebuie facuti mult mai multi pasi spre intelegere si apropiere. Am fost atat de emotionat de recenta intalnire a tuturor reprezentantilor cultelor din Romania in problema orei de religie.Cand se vrea, se poate.
    Trebuie sa se poata! Sa ne rugam sa reusim mai mult.


  8. Ratiunea si credinta pot fi complementare, nu neg,dar numai in arie spirituala. Ratiunea implica cunoastere prin cercetare, pe cand credinta este cunoastere prin revelatie, prin descoperire. Asta nu inseamna ca promovez dictonul : ´Crede si nu cerceta´, dar nu cumva se aluneca in gnosticism, nu acel gnosticism sectar, ci unul exacerbat, prin care se incearca o cunoastere fortata a divinului? Si oare, poate ea ratiunea sa desavarseasca cunoasterea lui Dumnezeu, adica sa il reveleze in totalitate? Eu nu cred.
    Eu cred ca pana la urma asta este problema: inadaptabilitate spirituala; problema cu care se confrunta toti crestinii, fie ortodicsi, fie catolici, fie protestanti sau neo-protestanti. Cum pot sa ma ridic daca lumea ma coboara? Cum pot sa il cunosc pe Dumnezeu, daca ochii mei, urechile mele, vad si aud tot ceea ce este in lume?
    Pentru o credinta ´perfecta´ trebuie o societate ´perfecta´, dar asa ceva nu prea se poate.
    Iar de nu esti multumit de aceasta lume , Sf.Parinti ne arata o cale, isihasmul-fuga de lume, retragerea in tine si cu tine, in munti , in pustie, si asa vei ajunge la o cunoastere desavarsita, dincolo de ratiune a divinului.
    Vezi, toti suntem inca, niste inadaptati spiritual, de aceea vedem, auzim ceea ce ar trebui nici sa vedem nici sa auzim. Ar trebui sa practicam o ´nepasare spirituala´, daca intelegi, pentru a vedea lumea perfecta, fara ´colti´ si ´colturi´.
    Recitind penultimul tau mesaj, am ramas totusi cu o intrebare. Afirmi:´Pur si simplu … există o capacitate cxare este rudă cu credinţa în mintea noatră, se numeşte raţiune, pe care nu am de gînd să o abolesc în numele fanatismului.´ Unde si la ce folosesti ratiunea?


  9. da, Alex, aşa cum spui, suferinţa ne-a apropiat, ordoxocşi, catolici, baptişti, acolo s-au arătat adevăraţii creştini.

    Amin, aşa să fie, Alex,

    Theodot, problema cea mai mare nu este inadaptabilitatea spirituală la un ceva, ci inadaptarea şi inadecvarea noastră la Dumnezeu Însuşi..

    Unde şi la ce folosesc raţiunea, acest dar cu două tăiuşuri din partea lui Dumnezeu? În căutarea lui Dumnezeu, Theodot, acolo folosesc raţiunea.


  10. Imi pare rau a o spun, dar aici nu sunt de acord cu tine. Sa iti spun cum vad eu lucrurile. Relatia mea cu Dumnezeu este un maaaare raport.Aceasta raportare ma face ca ori eu sa fiu la ´numitor´si Dumnezeu la ´numarator´-situatia ideala, ori invers, ceea ce nu doresc la nimeni, ca e nebunie curata.O sa ma refer la primul caz. Eu il recunosc pe Dumnezeu, ca entitate vesnica, sfanta si mantuitoare. Intre mine si el nu este decat o linie, deci o legatura, o mijlocire, reala, sigura.
    Sa iti spun acum unde gresim toti. In acest raport totul este perfect, totul este ideal, pana intervine , cine???… lumea…, factorul uman , factorul pervertit. La asta ma refeream cand spuneam inadaptabilitate spirituala, ca sa fii duhovniceste desavarsit, trebuie ca aceasta raportare sa aiba inainte un ´intreg´. Asa intreg raportul se schimba. Deci il iau pe Dumnezeu de la ´numarator´, il pun in fata raportului, eu urc deasupra linieiraportului, iar in locul meu, la numitor , ramane lumea, factorul uman. Ce frumos raport… Pacat ca nu il pot reprezenta, ca sa intelegi mai bine.
    Acum sa iti mai spun… Toti protestantii si neoprotestantii, poate si chiar ortodocsi sau catolici, gresesc, eliminand din acest raport lumea, factorul uman. Pentru acestia raportul este sec, ´numai eu si divinul´. De aceea intervine ratiunea , in incercarea teognosiei si descoperirii lui Dumnezeu, Si de asta e gresit. Caci Dumnezeu este pacea care covarseste toata mintea, si nu toata ratiunea. Asta e iubite frate, inadaptabilitatea spirituala. Ortodoxia autentica il ancoreaza pe om intr-o realitate, realitate care intersecteaza trei coordonate: Dumnezeu, omul si lumea. Nici o alta credinta sau cult nu poate face asta, convinge-te singur…


  11. draga Theodot, îmi pare bine că putem comunica.
    Este un lucru bun, chiar dacă nu sîntem de acord.

    ESte interesant cum defineşti tu relaţia ta cu Dumnezeu.

    Un raport înter infinit şi nimic.

    Ti-ai gasit omul, ai dat peste un baptist mistic.
    Da, dacă te uiţi în filocalie şi în pateric, niciunul dintre părinţi în procestul teognozei nu adoarme raţiunea. Relaţia dintre raţiune şi credinţă este dinamică, ca între doi cai care trag la aceeaşi căruţă.
    Cînd oboseşte unul trage celălalt etc.

    Aşa este cu teologia şi rugăciunea, cum spunea Staniloae: facem „teologie” cînd ne gîndim la ce este Dumnezeu din ce ne-a revelat El şi cînd ajungem să nu mai înţelegem, atunci ne uimim în faţa Lui şi trebuie să ajugem la „doxologie”, să explodăm în rugăciune, de aceea adevăratul teolog este cel care se roagă şi orice autentic rugător este un teolog, pentru că acolo se înţîlneşte raţiunea teologiei cu a credinţei rugăciune.


  12. Imi pare bine si mie ca putem conversa, in acest cadru intim, daca il pot numi asa. Stii am si eu un pic de misticism in mine, sper sa nu devina ´majoritar´…
    Am ajun la concluzia ca inca nimeni nu ma poate intelege. Poate nu ma exprim indeajuns de bine, poate nu reusesc eu la randu-mi sa inteleg, am deraiat de la subiect, eu initial am pornit de la ideea respectului interconfesional, si fara sa vreau am ajuns sa vorbesc despre ratiune.
    Dar sa o lasam asa. Dumnezeu sa ne lumineze ratiunea si inima pentru a face toata voia Lui. Amin.


  13. Draga Theodot, daca am ajuns la conversatie, inseamna ca cineva tot te intelege, nu?
    Nu vad nimic rau ca ne-am dus de la un subiect la altul

    Amin la ce spui tu!



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: