(De cîntat în ploaie, cu acompaniment de tunet şi joc de fulgere)
Cum să îţi spun ceva ce nu Ţi s-a mai spus, Doamne!
Să Îţi spun că eşti puternic, că eşti bun?
Ţi s-a scris şi Ţi s-a spus, des şi-adesea.
Tuni şi fulgeri!
Asta e bine şi frumos şi puternic!
Şi-am să-Ţi spun ceva de bine la fiecare tunet al Tău.
Să ne luăm la întrecere!
Tuni Tu,
Spun eu,
Să vedem cine sfîrşeşte cel mai repede.
Tu, tunetele sau eu, cuvintele.
Mă voi face tare la cerbice.
Ţi-oi spune de bine şi cînd mi-o fi rău! Întotdeauna!
Şi printre lacrimi şi printre şiroaie de sînge!
Şi la dulceaţă şi amar!
Ca să văd ce faci!
Sînt încăpăţînat şi curios!
Îţi voi mai spune încă o bine-cuvîntare după ultimul Tău tunet de-astă seară
ca să văd ce urmează.
Mă voi încăpătîna să te laud ca un rob, ca să văd ce-mi faci ca Stăpîn.
Tehe cuunosc eu…!
Acum tună, cuvintele îmi năvălesc printre dinţi şi sînt în spatele buzelor, abia le pot ţine să nu se şuiere!
Îmi ajunge un fulger, că ştiu că îi urmează sunetul.
Tu tuni, eu spun…
La patratosu 