Archive for 11 iunie 2007

h1

De ce mi-am făcut blog?

iunie 11, 2007

Cînd am fost la Iaşi la o conferinţă un tînăr din spatele sălii m-a luat pe neaşteptate cu o întrebare care aluneca din tematica prelegerii, dar foarte importantă şi inteligent pusă.

„De ce v-aţi făcut blog?”

Măgulit că mă citeşte tînărul 🙂 , am ezitat un pic cînd mi-am dat seama că răspunsul nu-mi stătea tocmai „în gît”.

Chiar, de ce mi-am făcut blog? Pentru că toată lumea îşi face?

„Nu ştiu alţii cum sînt….” vorba dragului Creangă, dar eu mi-am făcut blog din următoarele motive:

1. Pentru că scrisul este un act katarhic, eliberator. Aşa m-am obişnuit. Am umplut caiete întregi pînă acum. Primul a fost prin 1984, un caiet roşu de 200 de file. Pe computer e mai uşor. Scriu Jurnalul 1, 2, 3, 4, merg cu fiecare pînă începe wordul să dea semne de oboseală. De pe la 1 mega începi să salvezi foarte greu, se închide brusc, treabă de Microsoft.

Un coleg mi-a spus după 19-20 mai: „Vezi de ce-ai păţit asta? Pentru că nu ai mai scris… De ce nu te-ai apucat de scris, să-ţi treacă…” Mare dreptate a avut.

2. Pentru că am nevoie de odihnă şi scrisul este odihnitor. Veţi întreba: Dacă medicii nu vă dau voie să munciţi, ce atîta activitate pe blog? Tocmai asta este, pentru mine scrisul, ca şi condusul maşinii este plăcere, „odihnă şi tratament”, băi şi staţiune. Dacă îmi bate inima aiurea, mă apuc şi scriu. Sau să alerg, dar acum mă dor genunchii foarte rău! Ghinion pentru unii! 🙂

3. Pentru că trebuie să mă vindec tot timpul „de mine” şi scrisul este terapeutic.De ce nu scrii pentru tine? Mai lasă-ne în pace cu pătrăţelile tale! Cin-te crezi? Ai vreun complex mesianic, te pomeni? Matale te crezi cumva important în tîrg?

Am scris şi pentru mine şi încă păstrez un roman de sertar pe care îl voi lăsa să fie publicat după moartea-mi! 🙂 E un roman de dragoste! Singurul pe care l-am trăit!

Ştiţi ce? Blogul este o chestie foarte egoistă pînă la urmă. Am descoperit că cel mai mult îmi foloseşte mie. Mărturisesc că nu m-am gîndit să slujesc altora, să fiu o lumină a secolului, să ajut prin comentariile mele la iluminarea poporului…, să ţin predici pe internet, să dau sfaturi premaritale, să ajut cu înţelepciunea foarte înaltă pe cei în căutare de pietre filozofale. Nu!

Pur şi simplu am început toată chestia asta pentru „c-aşa îmi vine cîteodată….” vorba lui Ducu Bertzi.

În felul acesta sînt în contact mult mai aproape cu oameni pe care altfel îi intimidez. Rolurile sociale m-au îndepărtat foarte mult de dialogul fără bariere. La 25 de ani aveam deja parohie şi funcţie administrativă cu subalterni. Unii dintre aceştia aveau copii de vîrsta mea.

Prin scris şi sub diferite pseudonime, Răţuşca, Alina, Mircea, Cristi S. Arhip, etc. oameni plini de sensibilitate şi care au ceva de spus, mă pot interpela, mustra, certa, fără să se încurce în tăbliţa de pe uşa biroului.

Nu vă spun cum m-am simţit cînd cineva m-a înjurat, şi în engleză şi în româneşte. Asta e! mi-am şters flegma de pe faţă şi am pornit mai departe. Asta-i lumea! Uitasem cum e!

Deja am experimentat prea multe funcţii mult prea devreme şi puterea de orice fel, administrativă, eclesială, academică etc. strică pe oricine, la orice vîrstă, mai ales dacă nu mai eşti împins în autobuz şi nu te mai înjură nimeni.

De etichete şi abţibilduri m-am săturat, le-am avut pe unele la care unii ajung la 50 de ani, nu-mi iubesc cartea de vizită, de aceea nu îmi înşir toate titlurile pe la semnătură. Sînt utile, dar nu pentru sine, pentru alţii.

Semnînd cu „Pătrăţosu” fac în primul rînd un exerciţiu terapeutic. Pentru mine însumi. Pot să mă asund între tineri care nu îmi bănuie vîrsta, funcţiile şi altele ca astea şi mă pot trata ca pe orice alt blogger, adică la TU!, într-un dialog fără fandoseli dumneavostreşti.

Aşadar, vreau să mă expun, să fiu corectat, dacă e cazul (şi nu e? numai la Dumnezeu nu este de adăugat şi de scăzut) amendat, dacă sar pîrleazul, tutuit, apropiat, prietenit.

4. Pentru că aflu o gramadă de lucruri noi la răspuns. Scriind mi se scrie. Prin intermediul blogului, pot afla de „la sursă” lucrurile care îi frămîntă sau de care nu le pasă deşi, după mine, ar fi trebuit să le pese. În felul acesta învăţ limba în care ar trebui să mă adresez generaţiei căreia îi voi sluji în continuare prin predică.

6. Pentru că mă distrez de minune. Aici nu cred că mai trebuie să argumentez. „Cogito ergo sum”, în traducere liberă „Rîd, deci prostia există” (nu mai ştiu cine-a tradus-o aşa!)

5. Pentru că unele lucruri mi se par importante la spus. Cred că uneori este important să spunem ce spunem! Da, dacă nu ai din cînd în cînd cîte o umbră de complex mesianic, dacă nu crezi că este important ce faci şi ce spui, nu mai faci şi nu mai spui. Dacă nu e important…nu? Atunci devii leneş şi nepăsător, mut şi nelucrător.

Poate că dezbaterea despre softurile piratate a folosit cuiva. Cred că în primul rînd lui Vladimir Pustan.

Poate că „mor după tine” a meritat lăsat peste gard aşa cum se lasă cireşul afară din curte ca să ia oricine după plac şi gust.

Sau despre Iisus şi Isus, poate că şi despre Noua traducere merită să vorbim, chiar dacă deranjează.

S-ar putea ca unele subiecte să fie considerate minore şi acre. „Cui nu-i place să nu mănînce!” nu?

Pînă una alta se pare că voi contina, chiar dacă am întîlnit ceva pietre de poticnire! 🙂

Cineva mi-a sugerat să fac o carte din chestia asta! Am rîs copios. Păţaniile lui Cristi cu jurnalele publicate mi-a ajuns. Întîi munca, după aia plăcerea!

Aştept să împlinesc 50 de ani întîi.

Deocamdată: „Bine v-am găsit, bloggeri!

E înghesuială, uneori pute, alteori se aud înjurături ca la Topraisar, unde am făcut armata, alteori e ca la un spectacol de muzică clasică sau şuierături, vaiete, cîntece, poezie, bocete, flegme, glume, şotii, calambururi, trăzneli, eseuri filozofice, politică, bîrfă, teologie pentru ieri, azi şi mîine, acid, praf în ochi, tot ce vrei! Nu-i asta lumea?
Rău te-am găsit, lume!

Vreau să-ţi dau cu lumină pe retină şi cu sare în ochi! (Matei 5:13-14). S-ar putea să îţi par bătăios şi agresiv. De fapt sparg ziduri!

Vreau să te cercetez şi să-ţi iau bunătăţile acasă. (1 Tesaloniceni 5:21). S-ar putea să îţi par egoist. Da, de fapt mă voi îmbogăţi.

Aşa să mă ajute Dumnezeu!

%d blogeri au apreciat: