Archive for 30 iunie 2007

h1

Ce se mai poate spune acum?

iunie 30, 2007

Iată ceva ce merită adus în faţă de la comentariile scrise cu litere foarte mici.

După toată ziua de azi de cuvinte risipite în stînga şi dreapta, după laude de sine şi ironii mai boante sau mai ascuţite…acum, seara, mi-a venit în comments ceva absolut năucitor. Poate că abia acum este bun blogul ăsta pentru ceva. Să fie un stîlp şi un zid al plîngerii. Rîndurile sînt scrie de tatăl lui Tudor, tînărul motociclist care a murit în urmă cu cîteva zile la Arad.

Iată:

„Sint tatal lui Tudor. Ce stiti voi stiu si eu. Ce nu stiti voi stiu eu. Stiu ca la oro 2 noaptea cind mergeam la ARAD, dupa TUDOR un prieten m-a sunat si mi-a spus: “spune-mi ca nu-i adevarat”. Da e adevarat TUDOR a murit, dar multumesc lui TATA ca pe mine nevrednicul (si fam. mea) m-a gasit vrednic sa trec prin valea umbrelor mortii, cu TATA DE MINA.

IOV A PIERDUT 10 (ZECE) COPII intr-o singura zi si totusi cititi (si sa nu uitati niciodata) ce scrie in IOV 1:20,21. Si ce mai conteaza?

Conteaza ce nici macar tata si mama nu stiau: ca era o camaruta modesta in orasul ARAD in care TUDOR, un baiat de nici 22 ani la 700 km de parinti trgea usa dupa el (ASA CUM L-A INVATAT MIRELE LUI DRAG) SI SE RUGA IN FIECARA ZI pentru familie, pentru copii orfani, pentru prieteni si colegi…

DOAR ASTA CONTEAZA.

SI ca o paranteza, ca inima familiei lui e mangaiata de TATA. TUDOR A PLECAT SPRE TARA CANAAN SI A AJUNS IN TARA CANAAN.(POATE SI ASTA CONTEAZA)….

tata lui TUDOR.”

Reclame
h1

„Opel your eyes!”

iunie 30, 2007

Am avut vreo 10 maşini! Nu toate ale mele. Cele mai multe în folosinţă. Maşini de servici!

Cea pe care mi-o amintesc cel mai bine este o Dacie 1100 din 1970. Îi ştiu pînă şi mirosul şi îi simt încă striaţiile volanului şi imitaţia de lemn maro de pe bord. Ţin minte una dintre cele mai dulci imagini din viaţa mea. Eram pe bancheta din spate, la vreo 5 ani, cu faţa în sus, vedeam peisajul răsturnat, în maşină era cald. Mama şi tata vorbeau fără să ştie că sînt treaz. Cîteodată mă aşez pe bancheta din spate culcat în vreo maşină. Aşa mi-am petrecut partea cea mai frumoasă a copilăriei.Pe Valea Oltului şi-a Prahovei, Văleni de Munte şi Potcoava… Era verde. Era maşina în care a murit tata.

sursa-masini-de-vinzare.jpg

Am părăsit-o, sau ea ne-a părăsit, imediat după 1975, prin 1977. Solidă maşină, tablă de 1, motor pe spate, de REnault, zgomotoasă, dar de încredere.

Prima maşină pe care am condus-o, Dacia de la şcoala de şoferi. Ca să intre în viteza a III-a, trebuia să o bag întîi într-a patra. Cu Dacia 1300 nu te plictişeşti niciodată. Trebuie să te dai jos, să mai sufli în furtune, să mai legi cu sîrmă ..Cu maşina aia am văzut numai Oradea, cu toate stopurile, intersecţiile şi spaţiile posibile de parcare. Instructorul, foarte bun, a compensat.

Prima maşină pe care am condus-o eu de eu a fost un VW TRansporter din 1981. Motor Boxer. O minunăţie. Şi acum mai merge prin ORadea. E galbenă cu o dungă albastră. Un jaf de maşină la interior, dar mergea ca o vrabie. Consuma mult. Primul drum serios: Oltenia. Al doilea, la mama, la Iaşi. Apoi drumuri de misiune pînă i s-au înfundat galeriile de admisie de aer şi asta la un motor boxer este moarte… Acum e diesel!

vw-si-transit.jpg

A doua maşină, am mers vreo 70.000 de km cu ea. Am vîndut-o de nevoie. O parte din ea a intrat în apartament. Mari satisfacţii am avut cu ea. Cutia de vieteze? Cu un deget băgai într-a-ntîia, cu mijlociul băgai într-a-doua, te uitai un pic la manetă şi intra în treapta a III-a, într-a patra şi a cincea intra dacă loveai puţin cu manşeta cămăşii, ca din greşeală. Nu se mai faci maşini ca atunci. Un Golf II din 1988. M-am rugat pentru ea. M-am rugat lui Dumnezeu să îmi dea un Golf II, cu motor de 1,6 pe motorină, albastru metalizat, cu genţi de aliaj, bună, să pot face multe drumuri cu ea. M-a ascultat! UUUUfffff! Am uitat să Îi spun să fie cu patru uşi! 🙂 A văzut cele mai urîte drumuri din ţara asta. Oltenia, Moldova, BAnatul, Dobrogea, Bucovina, drumuri de şes, drumuri de munte, văgăuni şi cătune, noroaie şi gropi. Avea suspensia modificată tocmai pentru a fi în stare să facă ceea ce am făcut cu ea.

primul-golf-ii.jpg

A urmat un REnault 18. Benzină. Am bătut recordul cu ea de la Slatina la Aleşd în vreo 5 ore jumătate. Tablă bună. Din 1986. Nu se mai fac acum maşinile aşa. Nu am văzut maşină să aibe mai mulţi avertizori la bord ca maşina aia. Delicatessen! Acum este la cumnatu. Încă merge. Cară scule. Este maşina primei călătorii în Albania.

sursa-forum-auto-com.jpg

Apoi, maşină de servici, un Ford Tranzit de 2,5 TD, tracţiune pe spate. Maşina aia se bucura şi bătea din palme cînd vedea dealul. Piatra Craiului? O joacă. Şi acum îi ţin minte torsul. Am făcut vreo 120.000 de km cu ea.. Povestea ei s-a încheiat destul de trist. Dar pînă atunci, a văzut Ukraina, Turcia, Albania, Kosovo, Republica Moldova. Aici este undeva în Turcia prin fostul Constantinopol.

cu-masina-in-turcia-1.jpg

Au mai fost cîteva junk cars pe ici pe colo… Vorba multă, sărăcia omului…

Nu prea mă păcălesc la maşini, dar are Dumnezeu pentru fiecare o modalitate de-a umili. Cea mai mare ţeapă am luat-o cu un VW Passat II din 1986. Mi-a vîndut-o cineva „de încredere”. Eu am cumpărat-o de milă („familie mare, remuneraţie mică, are nevoie de boiler, să facă încălzirea la casă” etc.) şi strîns de nevoie. Nu mai aveam cu ce să fac naveta la biserică. Maşina aia avea 383000 de km la bord. Motorul mergea impecabil. Nu curgea nimic din motor, dar ploua în ea… E o poveste nostimă. Am vîndut-o în pierdere mare. Se întîmplă. Eu, la rîndul meu, i-am spus actualului proprietar că plouă în ea. 🙂 I-am dat o listă întreagă cu defecte de omul nu ştia ce să creadă. Am făcut fix 6000 de km cu ea. Unul din drumurile frumoase le-am făcut ca să văd o Broscuţă verde. 🙂

vw-passat.jpg

A urmat o scurtă pauză în care am avut un fel de vehicol… Un Matiz. Prietenul meu, mult mai înalt ca mine, trebuia să scoată scaunul din faţă, putea să conducă de pe bancheta din spate. Era cu spatele pe un număr şi cu tălpile pe celălalt număr. Nu merită poza! În chichineaţa aia de maşină trebuie să bagi tot timpul 7 litri pentru fiecare sută de km ca să se mişte a maşină.

Apoi a urmat masina care ne-a căzut dragă de tot, şi mie şi soţiei şi copiilor. De la început!. A fost prima experienţă de condus pentru soţia mea. Un Opel Astra Classic, 2001, argintiu. Diesel. Motor 1,7 DTI. O frumuseţe de maşină. Am făcut cu ea vreo 135000 km. O bunăciune! 4,7l la sută în afară, 5,5 în oraş. Pînă trebuia să alimentez eu se schimbau benzinăriile prin oraş. Dintr-o dată am constatat că nu mai este Shell, ci în locul Shell-ului se construise Moll. Am uitat de alimentare de mai multe ori.

sursa-opel-punct-ro.jpg

Aer condiţionat manual, ce-ţi trebuie climă? Jenţi de aliaj, dacă aveam de fier, eram de multe ori pe drumuri făcînd pene. Pe Valea Oltului am luat bolovani pe sub ea de m-a aruncat în sus. N-a avut nimic. M-am uitat cu lanterna pe sub ea, aşteptînd să îmi curgă baia de ulei, nimic!!! Am mers mai departe. Întreţinere? la 60% faţă de VW.

Nu ştiu de ce este tot românul înnebunit după VW şi iar VW şi iar VW. La toate Vw am observat că fac faruri proaste. TRebuie să mergi prin credinţă noaptea, nu prin vedere. Iar încuietorile? Mai mare ruşinea! Cum poate un neamţ care face motoare atît de exacte şi bune să facă o încuietoare simplă aşa de proastă? Apoi, la drumurile noastre rezistă din ce în ce mai prost. Să te apuci de bucşăraie acum la VW? La opel, am făcut acelaşi număr de km şi i-am schimbat un rulment pe care îl stricasem într-o groapă prin Bucureşti! La VW cînd începe să scîrţiie şi să se clatine şi să bată, trebuie să te scormoneşti bine prin buzunare.

În primul rînd VW nu mai este ce-a fost! BA te lasă una, ba te lasă alta. I-au băgat tot mai multă electronică şi, se ştie, nemţii sînt specialişti la mecanică, nu la electronică. Să îţi iei maşină japoneză cu multă electronică pe ea, da nu nemţească!Vrei confort, ia-ţi maşină franzuţească!

În al doilea rînd, la preţ mai mic, Opelul oferă tot aceleaşi lucruri, ba chiar mai bine.

La design? Vw, plictisitor. Opelul? Noul Opel? Siguranţă, confort, dotări? Face de ruşine VW-ul la orice oră.

Acum bocim Opelul în care avem atîtea amintiri. Am alergat după medici cu problemele de sănătate, cu ochii şi inima, am fost la înmormîntări ale unor dragi din familie, am rîs în ea, am plîns în ea, am dormit în ea (este una dintre puţinele maşii la care bancheta din spate se transformă într-un pat drept, fără denivelări), am alergat prin Bucureşti după ucenicie profesională, pe la părinţi, în multe localităţi din ţară ca să predic. Am citit Biblia în ea, reviste, am scris pe laptop concluziile la teză, în timp ce Natalia conducea pe autostradă. Concedii! Copiii noştri, ca şi mine, au crescut pe bancheta din spate a maşinii. Ca şi mine au privit cerul senin sau cerul cu stele culcaţi în spatele nostru.

Din 2003 încoace am trecut prin multe împreună. Fără să mă lase-n drum, fără accidente. Acum, la 265000 km, este ca o doamnă care are în jur de 46 de ani, dar arată de 30. Încă tînără şi plină de viaţă. Nu „fumează”, tot timpul pe drumuri, în stînga, în dreapta. Credincioasă la orice pornire, fie la -25 de grade, cît ami prins la Bistriţa în una dintre ierni, fie la 40.

Îmi pare aşa de rău că pleacă de la noi! O vindem! Cu durere, dar asta-i!

Guys, „Opel your eyes”. They are building better cars…!

PS:

Care-i maşina mea preferată dintotdeauna?

Maşina după care am bătut ţara ca să îmi cumpăr … aşa… una de drag? Broscuţa?

Iat-o, Beetle cea veche, nu cea nouă. Cea nouă este un kitsch oribil! Se miră lumea că n-a avut succes la vînzare. La fel de proastă la sistemele electrice-electronice!

volkswagen_beetle_last_edition_2003.jpg

Care îmi este marca preferată?

SAAB! Oricînd! L-am condus pe-al unui prieten! Te simţi ca în avion! Totul este diferit. Chiar şi contactul. Nu am avut vizibilitate mai bună în nici o altă maşină! Saab, pentru cei care nu ştiu fabrică avione şi maşini, pe o poartă ies avionele, pe altă poartă ies maşinile.

Mi-aş lua-o oricînd, numai că este o singură problemă. Pe lîngă ele sînt nişte băieţi tineri şi simpatici care le păzesc tot timpul 🙂 . Ehe, Saabu nu-i pentru români cu buget limitat. Maşină de domni şi cucoane! E acră! 🙂2006saab9-5sportcombi-sursa-autowire-net-2.jpg

Mai vorbim! Acum Saab, Opel şi Chevrolet s-au aşezat sub acelaşi acoperiş de garaj. GM! Ce înseamnă asta? Vom vedea!

Cînd au început, chiar de la avioane au început!

first-saab-automobile-sursa-wikipedia.jpg

Uite dovada! Aşa arăta primul Saab. Poate şi de asta îmi plac atît de mult. Am vrut să devin pilot de aviaţie militară.

Deocamdată mă gîndesc tot la Opel. Opel your eyes, români, şi încercaţi să uitaţi un pic de Golfuri şi Broscuţe din 70. Nu se mai fac maşini din alea!

%d blogeri au apreciat asta: