Ce contează acum?

Cineva mi-a trimis acest link.

Este de la un accident. Doi studenţi mi-au spus deja cîte ceva din ce s-a întîmplat. Se pare că amîndoi îl cunoşteau pe băiat.

Tudor (darul lui Dumnezeu, în traducere), baterist, venea cu motocicleta de la scăldat. „Tînăr plin de farmec şi viaţă!”.

Dar acum ce mai contează?

Contează cît avea motocicleta la impact?

Contează dacă a băut sau nu?

Contează în ce trupe a cîntat?

Contează cîţi bikeri cunoştea?

Contează în ce fel de maşină a dat?

Contează cum o chema pe soferiţa care nici n-a avut timp să îşi dea seama ce vine spre ea?

Contează pe ce stradă a murit?

Contează cu ce motocicletă mergea şi cîtă experienţă avea?

Contează în ce ziar a apărut despre el şi la ce televiziune? (ce oribilă alăturare între tipele alea pe o maşină în reclamă şi imaginile de la accident!!! )

Contează ce comentează unii sau alţii pe aradon.ro?

Nu contează!

Puţini din cei care au scris pe aradon.ro au copii. Habar n-au despre ce-i vorba. Legistlaţie, motoare, învinuiri, jigniri, habar n-au ce contează. Da, judec, ăsta este un verdict! „Aflarea-n treabă la români!” Din nou!

Contează ce spun părinţii lui de la 800 de km distanţă.

Contează ce plîng ei. Contează cum plîng ei şi fraţii lui …

Contează cine îl cunoştea pe el.

Cel mai mult contează acum dacă îl cunoaşte El pe el!

Asta contează acum …!

Şi pentru mine? Ce contează? Contează că scriu acum „condoleanţe familiei”? Ce bună-i tăcerea într-o casă de jale! Acolo omul se face mai înţelept.

Pentru mine contează că moartea i-a venit într-o zi pe care o începuse absolut normal. Eu tot la asta mă gîndesc.
Aşa cum vă spuneam. S-a sculat normal, s-a dus cu prietenii la un scăldat normal, s-a suit pe o motocicletă normală, a mers cu o viteză anormală şi s-a ciocnit cu o dacie veche şi normală, într-o zi absolut normală.

Unii dintre noi vom muri într-o zi ca asta, ne vom trezi dimineaţa vioi şi plini de chef şi nu vom mai adormi în propriul pat.

Contează să mă gîndesc în fiecare zi la posibilitatea asta.

Care va fi ultimul gînd care îmi va trece prin cap?

Care va fi ultimul strigăt?

Care va fi ultima faţă pe care o voi vedea aici?

Care va fi prima faţă pe care o voi vedea după….?

Cam asta contează, cred…

Se ridică întrebarea…

Am corectat ceva lucrări. E sezonul.

Din cînd în cînd revine următorul reflex, într-o lucrare chiar de prea multe ori, „se ridică întrebarea…”

Deci, curentul cade, aşa singur de la el… pentru alţii „este luat”, iar întrebarea „se ridică”.

Întrebarea ori „se pune”, ori „se ridică”.

Întrebarea care se ridică este următoarea: întrebarea se ridică singură sau o ridică cineva?

Şi dacă o ridică, de unde o ridică?

De jos! Cineva a pus-o acolo.

De-aia întrebările sînt „uşoare”, adică uşor de ridicat şi „grele”, ca nişte grinzi care îţi cad pe umeri. Te poţi scrînti cu ele.

Se pare că întrebarea se ridică singură singurică. Ne apare înainte, ni se ridică în minte ca un pisoi de la piciorul mesei, ca milul de pe fundul apei, ca nisipul din pahar, ca strugurii din must.

Întrebarea care se ridică singură ne sperie precum pisica neagră care-o făcea pe mătuşa să scuipe-n sîn; ne tulbură, ca mîlul şi nisipul şi strugurii.

Ce viaţă să trăieşti fără să culegi întrebările de pe jos!? Ce urîtă viaţă!

Cine a pus întrebarea jos ca să ne încurce cînd se ridică?

Păi, probabil cineva care vrea să nu ne lase mintea odihnită… Dumnezeu îi pune întrebări lui Iov, vreo şaizeci şi ceva, el trebuie să le ridice…Grele întrebări. Uşor răspuns: „auzisem vorbindu-se despre tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut… ”

Iov a dat cu toate întrebările de pămînt…a răsuflat uşorat şi s-a lăsat ridicat deasupra întrebărilor.

INRI

Ce înseamnă INRI?

Mai simplu. Orice wikipedie vă spune că este vorba de iniţialele de la IESVS NAZARENVS REX IVDAEORVM, adică Isus Nazarineanul, Regele Iudeilor.

VULGATA Joan 19:19 „Scripsit autem et titulum Pilatus et posuit super crucem erat autem scriptum Iesus Nazarenus rex Iudaeorum”
E curios cum foarte multe cruci bizantine nu poartă prescurtarea de la inscripţia în greacă, cum ne-am fi aşteptat, ci de la cea în latină. Nu-i aşa? De ce?