h1

Cum se vede Congresul la lumina Farului?

iunie 28, 2007

Cum se vede? Destul de mititel. Se pare că înălţimea Farului nu a fost destulă pentru amploarea evenimentului. Este totdeauna interesant de privit prin ochii altcuiva. Presa ne oferă acest prilej. Poţi să te uiţi, mai ales dacă n-ai fost acolo, prin ochii ofiţerului de presă, prin ochii redactorilor, reporterilor etc. O invenţie extraordinară presa, dar şi de mare responsabilitate. Aşa că cine se apucă de presă, pentru că nu poate spune chiar tot ce sîmţeşte, …uite ce păţeşte! Că presa nu-i jurnal intim!

Deci, putem privi evenimentul prin ochii altora, da? Dar dacă ai fost acolo? Dacă lucrurile se văd diferit? Atunci nu trebuie oare operate corecţii? Cine îşi asumă responsabilitatea de a face presă îşi asumă şi posibilitatea intervenţiei atunci cînd evenimentele sînt deformat redate.

Ieri am primit „Farul Creştin, revistă creştină a baptiştilor de pretutindeni”, o revistă decentă, cu grafică excelentă, mai ales la ultimele numere, cu articole interesante (chiar am apreciat articolul Străinul din acest număr, numărul iunie 2007) cu ştiri de la diferite evenimente din ţară etc.

Sînt abonat de cîtiva ani.

Azi, citind pagină după pagină am dat peste o un comunicat care mi-a stîrnit un zîmbet, dar amar.

În cele 20 de rînduri dedicate evenimentului, redactorul revistei vede un singur aspect central, o singură mare problemă şi o singură mare realizare.

„La acest Congres au participat 480 de delegaţi din bisericile din întreaga ţară şi de asemenea aproximativ 100 de fraţi care nu au avut drept de vot, datorită faptului că nu au achitat contribuţia către Uniune!” (sublinierea ne aparţine)

Buun. Asta a fost neajunsul. Faptul că cei 480 i-au reprezentat pe cei care au plătit contribuţia lor pe patru ani de zile, cîte 3 (TREI) lei de membru pe an (PE AN, adică cam o sticlă de cola) !!! Şi au mai fost 100 de fraţi, cei mai mulţi oameni cuminţi, liniştiţi şi care au stat în banca lor, fără să devină revedicativi, care i-au repreztentat pe cei care au dorit să vină la părtăşie. Nu i-a oprit nimeni de la participare, numai că n-au putut vota pentru că, din diverse motive, bisericile lor nu au plătit „împovărătoarea” contribuţie.

Care este marea realizare? Exact trei rînduri sînt dedicate noului statut şi alegerilor, după care apare următoarea informaţie, pe alte 8 rînduri:

„Amintim faptul că delegaţii la congres, prin noul statut au decis ca participarea la Adunările Generale ale Comunităţilor şi la Congresul Cultului Baptist să nu mai fie în funcţie de contribuţia financiară. Bisericile sunt încurajate să susţină financiar lucrarea comunităţilor şi a Uniunii, însă participarea la aceste întîlniri nu va fi condiţionată de procentul contribuţiei.”

De pe fereastra mea pătrată lucrurile se văd puţin altfel, cu alte dimensiuni. S-ar putea ca mai important să fi fost ieşirea din mişcarea ecumenică, alegerile şi implicaţiile lor, statutul şi implicaţiile, moţiunile etc. Despre astea nimic??? Dacă nu se face dreptate acestor importante decizii în alte comunicate fie ale cultului, fie alte mijloace ale presei baptiste, probabil va trebui să revenim.

Deci mai mult de jumătate din comunicatul de presă este dedicat unei chestiuni secundare, problematice şi care a stîrnit mari dezbateri şi va mai stîrni, cu siguranţă: faptul că cei care declară că sînt interesaţi de viaţa cultului ar trebui, vorba americanului, ar trebui „să îşi pună banii unde le este gura!”

Da, este adevărat, cu retorică de genul „Noi nu vrem să cumpărăm părtăşia!” şi „Ce, avem două feluri de fraţi?” a cîştigat partea reprezentată prin vocea redactorului de la Farul, la cîteva voturi diferenţă, după trei numărări (aici mi-am cenzurat comentariile)
Fraţii mei! Om trăi şi-om vedea!

Cred că deja noua conducere a Uniunii înţelege cam pe unde vor fi problemele noului mandat. Finanţarea va fi una dintre chestiunile care vor stîrni multe dureri de cap. Este ceva neimportant? Apostolul PAvel însuşi a fost interesat de susţinerea lucrării şi a bătut obrazul unor biserici că s-au cam delăsat cu dărnicia.

Trecutul a demonstrat că atunci cînd a fost interes electoral (ce păcat că numai atunci!), bisericile şi-au adus aminte imediat de sumele derizorii care trebuiau date către Comunităţi şi Uniune. Era un mijloc de a-i determina pe cei care erau generoşi în declaraţii să devină generoşi de-a binelea. Cei largi la gură, dar strîmţi la buzunar, deveneau dintr-o dată, de voie, de nevoie, darnici. Era democratic, pentru absolut toţi cei care voiau prin vot să participe la schimbarea destinelor cultului. Erai interesat de viaţa cultului, voiai să votezi în ce direcţie vrei să mergem, atunci dovedeşte-o.

Sînt foarte curios, foarte foarte curios: ce se va întîmpla acum? Mă tem că un îndemn pe trei rînduri în revistă nu vor ajuta prea mult. Oricum se pare că sînt singurul care mă agit cu chestiile astea. Aşa cum bănuiam s-a făcut tăcere după alegeri. Nimeni nu mai este interesat nici de banii de la stat, nici de ordinări, nici de programe, de nimic. Ce păcat că încă o dată am cîştigat rămăşagul! 😦 .

Ce bine că bisericile noastre nu trăiesc din dezbaterile de pe internet şi din agitaţia unor ideologi şi analişti conjuncturali! Ce bine că vestirea Evangheliei nu depinde de comunicatele de presă! Ce bine că bisericile continuă să dea fonduri imense pentru misiunea externă, în Turcia, Albania, Bulgaria, REpublica Moldova, Slovacia, Ukraina etc.! Ce bine că mai mult de jumătate din fondurile pentru şcolile creştine, pentru prima dată anul acesta vin în primul rînd din ţară, de la donatori necunoscuţi, dar dedicaţi! Ce bine! Ce bine că pe teren lucrurile stau altfel!

Cu Uniunea şi Comunităţile lucrurile stau altfel!

Om trăi şi om vedea! Fiecare biserică are problemele ei, ne aşteaptă o secetă mai mare ca cea din 1948, oamenii s-au întors la ale lor, cei de la Rîmnicu Vîlcea aşteaptă rezolvarea situaţiei în care se află etc.

Dacă pînă acum se aduna la Uniune un procent pe care fiecare dintre cei care am fost la Congres şi la Conferinţă îl ştim, mă tem că de data asta 10% este deja foarte optimist.

La următorul Congres vom fi 1000 de delegaţi, pe puţin. Deci, cine doreşte să ne fie gazdă? 🙂

Să dea Dumnezeu să nu am dreptate! Să dea Domnul ca optimismul unora din noua conducere a Uniunii să devină realitate: „dacă oamenii se vor simţi slujiţi, vor dărui”!

Deocamdată ce este îngrijorător este că Farul luminează numai într-o direcţie şi suprafaţa de analiză şi prezentare asupra unor probleme esenţiale este destul de redusă. Păcat! Aşteptăm să vedem dacă atît de blamata revistă Creştinul Azi va prezenta alt unghi de vedere. Poate că totuşi va fi prezentat nu numai un articol din statut şi nu doar un punct din ordinea de zi a Congresului.

Mai este ceva! A propos de comunicare!

Au fost destui în ultima vreme care au reclamat faptul că vechea conducere este criptică, nu dă informaţii, nu prezintă, nu dă sfoară în ţară, ţine toate informaţiile la sertar. Este oare mai bună o prezentare trunchiată şi „cu program” decît o tăcere?

Oricum, va fi de urmărit, ca şi pînă acum, felul în care se reflectă în presa nostră viaţa cultului. Sperăm că Farul îşi va păstra nivelul şi nu va deveni o lanternă, sperăm ca Revista Creştinul Azi să apară mult mai des (pînă acum au fost critici virulente asupra rarisimei apariţii, mă întreb cu ce bani va fi îndesită apariţia)…altfel se va transforma în Creştinul Ieri.

Abia aşteptăm să vedem noul stil promis: deschis, transparent, popular, accesibil. Sperăm (pentru că vechea conducere a fost criticată acid, că nu comunică, că nu este transparentă) să vedem un web-site al Uniunii pe care vechea conducere l-a refuzat cu insistenţă.
Poate si Revista Crestinul Azi on line, să vedem procesele verbale în emailul tuturor membrilor consiliului şi altele ca acestea.
Oricum, este de urmărit să vedem unde şi cum vor fi împlinite acele lucruri care au fost atît de criticate la vechea conducere de cei care acum au responsabilitatea de a purta poverile.

Şi în final şi cel mai important lucru: să ne rugăm pentru ei, pentru noua conducere a cultului, că nu le va fi uşor, dar şi pentru presa baptistă! Să fie cît mai diversă, cît mai la îndemînă, cît mai corectă etc. Poate vedem şi un ziar, altceva decît ce a fost Santinela, fie-i ţărîna uşoară! Să îndesim Creştinul Azi şi să mergem şi cu Farul la reparat!

PS.

Sper că ciracii au citit cum trebuie! 🙂 Ştiu ei despre ce este vorba, numai să facă corect „copy and paste” pentru raportul la superior! 🙂

De asemenea vă rog să vă uitaţi bine: iată îmi pun blogul în slujba campaniei electorale! 🙂 Cineva a profeţit că blogul meu va funcţiona doar cu scop electoral şi numai pînă în mai! Halal profet! Să-i dea Dumnezeu sănătate tot aşa cum îmi merge mie blogul! 🙂 Se pare că tocmai alte bloguri şi discuţii pe grupuri s-au înţepenit după 19 mai. Fiecare cu interesul lui!

Ghiciţi de ce-mi pasă cum se reflectă Congresul în presă?

Post post scriptum:

Campania electorală a trecut, dar eu refuz să intru în amorţeală şi în anestezia generală post-event, asta este cauza pentru care îmi fac atît de mulţi „prieteni”! Nu?

„Deci tot nu te linişteşti, nu?” Nu! între linişte şi luciditate, o aleg pe cea de-a doua!

Între o tăcere nepăsătoare şi o verbariţă care să-i nu-i lasă să doarmă şi pe alţii, tot pe-a doua o prefer!

Dacă n-am dreptate, vă rog să mă amendaţi! Nu pentru asta este blogul?

Reclame

62 comentarii

  1. Marius, se pare ca unii nu stiu sa piarda,si inca isi mai ling ranile. Subscriu si eu la parerea ta ca trebuia scris alte lucruri frumoase depre congres, ca au fost, nu doar nimicuri.
    PS. Apopo de Congres, parca fr. secretar general a promis ca-si da demisia din partid, si-a dat-o? Sau a post doar praf in ochii delegatilor.
    Multa sanatate iti doresc in continuaresi binecuvantari in lucrare.


  2. draga Aurel, nu stiu despre Ioan Tutac.
    Pina saptamina trecuta nu se intimplase nimic cu demisia,
    dar nu-i tirziu.
    Nici macar procesele verbale nu s-au definitivat de scris in intregime dupa stenograma. Mai este timp.
    Cred ca se va tine de cuvint! Altfel nu se poate!
    Fratele Oti s-a tinut de cuvint si a renutnat la functiile academice la care a spus ca renunta. Cred ca si secretarul va face la fel.

    Despre cum pierd unii, nu stiu. Cred insa ca ne asteapta lucruri mult mai mari decit numaratoare delegatilor care nu si-au platit contributia timp de patru ani.

    La Congres au fost lucruri importante, dar probabil unii erau pe-afara la discutii. Mai mult pe-afara au stat, iar unul dintre cei care ii tinea afara, la un moment dat a spus „la ce vă duceti, oricum nu-i nimic interesant” 🙂

    Singura parte importanta pentru unii a fost momentul alegerilor.
    Au venit a doua zi. La rugaciune n-au venit, au stat afara, dupa alegeri au plecat imediat.

    Deci… ne mai mirăm?


  3. 1. Ce pacat! Marius Cruceru iar nu stie sa astepte, sa nu reactioneze. N-am plins, precum atunci cind dadu Danut Manastireanu-n gura lumii scrisoarea deschisa adresata lui Paul Negrut, gest fortat de fapt de publicarea pe blogul Patratusului a raspunsului abracadabrant al rectorului la provocarile prea cunoscutului manipulator (pe Internet cel putin) Ioan Pop (alias Mircia Stanescu). Dar am avut acelasi simtamint al desertaciunii, al imanentizarii, al coboririi in orizontal a demnitatii verticale conform careia “Adevarul e dincolo de noi”. Asa de greu perceput, cum de reusim asa repede sa-l degradam prin discursuri patetice, manipulatoare, ideologizante, egocentrice, ipocrite? Ipocrizie e sa ceri, cu atita vehementa, ca intr-o luna de la alegerile baptiste “noua conducere” sa realizeze tot ceea ce nu a facut vechea conducere timp de 8 ani. Ipocrizie e sa scrii: “Ce bine ca mai mult de jumatate din fondurile pentru scolile crestine, pentru prima data anul acesta vin in primul rind din tara, de la donatori necunoscuti, dar dedicati! Ce bine! Ce bine ca pe teren lucrurile stau altfel!” cind stii bine ca lucrul acesta ar fi trebuit sa se intimple de mai multi ani, nu doar anul acesta! Cu abilitate Marius Cruceru ne indreapta atentia spre “noua conducere” pentru a se uita de cele ce nu facu garda veche. (Si mai ales de cele ce facu!) Ne si spune clar: “imi pun blogul in slujba campaniei electorale!” Ce pacat!


  4. Alin, ca de obicei, pierzi esenta… De fapt revi cu aceleasi chestii! Nu stiu cine-si foloseste „mijloacele informatice” pentru dezinformare/campanie electorala. Adevarul asta chiar e dincolo de noi…


  5. Si eu observ ca lui Alin ii place sa fie contra, si in afara problemei. Marius nu a reactionat doar si-a dat cu parerea legat de un articol pe care il consider si eu prea mic pentru un Congres al Cultului.(prea putine informatii) si nimic din ceea ce a fost important. Marius nu cred ca plange dupa vechea conducere, si nu cere socoteala noi conduceri, care inca nu s-a asezat bine pe scaune, dara sa mai faca ceva pana acum. Trebuie asa cum a spus si Flaviu sa ne rugam pentru noua conducere sa fie mai „buna” daca vreti decat cealalta (cum sustine Alin).
    Toate cele bune si Dumnezeu sa binecuvanteze toti fratii din conducerea cultului si nu numai.


  6. din gresala mesajul de dinainte este anonim nu am intentionat acest lucru de aceea imi trimit si numele
    Aurel


  7. Felicitari pentru fr. Oti ca s-a tinut de cuvant, si asteptam si cuvantul fratelui secretar sa se implineasca, conform hotararii de la Congres


  8. Catre administratorul acestui blog (si vizitatorii acestor comentarii): Sint interesat (si cred ca si altii sint) de urmatorul aspect in ceea ce priveste acest spatiu public – am scris doar un comentariu si numele meu deja a aparut in alte doua comentarii. Asadar, intrebarea este urmatoarea: vom da replici la replici in cadrul comentariilor? Pina cind se lamureste aceasta chestiune (nu usor de lamurit), imi exprim aceeasi opinie pe care mi-am exprimat-o si in alte spatii publice cu referire la mentionarea numelor: aceasta ar trebui sa se faca cu prenume si nume (in afara de anumite situatii cind stilistica intentionata cere o alta formula). In ceea ce priveste comentariul lui Cornel Savu, mentionez ca nu il cunosc si se pare ca nici el nu ma cunoaste (dupa cum s-ar putea intelege din scurta adresarea neeleganta), de vreme ce face o afirmatie cel putin bizara. Cei care ma cunosc cit de cit sau cel putin au citit cite ceva din grupajele pe care le alcatuiesc saptaminal de 5 ani stiu tocmai ca selectia si sinteza (si consecventa) sint printre calitatile mele recunoscute in spatiul public. Mai hilar e faptul ca sare la beregata mea degeaba – eu am citat ce a scris Marius Cruceru: „imi pun blogul in slujba campaniei electorale”. (Asadar, Savule, la buna vedere!). Numele meu e pomenit si in al doilea comentariu (putina decenta, domnilor!, asta nu e blogul studentilor dlui dr.), memorabil pentru un motiv de rugaciune in doi peri: „un statut al bisericilor sau nu (cum vrea Dumnezeu)”. Va’s’zica, Alin Cristea ar putea sa se roage pentru Paul N. sau nu (cum vrea Dumnezeu)! Chestia asta cu rugaciunea e tare interesanta, pacat ca nu reusim sa discutam amical si amplu despre acest subiect in spatiile publice. Altfel, ne putem tot interoga: Oare CIT s-a rugat Stir G. Flaviu pentru Alin Cristea? Oare CIT s-a rugat Alin Cristea pentru Marius Cruceru? Si asa mai departe… (Eu as vrea sa stiu CIT s-a rugat Spurgeon pentru conducerea Uniunii Baptiste din Anglia vremii lui. Intre doua pipe, desigur.) Precum se vede, cam toata ziua ar trebui sa ne rugam, ca avem pentru cine. Ar trebui sa ne confectionam un DEPOZIT de rugaciune, cu cont separat pentru fiecare individ pentru care ne rugam (sau nu?): Marius Cruceru (+30 secunde, ca frumos scrie uneori, bonus +20 secunde ca fusera ingerii prin preajma sa-l salte), Paul Negrut (-10 secunde, balanta negativa, precum mandatele incheiate in cadere libera in stil Tony Blair), Otniel Bunaciu (0 secunde, pe-asta numai Dumnezeu il mai poate ajuta, cu vreo doi vice din garda veche in coasta).


  9. Daca nu ii place la Alin sa-i folosim numele nu o sa-l mai folosim, dar as dori sa-l intreb totusi cati ani a studiat la Universitatea Emanuel nu a avut de invatat nimic de la fr. Paul Negrut, de la Marius si de la ceilalti profesori de acolo de este asa pornit pe ei.
    Iti promit draga Alin ca nu o sa mai folosesc numele tau in comentariile pe care o sa le mai fac.
    Domnul sa va binecuvanteze pe toti.


  10. Dragilor, va rog nu va aprindeti!
    Din nou vom cadea în patima de a discuta oameni si nu idei.
    Am propus să fie discutată o ştire făcută prost. Aşa am considerat eu. Ma voi adresa direct lui Alin in ceea ce priveste remarcile lui. Deocamdata sa incercam sa discutam cu mintea nu cu pasiunile.


  11. Observ un al treilea comentariu care mentioneaza numele meu. Anonymous observa ca „lui Alin ii place sa fie contra, si in afara problemei”. Aceasta afirmatie e deplasata, fie si numai pentru faptul ca mesajul lui Marius Cruceru nu are ceea ce am putea numi „problema” sau „chestiunea in discutie”. Chestiunile mentionate de Patratosu’ sint mai multe si merita dezbatere. Din pacate, dezbaterea e un deziderat greu de realizat in conditiile partizanatului ideologic si ale comentarilor-replici la replici cu referire (prea) directa la comentatori. Dupa cum se poate observa, eu am pus cifra 1 in dreptul comentariului meu, sugerind astfel ca e (doar)primul comentariu. Unul introductiv, care surprinde PROBLEMA ideologizarii (despre care Marius Cruceru stie foarte bine ca sint interesat in ultimii ani). Si chestiunea ipocriziei, un alt aspect al vietii publice pe care il sanctionez in discursul meu public. Asadar, Anonimul nu se poate referi la o singura PROBLEMA (nici nu a definit care ar fi ea), ca sa rezulte ca eu as fi in afara ei. Dar daca as fi fost? Ce lipsa de normalitate ar fi insemnat faptul ca ori nu as fi fost atent (ceea ce se intimpla destul de des pe bloguri si pe liste de discutii, intr-o epoca postmoderna in care domina videoclipul) sau as fi vrut poate pur si simplu sa abordez doar un anumit aspect din postare, sau, chiar aiurea, sa ma las inspirat de postare si sa glosez pe o tema nu neaparat conexa cu postarea? Sa ne gindim mai serios la beneficiile spatiului public, care ne poate determina, intr-un mod mai placut sau mai neplacut, sa recuperam cultura dialogului (mai ales intre oponenti). Nu, nu sint contra. Dar nici PRO, Doamne fereste, doar mi-a trecut vremea.


  12. Alin,
    – stii sa citesti, asta este evident
    – intelegi, pentru ca ai facut hermenutica intr-o scoala buna 🙂 (GLUMA!)
    – alte dati ai dovedit ca ai si simtul umorului.
    – ai dovedit din cind in cind ca poti scrie si fara sa faci risipa de cuvinte si de retorica fara obiect ca in ultimul tau post

    Deci, nu inteleg citeva lucruri:
    1. De ce citesti doar ce iti convine si distorsionezi? Din nou?

    2. De ce faci din tintar armasar (ce descriere mai buna a unei fapte poate fi decit din partea faptasului?) cum iti place tie sa spui. Mai si faci afirmatii fara sustinere si acuze fara subtanta. Asa, tot de dragul retoricii.

    „prin discursuri patetice, manipulatoare, ideologizante, egocentrice, ipocrite”

    Compari scrisoarea lui Danut cu critica mea la un articol? o consider o exagerare gratuita.

    3. Uita-te inca o data la post. PEntru cei care nu se prind imediat ca a fost o gluma cu campania electorala pun si zimbaretul asta :). TE rog sa citesti inca o data postul meu. Se pare ca nu ai citit cum trebuie. Cu mai multa atentie de data asta.

    TE-ai facut ca nu intelegi, ca de obicei, te-ai facut ca nu ai priceput gluma, te-ai abatut de la subiect, ai umflat lucrurile si te mai miri ca sint reactii?

    Tu iti rezervi dreptul de a pomeni nume peste tot pe unde iti place, fara macar sa ii avertizezi pe atacatii tai despre aceste fapte si acum sari in sus ca cineva te-a interpelat??? Excelenta disciplina a dialogului!

    Calci din nou in locuri cunoscute. Zic si eu la fel. Pacat!

    Cum sa iti rezum esenta articolului meu?

    1. am criticat o stire care a avut timp sa se faca o stire buna intr-o luna. Cred ca esti de acord cu mine ca este o stire prost facuta din punct de vedere jurnalistic, da? Asta este chestiunea.

    2. am spus clar si se pare ca toata lumea a inteles numai tu ai interpretat altfel, ca ASTEPTAM, adica de acum incolo, n-am criticat inca noua conducere, VIITOR, POTENTIAL, DE ACUM INCOLO… da? deci e clar?
    N-a cerut nimeni ca intr-o luna sa se realizeze ce spuneam eu acolo.
    Asta este chestiunea derivata sau secundara. O alta discutie adica.


  13. Siiigur ca da! Excelent!

    Alin, tu esti singurul care ridica cu adevarat problemele de pe jos! Singura minte care intelege perfect PROBLEMA SI CHESTIUNILE 🙂 (ZIMBET!)

    Alea adevarate si esentiale, toti ceilalti bat cimpii.
    Esti singurul neideologizat, intr-o puritate mentala desavirsita, nepartizanabil (mai ales ultimlee opinii exprimate o dovedesc din plin) 😉 (IRONIE USOARĂ!)

    Ce mai, Alin! Devii singura speranta pentru recuperarea dialogului in Romania! S-a stins cumva Grupul Confesionala sau s-a sufocat printre discutiile despre fuste si batice? Parca acolo ne invitai la recuperarea disciplinei dialogului.

    Sa fim un pic seriosi! Considera ca aici este un loc in care cei aprope 200-250 de vizitatori zilnic cu aproape 800 de clikcuri zilnic) se considera egali cu tine. Unii nici nu stiu de Institutia Alin Cristea si probabil nici nu vor sa auda. Esti simplu „Alin”. Ca si mine „Patratosu”.

    Incearca sa cobori printre noi neinvatatii si nu mai da lectii la toata lumea despre absolut toate lucrurile. „Ar trebui să” sau „ar fi bine să” sau ….
    un pic de respect si pentru ceilalti pe care nu cred ca ai dreptul sa ii iei la rost, ar asigura intr-adevar un climat mai sanatos de dialog.

    Daca ai ceva de spus la obiect, cu argumente si fara sa revii la obsesiile atit de cunoscute deja de toata lumea, te rog!

    Se poate? Please!!! Asa de dragul dialogului!


  14. Care sunt functiile la care a renuntat fratele Oti? La congres a specificat doar pozitia de prorector de la institutul teologic baptist.

    Exista sanse ca fratele Oti sa se implice full-time in asumarea responsabilitatilor ce-i revin din slujba de presedinte al uniunii? In cadrul congresului si-a exprimat disponibilitatea de a fi atat un presedinte voluntar, cat si un presedinte care sa slujeasca 2/3/4/5 zile pe saptamana daca congresul i-o cere. Mie mi s-a parut acest aspect ca fiind esential. 🙂 Congresului cum i s-a parut?:)

    Stie cineva daca exista o organigrama de functionare a uniunii si daca membrii comitetului executiv, au fiecare o fisa de post pe baza careia isi asuma responsabilitatile ce le revin?
    Membrii comitetului executiv beneficiaza de recompense financiare pentru slujba pe care o fac in aceste pozitii sau sunt voluntari? De la congres am inteles ca fostul presedinte si fostul secretar au slujit ca voluntari printr-o optiune personala.


  15. draga Mircea,
    a renuntat la pozitia de prorector de la institut.
    s-ar putea ca fr. Oti sa se implice cel putin half time.
    Are si biserica si fundatia Ruth, si masterul, preda in strainatate. Are destule si dinsul.
    Nu-l invidiez deloc.
    Cred ca doua zile pe saptamina poate fi destul pentru conducerea uniunii, daca presedintele si secretarul sint eficienti.
    Optiunea este intre eficient şi popular.

    Exista o organigrama de functionare. Este bine facuta.
    Da, functiile sint platibile.
    Au fsot platite si pe vremea lui Ceausescu.
    Un pastor avea 500-700 de lei.
    Presedintele uniuniii avea 5000 de lei. Cit un miner categorie mare!

    NEgrut-Mladin au renuntat de buna voie la salarii. Au fost bani pentru asta. Banii au fost bine plasati in banci cu dobinzi mari.
    Nu este obligatoriu ca Bunaciu-Tutac sa faca acelasi lucru.
    DAca vor fi bani din belsug de la bisericile care se simt slujite, de ce sa nu ia salariu?
    Me tem ca nu vor avea de unde odata cu modificarea statutului.


  16. Clarificari importante se cer a fi facute in acest stadiu al comentariilor pe care administratorul blogului le-a ingaduit pina acum (speram ca nici nu ar fi avut motive sa nu le ingaduie). In primul rind, nu am sugerat nici o clipa ca nu-mi place sa mi se foloseasca numele. Ba-mi place! Chestiunea era una generala, nu particulara, nu avea de a face cu numele meu sau al altcuiva. Apoi, vad ca s-a facut rapid legatura (aureliana) Alin Cristea – Emanuel & co, care este un cliseu care nu foloseste dezbaterii, aici sau oriunde altundeva. Nu ca legatura facuta nu ar avea oaresce legitimitate, dar e exagerata. Nu am o singura preocupare in viata, am mai multe. Deja am mentionat preocuparea actuala pentru subiecte precum IDEOLOGIZAREA si IPOCRIZIA. Am familie, am proiecte in derulare de 5 ani, am provocari care apar in afarea programului pe care mi-l propun. Si am invatat sa acord atentie provocarilor in viata, faptul ca scriu acum comentariile acestea e urmarea tocmai unei astfel de provocari. Ca, altfel, am destule de facut. De exemplu, saptamina viitoare ne mutam cu familia in chirie. Si mai sint si alte chestiuni (destul de dureroase) pe care viata ni le intinde pe palierul existential al fiecaruia. Asadar, in timpul care imi ramine dupa ce dau de mincare fetitelor si fac dragoste cu sotia mea, dau telefoane amicilor si citesc o carte sau doua, gindul meu nu are de a face foarte mult cu subiectul Emanuel. Aratati-mi 3 articole sau locuri in care am scris despre Emanuel si eu va arat 10 in care nu am scris. Nu voi raspunde la intrebarea directa care mi s-a adresat pentru ca mi-e teama ca nu rezist tentatiei de a fi ironic. Sint pornit pe ei in sensul in care as fi pornit pe oricare altii care au facut ceea ce au facut ei: decimarea studentilor de teologie, epurarea profesorilor buni, manipulari la alegerile de la Comunitate de acum 4 ani, incercarea de discreditare a unor nume (inclusiv al meu, de la amvon sau de la catedra), la care pot adauga lejer alte sindromuri ingrijoratoare pentru spatiul confesional evanghelic: mentalitate retrograda, reflexe fundamentaliste in fata provocarilor contemporane, folosirea mercenarilor pentru sustinerea polului de influenta, fobia Internetului (teama de libertatea de miscare a celor neinregimentati), incompetenta profesionala si incompatibilitate morala pentru posturi publice de reprezentare a evanghelicilor. Faptul ca decanul facultatii de teologie nu este un doctor in teologie, cind avem deja destui, apreciati inclusiv in strainatate (sau MAI ALES in strainatate – nimic nou, asta face parte din viata chinuita a romanilor) e RUSINOS. Problema cea mai spinoasa ramine faptul ca PREA MULTI profesori au trebuit sa plece de la Emanuel. Tocmai cei pe care i-am apreciat si de la care am avut de invatat. Stiti cite rinduri mi-ar trebui ca sa le insir numele? Nu e mai bine sa le folosim pentru a discuta idei, si nu oameni, asa cum propunea Marius Cruceru?


  17. Aoleu! Fratilor! mai usor! iar ajungem la 1000 de clik-uri pe zi si ne taxeaza parintele Piciorus! 🙂 (pentru Alin – Gluma!)

    Cineva tocmai mi-a scris pe mess. (tot Alin mi-a dat ideea cu luatu de pe mess. are garanţia autenticităţii. Nu dau numele fara acordul autorului!)

    „iarasi se lauda cristea. surid amuzat!”
    „nu stiu ce vrea sa zica cu „putina decenta, domnilor!, asta nu e blogul studentilor dlui dr.””
    „de data asta iar s-a pornit de la fleacuri, acceasi autocombustie tipica cristea, care vomita la orice colt de strada sau de blog”
    „efectiv cristea este ingrozitor de monoton. e chestia aia cu romanele victoriene…ai citit unul, le-ai citit pe toate. numai ca scriitura lui cristea nu are nimic de a face cu victorianismul”

    Este convingător partenerul meu de dialog?
    Se pare că AC, îl ajută fără să vrea şi ne dă şi dovezile în postul de mai sus.
    Singurul lucru nou este că AC ne-a spus de data asta şi ce face cu soţia sa. Nimic de zis! Bravo! Asta este nou! Sper că Dana nu se va supăra ca a fost expusă în halul ăsta! (Cineva mă acuza de exhibiţionism săptămînile trecute pentru că scriam despre ce mi s-a întîmplat în spital 🙂 Culmea! )

    Despre celelalte ştiam deja!
    Deci, trecem la subiect sau ne enumăram fiecare activităţile zilnice şi nocturne?

    Dacă pe cineva îl interesează obsesiile AC super-ultra-extra-vehiculate în ultimii 5 ani, le poate găsi pe toate pe Confesionala! Puteţi citi şi pe ce-a mai rămas de pe Masa Rodundă. Citiţi una, le ştiţi pe toate.

    Aş prefera ca nimeni să nu confişte spaţiul acesta pentru ţinerea agendei zilnice în caz că uită ce are de făcut!


  18. Se pare ca ceea ce a vrut Marius prin discutia despre aticolul din Farul, nu este ceea ce s-a dorit. Unii s-au aprins pe degeaba, asa cum au facut in ultimii 5 ani, criticand in stanga si in dreapta aruncand cu „piatra” fara sa se uite la ei. Chiar nu au facut si lucruri bune cei de la Emanuel (sunt si eu absolvent al acelei scoli), si am avut multe de invatat, am luat doar ce era bun de acolo, la fel cred ca putea sa ia si cel care acuza.
    Dar haideti sa revenim la articol, era de asteptat sa fie astfel este doar revista comunitatii de Arad….si le pica greu ceea ce s-a intamplat la Congres, dar au pierdut pe mana lor, asta este intotdeauna sunt si invinsi si invigatori.
    O zi buna tuturor.


  19. Draga Aurel,
    Parerea mea este sa nu mai revenim la „cum ar trebui sa discutam ce trebuie sa discutam”, ci sa discutam, daca se poate lucrurile esentiale.
    Daca nu se poate, atunci trecem sa discutam despre masini, subiectul preferat al barbatilor pocaiti 🙂 , ca la fotbal nu ma pricep :))


  20. OK sunt de acord cu tine Marius, sa discutam lucruri esentiale, si prin parerile constructive care vor fi sa putem sa mergem inainte, fara sa ne uitam in trecut. Sa luam ce este esential si bun din comentariul unuia sau altuia.
    Ps. Ar trebui sa inveti sa te pricepi si la fotbal (gluma).


  21. citind si comantariile la articol am avut impresia ca ma aflu pe ‘masa rotunda’.dar sa nu iesim din context.am participat la Congres ca participant.in scoala primara dar si in liceu eram mare amator de jocul de sah.Pe atunci scoala sovietica era cea ma tare.si s-au jucat doua meciuri URSS-Restul lumii.au cistigat sovieticii, aveau marii jucatori.La congres am avut impresia ca ma aflu la un meci oradea -restul tarii.In mod deosebit am cunoscut oradea as fi votat pentru oradea dar nu am avut drept de vot. a fost primul congres si ca pastor nu am mai prins un alt ciclu de alegeri la Comngres – se intelege nu aveam 4 ani in pastorala, iar biserica unde slujesc nu a avut platita contributia.am vazut multi pastorii in sala care nu aveau dreptul de votmulti dintre ei nu aveau decit putin timp in pastorala la biserica pe care o reprezentau.biserica unde slujesc a fost girat ani la rindul si pastorii giranti nu aveau nici un interes sa-si plateasca conributiile. fratii mi-au dat ceva bani dar nici ei nici eu nu stiam clar situatia.Mi-am adus aminte de ani la universitatea Emanuel in 99, la congres un muncitor din administratie mi-a spus ca a mers la congres ca delegat.nu era unmemebru foarte activ al bisericii Emanuel dar mai ramasese loc in autocar. erau uni care ar fi trebuit sa mearga si..nu au putut.si..dacit un vot mai putin mai bine sa se ocupe lociurile in autocar.Fratilor multii pastorii nu au avut drept de vot dar..unii care au fost luati la numar au avut…sunt sigur ca asa s-a intimplat si la Cluj-napoca.Acuma fratilor ce inseamana..1000 de participanti pentru o biserica..care de obiceii este darnica…Nu ca as avea pretentii.dar linga muncitorul din administratie as fi dorit sa am si eu drept de vot.si allti pastori care au intrat recnt in pastorala .. liviuachirei….libiu


  22. La adresa de mai jos puteti gasi inca „ceva” despre Congres, unde sunt consemnate, parca, mai multe informatii despre ce a insemnat de fapt acest congres. bineinteles ca nu a fost scapata „stirea” legata de faptul ca poti avea drepturi si fara sa-ti asumi responsabilitati. 🙂 se pare ca la noi romanii este o moda astfel de abordare.
    http://www.voxdeibaptist.com/stiriA_iun07.htm

    eu astept, inca, un comunicat oficial, din partea noii conduceri a uniunii, care sa ne spuna „ce s-a intamplat” la congres si ce urmeaza dupa congres. 🙂

    nu ma astept sa-l citesc doar pe internet, ci as dori sa-l vad afisat la afisierul bisericii si eventual chiar sa fie citit la una dintre partasiile bisericii ca sa-l auda si fratii mai in varsta care nu au acces la internet. Daca vrem sa fim motivati sa daruim pentru a sustine financiar uniunea si comunitatile atunci e normal ca fiecare baptist sa stie pentru ce daruieste, cine-l slujeste, cum il slujeste, etc. si asta nu odata la 4 ani, ci macar de doua ori pe an.

    nu mi se pare normal sa primim informatii doar din surse neautorizate sau semiautorizate pe internet.

    este posibil sa aiba publicul acces la stenograma intalnirii, cum se intampla mai nou cu dezbaterile din parlament?:)
    scrierea proceselor dupa stenograme era datoria noii conduceri sau a comisiei care s-a ocupat de organizarea congresului?
    dupa mintea mea comisia ar fi trebuit sa definitiveze toate documentele privitoare la congres si apoi sa le predea noii conduceri care sa transmita publicului un comunicat oficial cu rezultatele acestui congres.

    pe cand putem avea aces la statut in forma votata de congres? trebuie sa asteptam publicarea lui in monitorul oficial?


  23. Alin, sa nu dramatizam excesiv… Nu te cunosc personal, nu ma cunosti personal, dar de fiecare data cand am citit vreun mesaj al tau despre „ce nu merge bine”, cam in 90% din cazuri e vina lui Paul Negrut, Marius Cruceru, Emanuel, etc. Eu zic sa dam vina pe ei si pentru seceta, ce zici… 🙂


  24. Recomand lui lui Cornel Savu (si altor asemenea lui) sa mai citeasca! Si mai ales sa citeasca tot articolul pe care il scrie cineva, nu numai parantezele. In ceea ce ma priveste, am scris deja de mai multe ori in articolele mele de atitudine ca nu ma intereseaza vreo persoana anume (deci si ultima afirmatie pe care o face Cornel Savu e deplasata). Ci mediul care a dat nastere unor astfel de personaje.


  25. Alin,
    iar ne recomanzi, ne sugerezi, ne trimiţi la citit, ne înveţi cum să interpretăm în general texte şi în particular, textele tale, ne analizezi, ne penalizezi, ne parafrazezi, ne tratezi…
    cu dispreţ suveran. Deja ţi-ai luat rolul de autoritate incontestabilă în spaţiul public.

    Oare este chiar aşa de greu să încerci să cobori din sferele înalte ale gîndurilor pure şi analizelor fără greş între muritorii ca noi aşa, încercînd măcar vreo cîteva zile să te consideri partener de dialog egal cu ceilalţi?

    După cum vezi aici este un spaţiu relaxat în care încrîncenarea nu prea îşi are locul. Discutam despre boală, maşini, greacă, transcrieri, inscripţii, oraş, aglomeraţie, spitale, biserici, cult, software, cărţi, matrix, îngrăşat, slăbit, computere, de toate.. „subiecte enervante” şi subiecte de zîmbit. Este un spatiu in care ne manifestăm cu toţii normal, cu diverse spices şi cu zîmbete în colţurile gurii, într-un colţ dulce, într-un colţ, amar, după cum e cazul.
    Poţi oare să încerci măcar un pic să porţi un dialog NORMAL?
    Nu toată lumea se lasă impresionată uşor de pretenţiile tale de a ne deveni călăuză înspre teritorii spre care nici tu nu ai ajuns.
    Eu am făcut blogul ăsta nu pentru a-l transforma într-o oră de dirigenţie pentru alţii. „Mă exprimez” şi dacă ajută pe cineva, bine, dacă cineva vrea să mă corecteze, mă bucur.

    Îmi ajunge cît am la sala de clasă. Te rog şi pe tine să te abţii de la apucături de diriginte. O poţi face pe Confesionala, dacă vrei, dar nu pe-aici. Aici eşti la fel ca ceialalţi. Poţi să încerci să atragi atenţia, dar prin alte lucruri, te rog, decît prin admonestarea celor care nu sînt decişi să te ia atît de în serios pe cît ţi-ai dori tu.

    Aşa că mai uşor un pic cu afirmaţiile „ex cathedra” şi cu punerea la punct a tuturor.


  26. a). Marius Cruceru: “Daca n-am dreptate, va rog sa ma amendati! Nu pentru asta este blogul?”

    Nici nu am apucat sa pun un al doilea comentariu de amendare, ca m-am trezit eu amendat, dar nu la nivelul ideilor, ci la nivelul reflexelor mele pe care mi le-am format pentru prezenta in spatiul public. Nu am facut altceva decit sa raspund acelora care fac afirmatii deplasate (ca sa nu zic mincinoase) la adresa mea dintr-o perspectiva vadit limitata. Repet: a se citi ceva in intregime, nu doar parantezele si, mai ales, sa intelegem ideea centrala din spatele cuvintelor in care e invaluita. Sa ne ajute Domnul sa ne formam discernamintul si in acest domeniu.

    b). Marius Cruceru: “Dragilor, va rog nu va aprindeti! Din nou vom cadea in patima de a discuta oameni si nu idei.”

    Bizar e ca tocmai cel care a facut aceasta recomandare (pentru care NU il suspectez de sindromul dirigentiei) a incalcat-o flagrant si brutal. A renuntat sa mai discute ideile din postarea cu pricina (“Am propus sa fie discutata o stire facuta prost”) si continua, aproape de neinteles, sa discute despre Alin Cristea.

    c). Marius Cruceru: “Daca pe cineva il intereseaza obsesiile AC super-ultra-extra-vehiculate in ultimii 5 ani, le poate gasi pe toate pe Confesionala.” Il invit pe posesorul acestor afirmatii (denigratoare) sa faca dovada, altfel ramine de mincinos. (De asemenea, se ridica intrebarea de ce cel care voia sa discutam despre o stire facuta prost se raporteaza, obsesiv parca, la… Confesionala, fara a face distinctia necesara intre site, revista electronica si grupul de discutii, cel putin ultimele doua implicind si alte persoane? Sau de ce si-a permis sa mentioneze in public numele mic al sotiei mele?)

    d). Marius Cruceru il citeaza pe un interlocutor pe Messenger, care mentioneaza “aceeasi autocombustie tipica cristea, care vomita la orice colt de strada sau de blog”. Cred ca eu nu as continua (prea mult) o discutie care ar spune despre vreun oponent de-al meu asa ceva. As fi jenat daca cineva ar integra reflexele neelegante ale Patratosului in spita lui de neam. Dar, mai grava mi se pare, iarasi, chestiunea adevarului. Cu timiditate (iata, fac o marturisire) am facut primele comentarii pe blogul lui Marius Cruceru, la alte postari, si nu prea am scris pe alte bloguri (desi am intentionat si intentionez). Ba chiar (iertati-ma inca o data sinceritatea si orgoliul), am crezut ca prezenta lui Alin Cristea la comentarii onoreaza blogul lui Marius Cruceru (as putea scrie sub pseudonim, cum fac altii). Oricum, spuneam unui ziarist pe email, care mi-a spus aseara ca urmareste comentariile La patratosu’, ca o polemica Marius Cruceru – Alin Cristea creste numarul vizitatorilor. Bine, mai fac inca o marturisire (dupa care lasati-ma sa revin la un ton mai neutru, ca asa le sta bine ideilor uneori, chiar daca ne atrag atentia oamenii pasionali), daca tot am facut-o deja altor trei persoane: anul acesta, mai ales dupa 19 mai, cind era sa-l pierdem pe Marius Cruceru, mi-am dat seama ca e pentru mine un fel de alter ego. (Deja ma apuca pe mine fibrilatiile gindindu-ma ceea ce vor intelege unii din asta.) Deci, chestiunea grava ramine cea a adevarului. Nu e prima oara cind intilnesc exagerari flagrante pe acest blog. De data aceasta, in citatul mentionat. Daca ABIA am inceput sa scriu comentarii pe bloguri, de unde aceasta exagerare: “ORICE colt de strada sau de blog”?

    e). Marius Cruceru: “Alin, […] Aici esti la fel ca ceilalti.” Am retinut atentionarea. Dar raspunsul meu este categoric: NU. Nici aici, si nici altundeva, nu sint ca ceilalti. Sint, aici, si peste tot altundeva, Alin Cristea. A durat destul de mult sa-mi dau seama de individualitatea mea si sa mi-o accept (ca presupune nu de putine ori si singuratate, si responsabilitate, si dureroasa renuntare sa faci ce-ti place pentru a face ceea ce trebuie sa faci). Ramine in responsabilitatea administratorului blogului sa procedeze dupa cum considera de cuviinta fata de mine (si fata de altii). Eu nu am venit sa vizitez inca un blog, eu am venit sa vizitez blogul lui Marius Cruceru. Si e clar ca are un tratament special fata de mine decit fata de ceilalti vizitatori. E clar ca NU sint la fel ca ceilalti.

    f). Imi cer scuze pentru un astfel de mesaj lung (am abordat aceste chestiuni doar PE SCURT). Imi cer scuze si pentru incomoditatile pe care le-am cauzat unora. Dar e nedrept fata de mine si fata de Dumnezeu (care e Adevarul) sa imi fie etichetate impetuozitatea si spiritul de dialog ca “dispret suveran” si “incrincenare”.

    g). Marius Cruceru: “Poti sa incerci sa atragi atentia, dar prin alte lucruri.” OK. Ce am voie sa fac, tovarasa diriginta? (Sa vad daca mai poti zimbi cind esti ironizat. Fii lejer!) Ca de amendat cind nu ai dreptate se vede ca nu am voie. (Dar retin ideea pentru blogul meu. Ar fi cazul, nu?, ca mi se termina tineretea. Parca Salvador Dali spunea ca loserul e barbatul care circula cu metroul la 40 de ani. Sau la 30? Updatind, poate ca e cel care n-are inca blog si se muta taman de ziua lui de 40 de ani.)


  27. Alin, scumpete, pe scurt 🙂

    g) nu, „looser” este cel care trăieşte în autoînşelare şi în minciuna ţesută de sine!
    looser este cel pe care îl părăseşte simţul penibilului şi ridicolului!
    nu cel care se mută (m-am mutat de 11 ori în 10 ani de căsnicie), nici cel care n-are maşină (tocmai o vînd!).

    restul…nu prea are rost să o-ntindem, pentru că văd că vrei cu orice preţ transformi, cum am mai spus, spaţiul ăsta într-un show „Alin Cristea”. QED că vrei abaterea de la subiect cu orice preţ, se pare.

    b) Doar un exemplu. Ceea ce numeşti tu recomandare începe cu „vă rog!” nu cu „recomand”. Alt exemplu de manipulare după buna plăcere a cuvintelor altora. Boala veche, 5 ani. Grea vindecare!

    c) Ar fi distractiv, dacă n-ar fi ridicol! Ne crezi naivi şi destul de uşor de dus cu preşul, ca de obicei. Ca şi cum am fi cu toţii ori uituci, ori n-am avea hard drive să salvăm „bălăcărelile” gen „Confesionala” începînd de la episoadele cu d’Artagnan încoace.

    „Tupeu 2007”: ştii foarte clar la ce fac referire, la cea mai veche dintre toate producţiunile pe care, apoi, spre inducerea în confuzie, pe următoarele două ţi le-ai numit la fel. Ca să ai tupeul să mă întrebi despre ce este vorba şi să mă mai şi faci mincinos???
    De lipsa de decenţă şi de asemenea pogorîre a „spiritului” de dialog pînă acum nu te-am bănuit. 😦

    d) din nou te supraapreciezi, Alin. Cred că şi pe mine :). Lasă-mă mai jos, te rog! Eu nu mă cred buricul pămîntului şi nici „axis mundi”. Sînt mai puţin important decît crezi.

    e) Sper că s-a înţeles clar ce am spus eu. De prima dată. Nu are rost să repet. Dacă vrei s-o-ntorci iar asta este treaba ta, te faci de rîs în continuare fără ajutorul nimănui.

    Şi, a propos de clickăituri: după intervenţiile tale ample, se pare că azi avem mult mai puţine căutări decît ieri! 🙂 Deci nu-i adevărat că o dezbătaie Alin Cristea – Marius Cruceru aduce oameni interesaţi de dezbare. Să te fac mincinos?

    Curat meşteşug de torsionare, manipulare, prostire aşa în faţă!
    Deci, trecem la lucruri mai serioase sau discutăm despre maşini! 🙂

    Mai am o definiţie a looser-ului, dar mă abţin. Altă dată.
    Mă abţin şi cu „alter-ego”ul.


  28. Cornel, ba da, puteţi da vina şi pentru secetă pe noi. Uite, ne-am rugat să plouă şi a plouat. Vezi? QED.
    Aici are dreptate Alin!


  29. Se pare ca AC crede ca numai el are dreptate, si se pricepe la toate. De ce nu accepta si parerile celorlalti si sa nu mai arunce cu acuze in stanga si in dreapta. Cat timp era in scoala (Emanuel) nu a vorbit asa cred despre toti de acolo.


  30. Vad ca in continuare nu se discuta despre chestiunile din postare: despre articolul respectiv sau despre cum a vazut Marius Cruceru articolul respectiv, despre Congres sau despre baptisti. Din nou mi se mentioneaza numele, vad ca acum doar cu initiale (desi comentariul aurelian nu e lung, deci nu necesita astfel de prescurtari). Dar sa dau replica chestiunii ridicata (absolut nesemnificativ) despre anii mei de studentie la Emanuel (1995-1999). Citez dintr-un articol de acum 4 ani (Respirari 4):

    „In acesti 4 ani nici un student din grupa de teologie al carui lider am fost nu a fost dat afara. Ba mai mult, in mai multe rinduri, si public, coordonatorul de grupa, Doru Hnatiuc, si-a exprimat satisfactia ca aceasta grupa a schimbat fata Institutului Biblic, patata de tristul scandal inainte de a veni noi, inclusiv rolul meu pozitiv in acei ani.”

    Din pacate, dupa aceea, in anii 2000 a avut loc o alta decimare a unei grupe de teologie, din 30 citi au inceput scoala au absolvit doar 10.


  31. Il invit din nou pe Marius Cruceru sa-si sustina afirmatia: “Daca pe cineva il intereseaza obsesiile AC super-ultra-extra-vehiculate in ultimii 5 ani, le poate gasi pe toate pe Confesionala.” sau sa isi ceara scuzele de rigoare.

    Iata mai jos titlurile articolelor si interventiilor mele in cei 5 ani de cind editez revista confesional@.

    Doctrina simplitatii – 3 / 2002
    Pastele ca masa festiva – 4 / 2002
    Principiul Amadeus sau deconstructia platformei – confesional@ estivala / 2002
    Introducere – confesional@ toamna / 2002
    Cozonacii de Craciun – 12 / 2002

    Reply Adunarea generala – 1 / 2003
    Despre durata si democratia adunarii generale – 2 / 2003
    Raspuns la 2 reactii – 2 / 2003
    un @n – 3 / 2003
    Crestinul si Internetul – 4 / 2003
    Posta revistei – 4 / 2003
    Seminarul poetic “Cuvinte la schimb” – Cluj-Napoca, 1-3 mai 2003 – 5 / 2003
    Biblioteca lui Noe – 5 / 2003
    Libertatea de a asculta muzica – confesional@ estivala / 2003
    Culegerea Jubilate – confesional@ estivala / 2003
    nine eleven – 9 / 2003
    La “sezatoarea ideilor” – 10 / 2003
    Sa fim autentici! – 11 / 2003
    Posta revistei – 11 / 2003
    (nu mai am numarul 12 / 2003 sau nu a fost editat)

    Despre ecranarea lumii – 1-2 / 2004
    Sa fim autentici! (II) – 1-2 / 2004
    Posta revistei – 1-2 / 2004
    doi @ni – 3 / 2004
    Invitatie la viata – 3 / 2004
    Fenomenul Patimile lui Hristos – 4 / 2004
    Cinci motive pentru care… – 4 / 2004
    Sa fim autentici (III) – 4 / 2004
    Sa fim autentici (IV) – 4 / 2004
    Posta revistei – 4 / 2004
    (nu mai am numarul 5 / 2004 sau nu a fost editat)
    Trecind un prag al istoriei – confesional@ estivala / 2004
    Sa fim transparenti – confesional@ estivala / 2004
    Posta revistei – confesional@ estivala / 2004
    SCUZE – 9-10 / 2004
    Sa fim oameni cu discernamint – 9-10 / 2004
    Posta revistei – 9-10 / 2004
    Pseudo-decalog al dialecticii bisericii-edificiu – 11-12 / 2004
    Stop mersului la biserica – 11-12 / 2004
    Posta revistei – 11-12 / 2004

    Psihozele anului 2004 – 1-2 / 2005
    Timpuri noi – 1-2 / 2005
    Din viata de jurnalist (crestin) – 1-2 / 2005
    Posta revistei – 1-2 / 2005
    (numarul pe martie a fost realizat cu contributie feminina)
    Sa fim consecventi – 4 / 2005
    (nu am semnat articol in numarul 5)
    Cazul Richard Wurmbrand – confesional@ estivala / 2005
    Precizari – confesional@ estivala / 2005
    In cautarea identitatii. O abordare critica a relativismului antropologic postmodern – confesional@ estivala / 2005
    Etica postmoderna. Paradoxuri. Antinomii. Echivocuri – confesional@ estivala / 2005
    Revistele electronice. Functii si disfunctionalitati (Jurnalismul evanghelic pe Internet) – confesional@ estivala / 2005
    Performanta si “performantele” ei – confesional@ estivala / 2005
    Echilibrul discernamantului – confesional@ estivala / 2005
    Interviu la RVE Bucuresti cu Alin Cristea – 9 / 2005
    Adapost in drum spre Casa – 10 / 2005
    Site-ul lunii noiembrie: CLC Romania – 11 / 2005
    Temelia, nebunia si ispravnicia – 12 / 2005

    Jurnal 1 – 1 / 2006
    Darul iertarii – 2 / 2006
    (Periplu printre carti) – 2 / 2006
    Jurnal 2 – 2 / 2006
    Posta revistei – 2 / 2006
    4 @ni – 3 / 2006
    Jurnal 3 – 3 / 2006
    Jurnal (4-5) – 4/5 / 2006
    Despre trubaduri si fictiune in “evul media” – confesional@ estivala / 2006
    Jurnal (6-8) – confesional@ estivala / 2006
    “Un crestin obisnuit” printre Mari Romani – 9 / 2006
    Jurnal (9) – 9 / 2006
    Jurnal (10-11) – 10-11 / 2006
    (nu am semnat articol in numarul 12)

    Piinea noastra cea de toate zilele (1) – 1 / 2007
    Piinea noastra cea de toate zilele (2) – 2 / 2007
    Presa noastra cea de toate zilele – 2 / 2007
    Piinea noastra cea de toate zilele (3) – 3 / 2007
    La Mormint, la Mormint – 4 / 2007
    Piinea noastra cea de toate zilele (4) – 4 / 2007
    Piinea noastra cea de toate zilele (5) – 5 / 2007
    Cum se scrie Istoria baptistilor in Romania – 5 / 2007


  32. Alin, nu doar atingi penibilul, te cufunzi în el! Realmente n-am timp de prostii! am demonstrat ceea ce imi ceri acum alte dăţi şi în alte spaţii.
    Mă voi ocupa altă dată, dacă voi considera de cuviinţă de ieşirile tale repetate în decor.

    Pînă atunci nu mai vreau să fiu „fraier” aşa cum înţelegi tu acest cuvînt:

    Citat din AC

    „Daca ati pierdut (zic daca, ca cu luptatorii de gherila in care v-ati transformat nu se stie niciodata), ati pierdut pe mina voastra. V-ati concentrat prea mult asupra subiectului Alin Cristea. (…). Ce fraieri ati fost!
    Alin”

    Cred că ai fost destul de convingător pentru toţi cei care mai sînt pe aici.
    Cineva devine cu adevărat „looser” (tot te jucai astăzi cu definiţii ale cuvîntului) atunci cînd a-i da atenţie se transformă într-un act de caritate!

    Pentru cei care doresc neapărat să se convingă singuri de cele ce am susţinut (REalmente 90 de pagini de corespondeţă şi alte zeci de bălăcăreli îndreptate spre mine sînt destul ca să le mai scormonesc acum!) iată ce puteţi face. Însă lăsaţi să treacă duminica măcar!

    Cine doreşte să vadă despre ce este vorba poate da un search pe confesionala.ro, „marius cruceru” „cruceru” „Paul Negruţ” „Emanuel” „emanuelisti” şi alte combinaţii după cum se adună în şirul coşmarurilor cristene de care vorbeam.
    Dacă doriţi, cereţi de la cele cîteva zeci de mii de adrese revista electronică Confesional@, faceţi acelaşi lucru, dacă doriţi şi mai mult, am înţeles că există un întreg serial dedicat „pătrăţosului”, intraţi pe grupul de discuţii al lui AC care tot Confesionala se cheamă, grup de discuţii în care am refuzat cu insistenţă să intru în urmă cu cîteva luni. Prietenii ştiu de ce! 🙂

    Deci, repet, cine doreşte să citească „transpirările” lui AC, poate să o facă pe cele, cel puţin trei pînă acum, spaţii publice pe care dînsul le administrează de 5 ani de zile.
    Na, că tot se plîngea cineva că mi-a făcut reclamă degeaba la blog. Uite că am făcut şi eu altora ca să nu fie cu supărare şi să fim toţi fericiţi!


  33. Stimate dle. Cristea, nu va cunosc, dar va pot spune ca din toate post-urile Dvs. nu reiese altceva decat faptul ca ati fost un lider excelent, ati scris multe articole si aveti parerile cele mai bune si ca selectia si sinteza (si consecventa) sint printre calitatile Dvs. recunoscute in spatiul public. Ma rog sa fie adevarat, bineinteles spre binele tuturor celor ce au parte de beneficii de pe urma acestor caracateristici.
    Care dintre cei care au scris pe acest blog nu are calitati? Oare nu a fost fiecare inzestrat cu caracteristici unice si folositoare lui Dumnezeu? Si totusi, flagrantul de 1% din comentariile Dvs. nu poate fi ascuns de celelalte 99% din aceleasi comentarii in care sunteti mai mult sa mai putin pe subiect.
    E mult mai usor sa ne „auto-laudam” decat sa ne laude altii.
    Prima varianta e usoara, pentru ca pur si simplu enumeri, spui, si in cazul acesta: scrii.
    Cea de-a doua presupune sa castigi incredere si apreciere din partea celorlalti astfel incat sa dai nastere prin atitudinea ta la o scanteie in inima lor care sa-i faca sa te laude.
    Intr-adevar, nu-s pe subiect, dar acest aspect este infim de nesemnificativ pe langa „auto-laudele” Dvs.

    „Ne-au murit laudatorii?”


  34. Mai lăsaţi-o baltă, băieţi, că şi-aşa miroase. Uitaţi-vă mai bine la ce-a făcut tatăl lui Tudor.
    Cred că asta ne duce discuţiile şi trăirile la o altă dimensiune. Nu-i aşa?


  35. Nimic nu-l poate bucura pe Satan şi demonii lui mai mult decât să vadă că lucrarea lui Dumnezeu sufera din pricina conflictelor interne dintre…
    Oare cum ar fi daca vi-ati consuma materia cenusie gandindu-va sa scrieti carti de teologie, de filozofie, de evanghelizare, de misiune, de….
    Vad ca la pmfletari ieftine sunteti „minunati”
    Cred ca si Dumnezeu in cer este mandru de voi. Faceti o lucrare minunata. Ma intreb pentru cine?


  36. A. Patratosu’ rotunjeste, in mod inexplicabil, pina si date clare care se pot verifica lesne. Astfel, afirma ca Alin Cristea ar administra 3 spatii publice de 5 ani. Inexact. Sint editorul revistei confesional@ de 5 ani. Dar site-ul Confesionala.ro a fost lansat la 1 aprilie 2006. Iar grupul de discutii Confesionala a fost lansat la 1 martie 2007.

    B. Resping categoric afimatia lui Marius Cruceru: “Am demonstrat ceea ce imi ceri acum alte dati si in alte spatii”. Readuc aminte ca e vorba de a demonstra ca ceea ce a numit a fi Confesionala ar contine obsesiile mele “super-ultra-extra-vehiculate in ultimii 5 ani”, pe care oponentul meu sustine ca oricine “le poate gasi pe toate pe Confesionala”. Motivul simplu pentru care nu pot fi gasite pe site-ul Confesionala e ca acesta contine doar numerele din anii 2006-2007, nu si din 2002-2005. De aceea am dat titlurile tuturor contributiilor mele din aceasta revista, pentru a se putea verifica varietatea subiectelor pe care le-am abordat in scris in acesti 5 ani. Deci, daca cineva cauta, cum propune Patratosul, pe confesionala.ro (acum intelegem clar ca la site se refera), bineinteles ca nu va gasi ceea ce… nu exista (ma refer la perioada 2002-2005), ci doar ce exista (perioada 2006-2007).

    C. Patratosu’ atinge penibilul si cind spune: “Daca doriti, cereti de la cele citeva zeci de mii de adrese revista electronica Confesional@.” Cum sa ceri ceva de la zeci de mii de adrese? Pe de alta parte, nu am facut nici un secret din numarul adreselor la care trimit newsletterul confesional@ (nu revista confesional@) si citi intra lunar pe site-ul Confesionala. Doar 1.500 din 20.000.

    D. Acelasi probabil obosit Patratos (oboseala pentru care ma simt destul de vinovat) mai propune: “Intrati pe grupul de discutii al lui AC care tot Confesionala se cheama, grup de discutii in care am refuzat cu insistenta sa intru in urma cu citeva luni”. Pai Marius Cruceru stie bine ca doar membrii grupului au acces la postarile grupului, el insusi spunindu-mi anul acesta ca a incercat sa vizualizeze postarile si nu e posibil (precum, de exemplu, la Masa_Rotunda2). Iar pentru a va inscrie este nevoie de aprobarea Moderatorului, care e… Alin Cristea. (Cunoscut deja pentru modul hotarit in care administreaza Grupul de discutii.) Faptul ca Marius Cruceru “a refuzat cu insistenta sa intre in urma cu citeva luni” (?) nu are de a face cu vreo insistenta de a mea pentru a intra. A existat doar o invitatie pe care le-am facut-o in mod public lui Danut Manastireanu, Marius Cruceru si Daniel Branzei pentru a veni pe lista de discutii (macar pentru o perioada) pentru dezbaterea din primavara aceasta cu privire la Paul Negrut si “harababura baptista” (expresia publica a lui Daniel Branzei). Cei trei nu au acceptat oferta, motivele invocate, din cite imi aduc aminte, nu au fost in legatura cu Grupul de discutii.

    E. Nu exista un “intreg” serial dedicat Patratosului. Daca se refera cumva la perioada de dinainte de Paste, eu i-am spus celui ce ma facu “scumpete” ca am renuntat sa scriu episodul 5 din ciclul Tintar-armasar, a carui linie rosie era procedura pe care o consider caracteristica pentru stilul lui Marius Cruceru, aceea de a face (doar uneori, inca sper) din tintar armasar. Daca se refera la episoadele din ultimele zile, acestea au ajuns la acest numar 8, fiind identice cu comentariile postate pe blog. Deci, tot nu e intreg serialul, e in desfasurare. De fapt eu incepusem serialul “Ce pacat”, la care nu am mai apucat sa pun insa episodul 2 pe blog si pe lista de discutii.

    F. Marius Cruceru (tot mai obosit): “Realmente 90 de pagini de corespondeta si alte zeci de balacareli indreptate spre mine.” Resping concluzia care s-ar putea trage de aici ca pe zeci de pagini eu il jignesc pe el. (Oameni buni, deja ati vazut, pe o buna parte din corespondenta… ma laud.) Dimpotriva, aduc si eu aici un argument pe care l-am mai adus in ultimii ani si in public, amintind de un moment neplacut cind la un mesaj de al meu de o pagina mi-a raspuns cu unul de peste 10 pagini, in care pe fiecare pagina ma balacarea – de la aceasta etichetare pe care am pus-o eu a preluat el acum… “balacareli”.

    F. Cea mai mare greseala pe care a facut-o insa Marius Cruceru in ultima sa postare (pe care o nadajduiesc inca a fi astfel mai mult din pricina oboselii si mai putin din pricina rea-vointei) este de a fi dat un citat (din corespondenta noastra pe privat) fara a fi mentionat data. Il invit pe Marius Cruceru sa mentioneze macar anul (daca nu si circumstantele) cind a fost scris citatul respectiv, pentru a nu se intelege cumva ca ar avea de a face cu evenimentele de anul acesta retinute in dezbaterile (sic!) publice, evenimente care nu au fost putine. Dezbateri… cam deloc.

    G. Oricine citeste acest serial blogaresc al polemicii cruceriano-cristeana intuieste ca in spatele lor exista alte chestiuni. Oricine stie sa citeasca printre rinduri isi da seama ca de fapt nu e vorba de vreo persoana la mijloc, Marius Cruceru sau Alin Cristea, ba chiar, in ultima instanta, nu e vorba de vreun conflict intre cei doi. E vorba (si) de… altceva! De exemplu, de ceva care l-a facut pe primul sa se irite de cum prezenta o anumita revista evenimentul Congresului si de ceva care l-a facut pe al doilea sa (re)aduca in dezbaterea publica chestiuni legate de institutii confesionale.

    I. Fara nici o intentie de a jigni pe cineva, ar trebui sa recunoastem onest ca daca raminem la subiectul AC sau MC, sintem… fraieri. Pierdem miza adevarata a polemicii. De asemenea, prin pozitionari partizane, pierdem multe lucruri evident benefice pe care fiecare dintre cei doi le ofera prin personalitatea si activitatea lor. Mai sintem, probabil, in pericolul de a ne pierde umorul (poate ca e o definitie destul de buna a fraierului), crosetind la detalii si glosind prea mult fara obiective nobile.

    J. M-am intrebat de mai multe ori in aceste zile ce il face pe oponentul meu sa fie atit de neatent in afirmatii (care se pot verifica). Abia astazi mi-am adus aminte de confuzia pe care am detectat-o intr-una dintre cele doua intilniri (relaxate) ale noastre din acest an si i-am atras atentia atunci: “Faci confuzie intre Confesionala si Respirari.” Nu stia nici ca scrisesem episodul 4, de 19 pagini, la Respirari. E vorba de o serie de articole de atitudine pe care le-am scris acum 4 ani. In Respirari 3 se gaseste de exemplu imaginea de D’Artagnan pe care i-am atribuit-o lui Marius Cruceru si pe care a amintit-o in ultimele sale comentarii pe blog.

    K. Oficial mi-e bine.

    L. Neoficial, probabil ca tare bine ar fi daca s-ar gasi cineva sa ne ia de guler pe amindoi si sa ne tina inchisi intr-o camera (cu vedere doar la cer) pina cind… am iesi senini amindoi de acolo… orbiti intr-un fel sau altul…

    Cineva a trimis pe lista de discutii urmatorul mesaj: „Dumnezeu nu poate folosi un om la potentialul lui maxim inainte ca acesta sa nu fi fost ranit foarte adinc (A.W. Tozer) Poate fiecare dintre voi ar trebui sa va ginditi la aceste lucruri si sa nu va tachinati unul pe altul ori de cite ori se iveste ocazia. Cred ca in vremuri ca acestea sint lucruri mult mai folositoare care trebuiesc scrise si facute decit micile sau marile ironii adresate unul celuilalt.”

    E chiar simpatic, imi spuse cineva pe Messenger, referindu-se la inocenta sfatosului. Eu i-am raspuns: “Domle, in principiu are dreptate, dar daca pina si Negrut si Ton nici usturoi n-au mincat, nici gura nu le-a mirosit…”


  37. Stimate dle Negru, din pacate exagerati. Din cele 7 posturi ale mele pina la interventia dvs. rezulta mult mai multe lucruri si DIFERITE decit cele 4 mentionate de dvs. Nu rezulta din TOATE posturile mele ca am fost un lider excelent, ci dintr-unul. Nu rezulta ca am scris multe articole din TOATE, ci dintr-unul. Dar sa spunem ca v-ati referit in general si ca opinia dvs. ampla e formata din cele 4 chestiuni. Presupunerile dvs. deplaseaza atentia de la subiectele abordate de Patratosu’ sau de catre Alin Cristea DOAR spre persoana celui de al doilea. Inteleg ca atrageti atentia asupra chestiunii neelegante a autolaudarii. Va aduc aminte ca m-am referit la opinii exprimate in public despre mine de catre ALTII. Tocmai ca s-a intimplat de ani buni (si se mai intimpla si acum) sa cistig incredere si apreciere din partea altora. Astfel ca dau scintei in inima unor oameni, dupa cum va exprimati. Dar… lucrul acesta este semnificativ pentru discutiile noastre doar in cadrul contextului. Din partea mea, puteti sa credeti ce doriti despre mine. Asta nu schimba in vreun fel constitutia personalitatii mele. (Ar putea sa o influenteze. Ar TREBUI sa o influenteze!) Pentru eficienta discutiilor in jurul IDEILOR poate ar fi mai bine sa pornim chiar de la aceasta presupozitie, ca Alin Cristea e laudaros, asta e, sa incercam mai bine sa discutam IDEILE. Dvs. ce IDEE ati abordat in comentariul dvs. pe care am putea-o sa o discutam? Sau nu discutati IDEI cu laudarosii? La subiect oricum ati spus ca nu ati fost. Precizez ca am posibilitati mult mai ample de a ma lauda (in public). Dar nu prea am timp de asa ceva. La fel cum, o spun de atitea ori, nu imi pot permite (prea mult) sa ma supar, intrucit trebuie sa gestionez stresul care rezulta o data cu proiectele aflate in derulare. Prietenii stiu de ce!


  38. Primul motiv pentru a-mi exprima solidaritatea cu Marius Cruceru mi-l da cel care ne apostrofeaza: Vad ca la pamfletari ieftine sunteti “minunati”.

    Resping categoric eticheta de “pamfletari”, dar mai ales pe cea de “ieftine”. Oricine isi poate da seama ca am muncit serios pentru comentariile postate, ca am scris cu pasiune, nu cu bascalie, ca ma intereseaza chestiuni care tin de mediul confesional evanghelic, ca invirt condeiul pina ies exprimari destul de bune, nu doar “scuip” propozitii in spatiul public etc.

    Il respect pe Marius Cruceru pentru pasiunea lui pentru mediul evanghelic, pentru talentele pe care le-a folosit nu de putine ori cu disciplina, pentru creativitatea cu care abordeaza diverse chestiuni, pentru spiritul lui de dialog etc. Orice am spune despre Marius Cruceru, nu de “ieftin” poate fi vorba. Cu atit mai mult cu cit anul acesta era sa-l pierdem probabil tocmai din pricina faptului ca nu ieftin a trait, ci cu daruire si cu responsabilitate. Altcineva spunea: “Invata si de la dr. Marius Cruceru ca merita”. Are dreptate.

    Acelasi sfatos mentionat la inceputul acestei interventii a mele (a nu se intelege cumva ca nu avem nevoie de sfatosi, dar citeodata sint asa de… simpatici in inocenta lor) propune: “Oare cum ar fi daca vi-ati consuma materia cenusie gindindu-va sa scrieti carti de teologie, de filozofie, de evanghelizare, de misiune, de….?”

    Pai dl. dr. Marius Cruceru asta a si facut deja. A scris carti. Pe una dintre ele am si prezentat-o ca o sursa de “piine de toate zilele” (in Confesionala, cinste mie!). Poate si mai important e ca a scris articolul “Despre Dumnezeu numai de bine”, pe care eu l-am popularizat, inclusiv pe lista de discutii cu cei mai multi romani (7.000). (Marius Cruceru mi-a multumit, cinste mie iarasi!)

    In ceea ce ma priveste, eu am un alt tip de realizari, mai modeste, dar cu siguranta necesare: ma ocup cu circulatia informatiilor (si uneori cu comentarea lor), conform unor motto-uri precum:

    “Lipsa de comunicare intareste doar sistemele discretionare.” (www.romanialibera.com)
    “Oamenii construiesc prea multe ziduri, dar nu destule poduri.” (Isaac Newton)
    “You don’t have a soul. You are a soul. You have a body.” (C.S. Lewis)

    Sint si eu sfatos, cerind mai mult discernamint in exprimarea opiniilor in spatiul public si in stilistica exprimarii. Si autenticitate, in primul rind.

    Punctul cel mai insemnat al celor spuse… (in aceste zile) cred ca ramine atitudinea lui Pavel:

    “Lucrurile care pentru mine erau cistiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. […] Pentru El am pierdut totate si le socotesc un gunoi, ca sa cistig pe Hristos, si sa fiu gasit in El, nu avind o neprihanire pe care o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos.”


  39. draga Flaviu, apreciez foarte mult contribuţiile tale prin comentarii. De asemenea, unele trimiteri la you tube, dar să nu exagerăm cu youtube, please! Îţi multţumesc că mă înţelegi! cîteva dintre ele sînt excelente, altele numai ne încarcă degeaba şi deviază de la discuţii.
    Te aştept în continuare cu acel gen de contribuţii ca liniile şi arondurile de la morochete şi molochete! Excelent.
    Ca unul care predau un curs de creativitate, ai nota 9, dacă renunţi la youtube şi pui comentarii de-ale tale capeţi 10 de la „tovarăşu diriginte” 🙂

    „mai glumim, mai rîdem, dar nu părăsim incinta”


  40. Alin, fraţilor, deci înţeleg că trebuie să discutăm despre maşini pînă la urmă? Atunci hai să trecem la lucruri „serioase”, la maşini, fraţilor! Opel sau Saab? Că oricum Pătrăţosu (Mercedes G) a rămas doar legenda de el.

    Eu mă duc la Psalmi şi la Ştefan cel Mare, dacă de baptişti nu ne doare. (Rima a fost neintenţionată, dar o las aşa) 🙂


  41. Alin, mulţumesc de aprecieri, cei care ne ştiu de mai multă vreme sînt obişnuiţi cu tenisul dintre noi. Cei mai mulţi nu ştiu că putem bea şi ceai. Sperăm că cauza va cîştiga din asta.

    Cel mai cîştigat din lupta lui Don Quijote cu morile de vînt a fost SAncho Panza. Deja eu mi-am ales personajul. Sînt Sancho, cel mic, gras şi cu mintea simplă! 🙂

    De dragul dialogului am răbdat eu şi mai multe de-atît. Lăsaţi-ne pe noi, nu sîntem importanţi. Important e Domnul, Biserica, fraţii batjocoriţi şi martirizaţi, surorile bătrîne şi văduve, bolnavii, taţii cărora le-au murit fii şi unii spun că mîine ar fi important …. Ştefan cel mare şi …măricel.

    Mîine un post despre asta.


  42. Draga Aline, nu pot sa ma abtin (desi ar trebui) dar se vede de la o posta ca ai ce ai cu Marius. Este ceva intre tine si Marius si de aceea lovesti, si raspunzi fara sa gandesti de multe ori. In rest vad ca esti un tip citit, dar nu ajunge doar atata.


  43. N-are nimic cu mine, Aurel.

    El ma iubeste. Eu am dragoste pentru el. Dragostea din 1 Corinteni 13 (in traducerea Cornilescu, se intelege, ca sa nu fiu un gong 🙂 )

    Ca este putin diferit relatia (Alin o numea non-relatie la un moment dat) dintre noi, asta este alta treaba, alta discutie. S-a discutat despre noi si cu noi pe Masa Rotunda, personal, noi doi personal etc. Ieri am dat Cina liniştit că n-am nimic cu absolut nimeni, dar nici nu vreau să poticnim pe cineva.

    Mie nu prea imi plac chestiile dulcegi de genul tot timpul sa stam imbratisati si cu lăcrimi in ochi. Poate că sînt eu mai „dur decit altii”, cum mi s-a spus. Mai ales acu de cînd port mustata lumea imi spune ca par tot timpul „suparat” si mai „patratos” decit inainte. (Am slabit si mi se vede maxilarul patrat 🙂 )

    Daca cineva dintre voi, oricine, cu nume sau pseudonim, coleg sau dintre elevii sau studentii de la Emanuel, ma critica pe drept, atunci o merit si trebuie sa ma schimb. Nu pentru asta am spus ca fac blogul, ca sa ma expun? Daca cineva ma critica pe nedrept, voi sariti, luati atitudine, ceea ce este bine si incurajator pentru toata lumea.

    Cind sar calul oricine mă poate ironiza cum fac şi eu cu alţii, nu ma supar, daca este in limitele decentei, bunului gust şi ironiei socratice, limita minimă, ironia christica, limita maxima. Am scris un text despre necesitatea ironiei, il gasiti mai devreme in blog.

    Daca cinva sare calul, il amendez la fel de rapid, dupa cum ati vazut, ca pe oricare alt frate in Cristos. Cine ma stie ma cunoaste.

    Parerea mea este sa trecem la subiect.
    Iti multumesc pentru contributiile tale, Aurel!

    Cred ca este necesar un astfel de spatiu şi vi l-am pus la dispoziţie, dar este necesar în primul rînd pentru mine.


  44. Inainte de a posta al doilea comentariu “Ce pacat” la postarea “Cum se vede Congresul la lumina Farului?” (primul meu comentariu a fost printre putinele la subiect din cele 50), as vrea sa fac citeva comentarii la unele afirmatii aparute in bogata reactiune.

    I. Prima data am ramas cu gura cascata citind ca “unii nu stiu sa piarda”, referinta fiind la Congres. Incet-incet am inceput sa intuiesc despre ce e vorba. Dar ideea generala care circula in tara e tocmai contrara, ca Oradea a pierdut. Desigur, dezagreez astfel de mentalitati care evalueaza in termeni de “cine a cistigat” si “cine a pierdut”. Inca mai sper ca e vorba doar de exprimari colocviale.

    II. Am vazut ca s-a pus chestiunea renuntarii la functiile academice ale presedintelui nou ales sau de demisia din partid a secretarului general. Mi se pare o chestiune secundara, care insa ar merita o dezbatere, mai ales ca fostul presedinte a fost SI rector SI pastor SI profesor la Universitatea Oradea SI mare plimbaret prin tara si prin strainatate. Vad ca acum, probabil din cauza nefericitului precedent, oricine altcineva trebuie sa… renunte la alte functii pentru a fi credibil. “Critica iarta ciorile si pedepseste porumbeii.” (Vauvernagues)

    III. Cineva spune urmatoarele: “Sa nu exageram cu hiperbolizari ieftine si atac veninos pe nedrept la adresa lui Paul N.(demersul facut de Manastireanu si altii e rusinos si decadent).” Resping categoric eticheta pusa demersului facut de Danut Manastireanu (domnilor, faceti efortul de a va referi la oameni prin mentionarea NORMALA a prenumelui si numelui, macar pentru a nu se face confuzii; de atitea ori am fost intrebat care e Danut Manastireanu si care e Daniel Manastireanu – Danut e tatal, iar Daniel e fiul). Demersul lui Danut Manastireanu decadent? Inca o bizarerie de adaugat in tolba de timpenii! Dimpotriva, demersul respectiv era necesar a fi facut de mult, diverse motive insa aminind momentul. Am deplins (inclusiv cu lacrimi adevarate, sotia mea speriindu-se atunci cind m-a gasit plingind) modul in care scrisoarea deschisa, neimpachetata precum ar fi trebuit, a aparut in spatiul public. Insa am publicat anul acesta un medalion intitulat “Un om frumos al evanghelicilor”, ba chiar i-am dedicate numarul din martie al revistei confesional@. De fapt e vorba despre raspunsul meu la un email al unui sponsor autohton al Universitatii Emanuel care, nestiind varianta emanuelista nefardata, ma intreba cine e Danut Manastireanu. Tare simpatic a fost cind, dupa ce eu m-am straduit sa ii ofer informatiile esentiale despre Danut Manastireanu, m-a intrebat: “Da’ e pocait?” Un motiv pentru care pentru care sint jenat sa vad o astfel de jignire – “demers rusinos si decadent” – pe blogul Patratosului e faptul ca Danut Manastireanu a fost mentorul lui Marius Cruceru. Ceea ce e astazi Marius Cruceru i se datoreaza mult lui Danut Manastireanu. Propun, iarasi, sa fim mai atenti la cum ne exprimam opiniile. S-ar putea sa fim… “decadenti” (ce-o mai fi insemnind asta…).

    IV. Citesc ca “citind si comentariile la articol am avut impresia ca ma aflu pe ‘masa rotunda’.” si ma mir: pai de ce sa fie ca pe Grupul de discutii Masa Rotunda (sa-l numim cum se cuvine, ca altfel vizitatorii n-au de unde sa stie despre ce e vorba, poate doar daca citesc ce a scris Patratosul pe blogul sau despre Masa Rotunda, interpretari cu care eu nu sint de acord si, in consecinta, intr-un alt spatiu de dezbatere, i-am dat replica). Daca Marius Cruceru nu e de acord cu stilul etichetat, iata, ‘masa rotunda’, de ce permite comentarii de acest fel pe blogul lui?

    V. Patratosul imi face o apelare neeleganta: “S-a stins cumva Grupul Confesionala sau s-a sufocat printre discutiile despre fuste si batice? Parca acolo ne invitai la recuperarea disciplinei dialogului.” Acolo? Marius Cruceru nu e membru ACOLO. Iarasi pare a face o confuzie, intre Masa Rotunda si Confesionala. In cele 4 luni de existenta, Confesionala a avut destule mesaje: 666, 390, 595, 412. S-a stins cumva…? “Decadenta” intrebare…

    VI. Sint de acord cu cel care spune ca “nu mi se pare normal sa primim informatii doar din surse neautorizate sau semiautorizate pe internet”. Ramine insa intrebarea: Daca “sursele autorizate” nu comunica, ce sa facem? Sa nu plecam urechea macar la ce se spune “semiautorizat” (Cine-a tras in noi in 22?)? Si, bineinteles, sa ne folosim intuitia (disciplinata) pentru a face citeva conexiuni intre informatii? Ba chiar daca se intimpla sa comunice, sa acceptam comunicatele oficiale fara a le comenta?

    VII. Cite ceva despre… calitati. Cica: “Iti place sa scrii, deci e o calitate.” Scrisul in sine nu e o virtute. (Nici caritatea nu e o virtute in sine. A da un pahar de apa capata adevarata semnificatie daca e… in numele Domnului.) In plus, se mai stie ca scrisul e epuizant, te consuma, daca e vorba, desigur, de autenticitate, inspiratie si… transpiratie… Cineva tine sa imi aminteasca faptul ca sant un tip… citit. Din nou, acest fapt nu e o virtute in sine. Cum fac de atitia ani deja, il amintesc pe bunicul meu care avea 4 clase, un patriarh care a trait 91 de ani, apucind citiva stranepoti. Desi am cunoscut multi oameni si destule personalitati in viata mea, care a ajuns la 40 de ani, inca nu cunosc pe nimeni care sa fi fost asa respectat precum tata mare. Cineva crede ca trebuie sa ai multe calitati ca sa fii numit in Comunitatile regionale de coordonare a bisericilor baptiste. Experientele din ultimii ani (extrem de neplacute precum manipulare, incompetenta, minciuna – pentru toate trei aspectele am documente doveditoare) mi-au aratat SI ca poti ajunge acolo fara sa ai prea multe calitati. Sau sa-ti pierzi demnitatea prin merceneriat ideologic.

    VIII. “Sancho, cel mic, gras si cu mintea simpla” – se recomanda Patratosu’. Din mai multe motive, eu ii voi atribui in continuare imaginea de D’Artagnan, unul dintre eroii copilariei mele, depasit doar de Winnetou care “n-a ajuns mare pentru ca nu i s-a ingaduit sa ajunga mare”. Inca sper ca imi incrucisez sabia cu un muschetar in solda Regelui, nu cu un valet in slujba unui pseudovizionar.

    IX. Marius Cruceru: “Am propus sa fie discutata o stire facuta prost.”; “Am criticat o stire care a avut timp sa se faca o stire buna intr-o luna. Cred ca esti de acord cu mine ca este o stire prost facuta din punct de vedere jurnalistic, da? Asta este chestiunea.”; “Sa discutam despre masini.”

    Da, sint de acord ca pare o stire prost facuta din punct de vedere jurnalistic. Dar NU asta e chestiunea. Nu pentru ca e o stire prost facuta din punct de vedere jurnalistic s-a iritat atita Patratosu’. S-a folosit de acest pretext ca sa atinga alte chestiuni.

    Nu, nu voi discuta despre masini sau despre orice postare. Nu am crezut NICIODATA ca Marius Cruceru va ajunge sa puna in practica dezideratul unui jurnal relaxat. Modul agresiv in care a comentat despre Masa Rotunda sau in care l-a amendat pe Vladimir Pustan arata din plin acest lucru.

    Astept cu nerabdare sa revenim la subiectele postarii despre Congres, revista cu stirea, stirea, comentarii la comentariile despre stire etc.


  45. Uitai doua chestiuni simpatice:

    X. Marius Cruceru: „a propos de clickaituri: dupa interventiile tale ample, se pare ca azi avem mult mai putine cautari decit ieri! Deci nu-i adevarat ca o dezbataie Alin Cristea – Marius Cruceru aduce oameni interesati de dezbare. Sa te fac mincinos?”

    Imi mentin afirmatia ca „polemica Marius Cruceru – Alin Cristea creste numarul vizitatorilor”, pe care am facut-o simbata, dupa ce observasem ca blogul Patratosului a urcat de pe locul 4 pe locul 3 http://botd.wordpress.com/?lang=ro(in fiecare zi monitorizez pozitia blogului sau si al lui Ted Doru Pope). Nu cunosc, desigur, fluxul zilnic de vizitatori (un contor precum Trafic ar oferi date despre asa ceva). Astazi insa blogul e chiar pe locul 2, din cite imi aduc aminte numai o data s-a mai intimplat lucrul acesta. Tot nu e vorba de cresterea numarului de vizitatori?

    XI. Un anunt „decadent” pe Vox Dei Baptist : „Pentru cei care doresc informatii mai detaliate despre Congresul al 34-lea al Cultului Crestin Baptist din Romania, sunati la numarul de telefon–021.430.0039, si numarul de fax–021.430.2942 al Uniunii Baptiste”. http://voxdeibaptist.com/stiri26_iun07.htm#art

    Adicatelea, sa credem ca daca sunam acolo o persoana competenta ne va da informatii „mai detaliate”? Ca sa nu spun ca nu cred, mai bine spun ca nu am curajul sa sun si sa spun: „Buna ziua. Sint Alin Cristea. As dori informatii mai detaliate despre Congresul Crestin Baptist din Romania.”


  46. 1.

    28 iun 983
    29 iun 967
    30 iun 636
    1 iulie 562 views. 🙂
    S-ar putea ca acum să crească traficul din nou pentru ca am schimbat subiectul de la discutia AC – MC la subiect.

    2.
    Tocmai am postat informatii noi. Se pare ca functionaza.


  47. Stir G. Flaviu, eu nu doresc sa polemizez cu tine, credeam ca e clar lucrul acesta. Decit daca oferta polemica contine o oferta demna de luat in seama, astfel ca sa depasesc durerea din pleoapa dreapta umflata, preocuparile referitoare la mutatul de care trebuie sa ne ocupam saptamina asta si mai ales ingrijorarile privitoare la a doua fetita pe care am vrea sa o adoptam, iar acum stau ca pe spini asteptind rezultatele unei alte comisii care discuta cererea mamei biologice de reintegrare. Proastele legi romanesti! Atitia mii de copii sint abandonati, dar nu sint destul de abandonati, ca sa poata sa fie adoptati!

    Daca ai primit scris: Danut Manastireanu, atunci ar trebui sa nu-ti permiti (in spatiul public) sa scrii doar Manastireanu, la fel, daca scrie Paul Negrut, nu scrie doar Negrut (ca sa nu fie confundat cu Florin Negrut, fratele lui, desi cred ca in buletin e Negrutiu)

    De asemenea, nu se prescurteaza Paul N., ci, eventual, P. Negrut. Nu toti vizitatorii ar trebui sa se simta jenati ca nu stiu cine e „faimosul” Paul N. Sau, alt exemplu, mai scurt: Alin. Pai daca mai scriu comentarii inca trei Alin, nu e normal sa ii mentionam SI cu prenume SI cu nume? Pacat ca nu sint numerotate comentariile, ca atunci ne refeream direct la numarul comentariului.

    Cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele.


  48. M-am gindit eu ca nu o sa renunti, Marius (cind crezi ca ai argumente statistice).

    Reformulez (conform mijloacelor publice de evaluare) : O polemica Marius Cruceru – Alin Cristea avanseaza blogul pe o pozitie superioara (de data asta de pe locul 4 pe locul 2, desi numarul vizitatorilor scade (!), fiind weekend, s-ar putea face observatia).

    De asemenea, se poate observa ca o data cu scaderea numarului vizitatorilor, postarea aceasta cu cele mai multe comentarii (peste 60) ramine pe locul 1 la cele mai citite.

    In ceea ce priveste chestiunea stirilor baptiste, e si mai complexa. Dar nu pot decit sa-mi exprim incintarea, impreuna cu uimirea, ca picaturile de informatii s-au transformat intr-un suvoi in noua postare. In definitiv, mi se datoreaza si mie lucrul acesta, ca de 4 ani insist ca actiunile liderilor baptisti sa fie transparente si in conformitate cu mandatul primit (na, iar am ajuns la o chestiune complexa, asta cu mandatul primit).


  49. wordpress are o formula foarte interesanta de calculare a popularitatii unui blog. O declara de la bun inceput. Formula este secreta. Eu o intuiesc, ca am facut mate fizica. Nu de asta am ajuns filolog, ca nu mi-a placut matematica .. Am facut tot Hristev-ul si tot Gheeba. 🙂
    Intuiesc formula, dar nu se bazeaza pe numarul de vizitari.

    Deci, repet, nu atrage mai mulţi vizitatori. E altceva 🙂 De asta am ales wordpress-ul ca server si nu eblog sau altele, că este cel mai deştept.

    De asta este isterizat si parintele Piciorus, ca nu intelege cum un blog baptist „i-a luat fata”. Secret blogăresc! 🙂

    Ieri, deşi avea foarte puţine comentarii, chestia despre Opel era pe locul II in topul posturilor. Ciudat, nu? MAtematica!

    Despre Stiri. Sper să nu se schimbe REdactia Crestinul Azi. Oamenii aceia au facut o treaba excelenta intotdeauna.

    Despre modul cum sint raspindite. Sa vedem daca tine entuziasmul si dupa doi ani. Stiti cum este romanul. Porneste repede si se opreste la fel de repede. Romanul s-a născut poet. „Neamtul s-a nascut harnic!”.

    Să vedem. Să vedem piculet cu piculet pagina web si celelalte. Problema nu este sa faci masina si sa o impingi doi metri, problema este sa o faci sa mearga.


  50. „In ceea ce priveste chestiunea stirilor baptiste, e si mai complexa. Dar nu pot decit sa-mi exprim incintarea, impreuna cu uimirea, ca picaturile de informatii s-au transformat intr-un suvoi in noua postare. In definitiv, mi se datoreaza si mie lucrul acesta, ca de 4 ani insist ca actiunile liderilor baptisti sa fie transparente si in conformitate cu mandatul primit (na, iar am ajuns la o chestiune complexa, asta cu mandatul primit).”

    Alin, deci sa traduc ca spui „multumim noii conduceri” si imi spui si mie „multumesc pentru informatii?”
    Asta, dupa ce ti-ai multumit tie, se intelege! 🙂

    Ok, se accepta multumirile!


  51. Nu, nu am multumit nimanuia. Daca e sa multumesc cuiva, atunci, intr-adevar, in primul rind ar trebui sa stau mai mult de vorba cu mine insumi. Doar se stie bine ca nu s-au prea gasit oameni care sa indure oprobiul public cerind de fapt… NORMALITATEA. Dar, ca sa trecem de chestiunea laudelor, absolut nesemnificativa in contextul durerilor existentiale de cu totul alta natura si de intensitate mult mai mare care nu se poate cuantifica, o sa adresez multumiri celor care au contribuit cu 0,1% sau cu 1% la crearea unui curent de opinie care a generat presiune (mediatica) astfel ca liderii sa ia in serios chestiunea transparentei actiunilor lor si, bineinteles, necesitatea comunicarii clericatului cu laicatul, intr-un mod cu mult mai semnificativ decit pina acum.

    In ceea ce priveste rezultatele alegerilor de la Congres, am afirmat in public inainte de Congres ca nu ma intereseaza cine o sa cistige alegerile. E o problema artificiala. Ma intereseaza sindromurile ingrijoratoare pe care mediul evanghelic le inregistreaza (ca si alte medii din Romania, de altfel).

    De asemenea, am afirmat inca de anul trecut ca miscarea reformista in mediul evanghelic o realizeaza de fapt cei pe care i-am numit “tinerii reformisti”, din generatia de 35-45 de ani, miscari care au ca virfuri de lance pe citiva de 45-55 de ani, precum Danut Manastireanu, despre care am scris:

    “Nu stiu ca altcineva sa fi avut in Romania un asa impact (pe termen lung) in mediul evanghelic dupa 1989 (poate doar Iosif Ton) precum Danut Manastireanu, mai ales prin capacitatea sa relationala, prin standardele sale inalte si prin incurajarea diferitelor proiecte individuale si colective.”

    Asadar, multumesc, Danut Manastireanu, ca ai avut rabdare cu Marius Cruceru, si cu alti tineri, si ca ai indurat destule etichete jignitoare, ca altii sa evolueze si sa-si inteleaga rostul in acest context postcomunist (dar nu postideologic).

    Multumesc, Emil Bartos, ca ai aratat si o alta fateta a baptismului bihorean, in care atitia ne-am regasit cu bucurie si entuziasm.

    Multumesc, Beniamin Faragau, ca ne-ai facut sa simtim gustul Scripturii cum nimeni altcineva nu a facut pentru baptistii din Romania.

    Multumindu-le celor trei le multumesc astfel tuturor celor asemenea lor.


  52. Aceste multumiri suna ca „mimozele” de la Miss… Multumesc lu’ mama, multumesc lu’ tata si militez pentru pacea mondiala…
    De vreo 60’jde mesaje (dupa primele 2) s-a cam deviat de la subiect.


  53. Da, mai exact chiar de la al patrulea comentariu, semnat Cornel Savu, s-a deviat de la subiect.

    Nu, aceste multumiri nu suna ca nici un fel de mimoze.

    Oare ce IDEI as putea scrie ca sa nu se gaseasca vreun Cornel Savu sa comenteze nu IDEEA, ci ce fac eu: ba ca pierd esenta, ba ca dramatizez, ba ca dau vina pentru toate pe Marius Cruceru & co. (macar acum e oficial, parafat de Patratosu’: nu am ceva cu el), daca multumesc (idee presupusa de Marius Cruceru), de ce multumesc etc.


  54. Pasivitatea contemplativa care ne-a cuprins urmarind schimbul de replici dintre voi nu poate fi sanatoasa. Va demonstram si noi, spectatorii, ca nu avem criterii sau norme obiective cu care sa va sanctionam si nu facem altceva decat sa ne gadilam subiectivitatea fiind de o parte sau de cealalta fara a comenta insa.
    Fiind obisnuit cu experienta dramei am hotarat o vreme sa nu spun ceva. Sperand ca discutia celor doi va lua o turnura caracterisica celor care gandesc totusi o finalitate in dialog am asteptat schimbarea de atitudine.
    Plin de lehamite in fata unei vieti fara Dumnezeu, grava, violenta, infioratoare, astept (si poate aici e greseala mea) de la voi sa raman amutit in fata unui spectacol sublim, ceresc, de cuvinte potrivite, duhovnicesti si care sa ma ajute sa cresc intru Hristos. De la voi astept ceea ce unui om inteligent nu ii poate oferi decat cartile. Si voi sunteti niste carti nescrise… dar cu prefata semnata de Isus.
    Din nefericire, nu aveti constienta ca atingerea voastra poate scapa oameni de la moarte. Ca eu, spre exemplu, pot fi resuscitat dintr-o moarte aproximativa citind din ceea ce voi scrieti.
    Or, citind schimbul de replici dintre voi ma simt limitat la o insatisfactie a unor planuri empirice de care beneficiez vrand nevrand in fiecare zi. Unde este mireasma celor alesi? Crestinismul reprezinta o filosofie in care fiecare fragment al dialogului este o incordare a simturilor astfel incat sa iesim invingatori? Ei bine eu cred ca tocmai prin faptul ca pierzand castigam da aceasta nuanta unica crestinismului. Lacrima unei infrangeri, geamatul unui inselat, bocetul unei mame ramasa fara copil au avantajul proprietatii divine in fata zambetului ironic al unui invingator de blog sau grup de discutii.
    Una din problemele oamenilor inteligenti ar fi aceea ca gandesc in virtutea amorului pentru gandire. Si atunci totul se reduce la clipa. Replica rapida, atacul bine conturat, ingenuchierea adversarului privesc momentul. Se evita o eventuala relevanta a finalului. Si atunci intreb: Pentru ce toate astea?
    Bunaoara putem vorbi despre moarte doar pentru ca suntem vii. Deci nu avem cum sa vorbim despre viata daca suntem morti. Si fiecare notiune cu valoare empirica nu face altceva decat sa ne aduca aminte de moarte. Toate duc acolo. Acuzele, jignirile, ironia, mandria nu fac altceva decat sa imi aduca aminte ca intr-o zi o sa mor. Pe cand dragostea, bunatatea, facerea de bine sunt strangerile de mana ale lui Dumnezeu. Doar cu el mergem pe drum nu?
    Mie imi este greu sa explic ceea ce voi stiti mult mai bine. Noi, cei mai simpli, vrem sa citim cartile voastre nu sa intram pe Grupuri de discutii sau pe bloguri cu dilema daca nu ar fi ceva mai senzational, in exclusivitate etc pe OTV.
    Imi este extraordinar de greu sa scriu despre voi doi. Ma simt ca un lup moralist care mazgaleste cu creta pe trotuar. Nu sunt in masura sa va dau sfaturi. Va iubesc pe amandoi si va scriu cu drag, cu emotie si cu speranta ca voi imi puteti da mai mult. Daca voi nu explicati bine dragostea cine sa o faca? Cititi blog.urile, site.urile, portalurile, grupurile de discutii, forumurile crestinilor. Certuri, ironii, jigniri, tonuri ridicate… Toti tinerii isi construiesc modele in viata. Unul poate fi Marius Cruceru, altul Alin Cristea. Orice semn de boala, de infrangere, esec ne arata cat de fragila este iluzia numita viata. Caci ceea ce traim aici este doar o clipa a eternitatii lui Dumnezeu, eternitate dupa care fiecare tanjim cum stim mai bine.
    Dragostea constituie totusi o presiune asupra fiintarii noastre pe pamant. Spun asta pentru se cere, prin definitie, fara limite. Se poate dilata la nesfarsit si nu ii pot oferi doar un areal cu granite. Eu aici vad rolul vostru, al amandurora. Sa ne aratati ce nu se poate arata cu degetul.
    Citind ceea ce scrieti eu am nevoie de a ma desprinde de existenta cotidianului. Ma puteti acuza de egoism dar macar unul mai este ca mine dintre cei care citesc ce scrieti.
    In loc de concluzie. Nici acum nu stiu ce a postat Isus cand scria cu degetul in tarana. Important a fost ca o femeie a scapat de la moarte. Nimeni n-a mai lasat Comments.

    Cu mult drag de voi

    Dan Spaniard


  55. ai dreptate, Dane, sintem rai!

    Si mai este ceva, m-am cam plictisit de acestea. Asta este ma plictisesc repede :). De-astea am mai facut si inainte. Acum vreau ceva nou!
    mai ales dupa 19 mai, mi se pare asa pierdere de timp sa discutam despre noi, in loc sa discutam despre El, despre frati, surori, nevoi reale ale bisericii.

    Nu sint de acord cu tot ce spui pentru ca, asa cum spuneam alta data, dialogul pentru mine inseamna mai putin fundite roz si dulce partasie. Apostolul Pavel a avut destule infruntari si incrincenari si pentru asta nu cred ca a fost mai putin spiritual. Adevarul nu trebuie sacrificat pentru o buna vecinatate, dar nici relatia, pentru orgolii.

    Relatia crestineasca inseamna, deopotriva, psalmi si cintari de lauda. Daca nu le putem face pe acestea si avem numai dispute, atunci nu e bine.

    Poate că acestea ne ajuta pina la urma sa ne facem vint si sa discutam despre cele cu adevarat esentiale. Nu?

    O zi bună tuturor!


  56. Domnilor, dacă Farul luminează slab, sau în direcţie greşită, poate că este slab sau incorect alimentat… Eu zic să-l ducem la reparat.


  57. Cred ca este o ideie grozava. Trebuie dus Farul la reparat dar… aveti grija la demontare.


  58. cred că va trebui reparat din mers. Să vedem, abia aşteptăm numărul următor.


  59. […] Cum se vede Congresul la lumina Farului? […]


  60. […] văzut în lumina Farului, au mai pus şi alţii lămpile pe el, lămpi de filatelişti sau entomologi, căutînd tot felul […]


  61. Ingrijorarea ta e cu privire la resursele financiare ale Uniunii,absolut necesare pt proiectele propuse.Aceasta ingrijorare o au si alte culte.Cred ca daca Oti Bunaciu ar avea o discutie pe tema aceasta cu PF Daniel,ar afla multe solutii la problemele financiare,cai cinstite de finantare a proiectelor propuse. Va fi Oti Bunaciu si un bun manager?,sau ideile venite de la altii inseamna ecumenism !


  62. Draga Wes,

    nu ştiu, vom vedea, cert este că în casa de pensii a cultului sînt destule resurse, sînt otate contribuţiile noastre acolo, şi pensia mea şi pensia altor lucrători,
    iertaţi-mi egoismul, dar mă gîndesc întîi la pensia mea 🙂

    nu spune aşa scriptura? Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, să ai grijă de resursele altora ca de ale tale…



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: