(Sau „La vedere, Doamne!”)
Că eşti bun am văzut!
Că eşti drept mi-ai dovedit!
Da, că eşti frumos?
Aşa am citit, aşa mi s-a spus!
Pentru asta m-aş lupta cu Tine.
Ca Iacov.
Curiozitatea asta merită o încheietură de şold frîntă.
Şi amîndouă picioarele, ba, că mi-aş da şi-o mînă, şi-un ochi,
Şi amîndoi, după ce Te voi fi văzut!
Mai este privelişte demnă de privit apoi?
Ţi-aş da nu numai ce îmi prisoseşte! Plămînii şi rărunchii şi inima!
Ba, inima Ţi-am dat-o deja!
Atunci ce-mi mai rămîne?
A, aha! Deci inima ajunge?
Cum spui Tu!
Bine! Deci Îţi voi vedea şi frumuseţea, da?
Şi asta, fără luptă?
Atunci nu-ţi pot spune “la revedere!” că nu ne-am văzut!
Dar sînt aşa de puţin răbdător să Te văd!
Pînă una-alta, viaţa asta, îţi voi spune “La vedere, Doamne!”
La patratosu 