h1

Ce se mai poate spune acum?

iunie 30, 2007

Iată ceva ce merită adus în faţă de la comentariile scrise cu litere foarte mici.

După toată ziua de azi de cuvinte risipite în stînga şi dreapta, după laude de sine şi ironii mai boante sau mai ascuţite…acum, seara, mi-a venit în comments ceva absolut năucitor. Poate că abia acum este bun blogul ăsta pentru ceva. Să fie un stîlp şi un zid al plîngerii. Rîndurile sînt scrie de tatăl lui Tudor, tînărul motociclist care a murit în urmă cu cîteva zile la Arad.

Iată:

„Sint tatal lui Tudor. Ce stiti voi stiu si eu. Ce nu stiti voi stiu eu. Stiu ca la oro 2 noaptea cind mergeam la ARAD, dupa TUDOR un prieten m-a sunat si mi-a spus: “spune-mi ca nu-i adevarat”. Da e adevarat TUDOR a murit, dar multumesc lui TATA ca pe mine nevrednicul (si fam. mea) m-a gasit vrednic sa trec prin valea umbrelor mortii, cu TATA DE MINA.

IOV A PIERDUT 10 (ZECE) COPII intr-o singura zi si totusi cititi (si sa nu uitati niciodata) ce scrie in IOV 1:20,21. Si ce mai conteaza?

Conteaza ce nici macar tata si mama nu stiau: ca era o camaruta modesta in orasul ARAD in care TUDOR, un baiat de nici 22 ani la 700 km de parinti trgea usa dupa el (ASA CUM L-A INVATAT MIRELE LUI DRAG) SI SE RUGA IN FIECARA ZI pentru familie, pentru copii orfani, pentru prieteni si colegi…

DOAR ASTA CONTEAZA.

SI ca o paranteza, ca inima familiei lui e mangaiata de TATA. TUDOR A PLECAT SPRE TARA CANAAN SI A AJUNS IN TARA CANAAN.(POATE SI ASTA CONTEAZA)….

tata lui TUDOR.”

Reclame

9 comentarii

  1. stimate frate Hârtie,
    Sint onorat că mi-aţi scris. Că ne-aţi scris, pentru că în spatele acestei perdele albastre sînt cîteva sute de ochi.
    Cuvintele dumneavoastră, după atîtea cuvinte risipite în aceste zile sînt foarte puternice, vin din trăire, din trăirea durerii.
    Şi cu adevărat asta contează acum.

    Bocetul demn al unui tată.
    Încujararea pe care ne-o daţi ca unul care umblă prin valea umbrei morţii însoţit de Păstorul cel Bun.

    Vă mulţumesc că în mijlocul durerii v-aţi găsit timp pentru a ne spune ce simţiţi din partea inimii de tată, dar şi Cuvînt şi din partea Domnului.

    Ştiu să fiu alături de dumneavoastră doar în măsura în care în ultimii ani am trecut prin multe înmormîntări ale unor dragi şi apropiaţi cu familia. Şi tot nu pot cuprinde măsura durerii unui tată care îşi îngroapă fiul. Nu l-am cunoscut deloc pe Tudor, dar cu un asemenea tată…

    Ne simţim umiliţi în faţa măreţiei durerii şi încurajaţi de cuvintele simple, dar puternice pe care ni le-aţi lăsat.

    Vă mulţumesc din suflet în numele tuturor ochilor care vor citi cuvintele dumneavoastră în următoarele zile. Îmi exprim speranţa, de asemenea, că aceste lucruri nu vor fi taxate ca „manipulare emoţională”, ca „exhibiţionism” sau „sentimentalism uşor”, după cum au existat precedente. Pe cei cărora le bolboresc în spatele dinţilor aceste calificări îi învit să se abţină, îi invit la tăcerea prietenilor lui Iov.

    Pe toţi, blogări şi neblogări, vă invit să ne ridicăm în picioare şi să scriem aplecaţi peste birouri în semn de respect faţă de durerea acestui tată.

    Consider acest post cel mai important eveniment de cînd am deschis blogul. Cel mai autentic şi emoţionant fragment de text.

    Dumnezeu să vă dea mîngîiere! Şi cu mîngîierile lui să puteţi mîngîia pe alţii.

    2 Corinteni 1:3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,
    4 care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!
    5 Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.


  2. da


  3. tacere si oprire…din pacate nu am luat parte la inmormantare pentru ca am aflat de moartea lui Tudor abia vineri…nu-l cunoasteam personal…uneori ma surprind in pozitia ucenicilor care dupa inaltare au ramas cu ochii pironiti la cer dupa Cel Inaltat…cand am aflat ca deja avusese loc inmormantarea, la care as fi putut particip, m-am simtit ca pe peronul unei gari alergand dupa un tren care deja plecase fara ca eu sa reusesc sa imi iau ramas bun de la cineva drag…Tudor e deja cu Mirele, …cred ca il invidiez un pic…si ma uit si mai mult drag si dor spre cer.


  4. ‘ingeras…era o chestie pe care am citit-o…undeva de genul: ‘daca ar fi sa mor…as vrea sa mor eu primul ca sa nu traiesc nici o zi fara dragostea ta’…dar eu totusi gandesc putin altfel…si asta e parerea mea…ca indragostit de o iubita (…) daca ar fi ca unul din noi doi sa moara…as vrea ca tu sa ajungi la tati inainte…ca sa nu traiesti nici o zi…fara dragostea mea’…s asta mi se pare cu adevarat fain…si ce cred eu naspa in primul citat…mi se pare egoist…asa mi se pare…pe cand ceea ce ti-am zis din inima…este dragostea mea…este pentru ca te iubesc…si vreau sa nu traiesti nici o clipa fara dragostea mea…fara sa simti dragostea mea….fara sa te simti fericita…dara sa simti inimioara mea aproape’

    Tudor a stiut sa iubeasca fara sa isi puna limita in a oferi dragostea….aceasta au fost cuvintele lui…scrise personal de manutza lui….scrise pentru o fata simpla si modesta….dar care a stiut s-o faca sa se simta iubita si pretuita…a facut-o sa se simta minunata…si chiar daca el a murit inaintea ei…asa cum nu isi dorea sa se intample…ea se bucura ca Tudor a ajuns in bucuria eterna…si acuma poate sa fie cu adevarat fericit si implinit…asa cum el isi dorea sa fie…

    Cu cordialitate, ingerasul


  5. ‘sa fiu un compion, asta mi-am dorit, dar drumul pe care il am de parcurs parca este prea lung, prea greoi, prea plin de ziduri si de impotriviri…poate am fost si eu un campion (la Valea SAlardului – in tabara) dar au trecut acele vremuri. Imi trebuie un tel nou, un lucru pentru care sa lupt…’

    Acelasi cuvinte preluate din jurnalul lui Tudor…. a fost un luptator…si a stiut sa lupte pentru ceea ce s-a meritat sa lupte…este un campion ca a ajuns deja acasa


  6. dragilor,
    cred că lucrul la care ne-a îndemnat tatăl lui Tudor este să ne uităm, ca Iov, la Dumnezeu în primul rînd. Cred că într-o astfel de situaţie putem idealiza viaţa celor care au plecat spre veşnicie încît nici cei mai apropiaţi să nu mai recunoască persona despre care se vorbeşte.
    Mi s-a întîmplat asta după ce a murit tatăl meu. Cred că tocmai asta este cel mai important mesaj: după ce a vorbit Cristina şi apoi tatăl ei şi al lui Tudor, nu mai sînt multe lucruri de spus mai mult.
    Să ne îndreptăm privirile în sus.


  7. Domnule Patratos…

    Stiti ce nu inteleg? De ce celelalte commenturi le-ati lasat sa mearga inainte si nu le-ati oprit…cand s-a vorbit de rau pe fratele Pustan…si acuma cand i se scot in evidenta lucruri bune ale unui om, cand un frate de-al nostru este apreciat…d-voastra interveniti si spuneti cu atata curaj ca nu mai sunt lucruri de spus…oare chiar nu mai este nimic de spus…oamenii isi spun pararea ….fiecare in parte cum l-a vazut pe Tudor…si d-voastra acuma aveti curajul sa interveniti si sa opriti…hmmm!!!!


  8. draga Ratusca,
    nu am oprit nimic, insa sa ne uitam, asa cum ne-a indemat chiar tatal lui Tudor si probabil asa cum i-ar fi placut lui Tudor insusi in primul rind la Dumnezeul lui Tudor. Atit am spus.

    Nu am oprit nici un comment, daca s-a intimplat cumva din greseala sa sterg ceva, atunci trimite din nou. Nu am oprit in ultimele saptamini nici un fel de comentariu al nimanui, dupa cum s-a putut observa.

    Uneori cred ca cel mai demn de respect lucru pe care il putem face pentru cineva in situatia familiei Hirtie este sa spunem cit mai putine cuvinte.
    Sa ii lasam pe cei in suferita sau care au trecut prin asta sa spuna si sa mingie, ceilalti putem gresi.

    Esti de acord cu asta, Ratusca?


  9. nea` ionel, asa cum ii spun eu fratelui hirtie, e un om demn de dragostea Lui. e un om pe care fiecare dintre noi merita sa`l cunoastem. un om care nu a uitat ca Dumnezeu nici nu doarme sau dormiteaza. nu a uitat cat de mult il iubeste acest Dumnezeu. si de aceea….a zis multumesc Tata ca m`ai gasit vrednic. un om…care stie ca poate totul in Cristos. pe tudor il cunosc de 2 ani…si practic am fost ca doi fratii. pe tatal lui nu il cunosteam. dar cand am ajuns la botosani…in acele zile…efectiv…am simtit ca il cunosc. sincer, acu plang…plang…plang. m`a primit acolo l`a botosani….cu baratele atat de larg deschise….larg larg deschise…



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: