Archive for iunie 2007

h1

Punem şi „P X”-ul pe Biblie?

iunie 27, 2007

Eram la o legătorie cu mulţi ani în urmă. Am dus o biblie veche la legat. Legătorul m-a întrebat:

„Doriţi să vă punem numele pe Biblie?”

„Nu, de ce? Sînt eu autorul? Puneţi numele lui Dumnezeu pe ea, dacă doriţi, El este autorul”

„Atunci să vă punem crucea pe ea?”

„Nu, lasaţi-o aşa, sînt baptist, noi nu prea punem cruce peste tot…”

„Aha, pocăit nu? Şi de ce nu puneţi cruce, de ce nu vă faceţi cruce? La biserică aveţi cruce?”

„Da, avem cruce la biserici, dar nu ne facem cruce şi ne gîndim mai mult la „Cristos cel răstignit”, cum spune apostolul, „noi predicăm PE CRISTOS cel răstiginit” nu obiectul pe care a fost răstignit…”

„Bun, da PX-ul îl punem? La pocăiţi am mai pus asta…”

Omul mi-a explicat că fiecare inscripţionare cu litere aurite costă şi voia cu orice preţ să-mi ia banii…

„Ce-i ăla PX?”

„Ei, uite…. asta”

Şi mi l-a desenat

voxdeibaptist.jpg

„Oh, domnu… vă rog, nu-mi puneţi nimic pe Biblie, lasaţi… Asta nu este PX, este monograma Domnului Isus Cristos. La ce spuneţi dumneavoastră P este de fapt Iota grecesc, de la Isus, dar cu ornamentaţie, o ornamentaţie care s-a pierdut şi a fost amplificată, de aceea Iota seamănă cu un P, este prelungit prea mult spre dreapta ornamentul de sus.. iar la ce spuneţi X este litera Chi, din alfabetul grecesc, care vine de la Hristos, deci este monograma lui Isus Hristos

„Da domnu şi de unde ştiţi?”

„Am învăţat la şcoală”

„Biine, vă fac biblia aşa cum doriţi. Piele sau vinil? Hai, daţi-o-ncolo de treabă, să fie piele, că-i carte sfîntă…”

„Piele să fie!”

………………………………..

Un eveniment recent mi-a adus aminte de acestă întîmplare. Trecem atît de adesea pe lîngă inscripţii şi simboluri care stau pe lîngă noi ca dintotdeauna şi nu ne întrebăm ce înseamnă…Au fost acolo tot timpul, le-am văzut în icoane, în mijlocul drumului, la răscruci, dar n-am fost la fel de curioşi cum e neamu la Irinel Columbeanu sau la „Stupize, Stupize!”

PS.

pentru cei interesaţi de evoluţia simbolului, iată o monogramă destul de veche. Cred că este prea mică bucla pentru a fi Rho, dar mai este o dovadă în această imagine. Uitaţi-vă în josul aşa zisului Rho, nu cumva este un Sigma? Deci ar putea fi un Iota sigma, vezi explicaţiile pentru ce înseamnă IC XC NI KA, grafiat altfel. Nu sînt specialist în epigrafie, dar mie aşa mi se pare din ce îmi aduc aminte de la orele de epigrafie de la Clasice din Bucureşti.

romanicoaragones-sursa.jpg

Prescurtarea despre care este vorba în comments arată cam aşa

ic-hr.jpg

Reclame
h1

Ce contează acum?

iunie 26, 2007

Cineva mi-a trimis acest link.

Este de la un accident. Doi studenţi mi-au spus deja cîte ceva din ce s-a întîmplat. Se pare că amîndoi îl cunoşteau pe băiat.

Tudor (darul lui Dumnezeu, în traducere), baterist, venea cu motocicleta de la scăldat. „Tînăr plin de farmec şi viaţă!”.

Dar acum ce mai contează?

Contează cît avea motocicleta la impact?

Contează dacă a băut sau nu?

Contează în ce trupe a cîntat?

Contează cîţi bikeri cunoştea?

Contează în ce fel de maşină a dat?

Contează cum o chema pe soferiţa care nici n-a avut timp să îşi dea seama ce vine spre ea?

Contează pe ce stradă a murit?

Contează cu ce motocicletă mergea şi cîtă experienţă avea?

Contează în ce ziar a apărut despre el şi la ce televiziune? (ce oribilă alăturare între tipele alea pe o maşină în reclamă şi imaginile de la accident!!! )

Contează ce comentează unii sau alţii pe aradon.ro?

Nu contează!

Puţini din cei care au scris pe aradon.ro au copii. Habar n-au despre ce-i vorba. Legistlaţie, motoare, învinuiri, jigniri, habar n-au ce contează. Da, judec, ăsta este un verdict! „Aflarea-n treabă la români!” Din nou!

Contează ce spun părinţii lui de la 800 de km distanţă.

Contează ce plîng ei. Contează cum plîng ei şi fraţii lui …

Contează cine îl cunoştea pe el.

Cel mai mult contează acum dacă îl cunoaşte El pe el!

Asta contează acum …!

Şi pentru mine? Ce contează? Contează că scriu acum „condoleanţe familiei”? Ce bună-i tăcerea într-o casă de jale! Acolo omul se face mai înţelept.

Pentru mine contează că moartea i-a venit într-o zi pe care o începuse absolut normal. Eu tot la asta mă gîndesc.
Aşa cum vă spuneam. S-a sculat normal, s-a dus cu prietenii la un scăldat normal, s-a suit pe o motocicletă normală, a mers cu o viteză anormală şi s-a ciocnit cu o dacie veche şi normală, într-o zi absolut normală.

Unii dintre noi vom muri într-o zi ca asta, ne vom trezi dimineaţa vioi şi plini de chef şi nu vom mai adormi în propriul pat.

Contează să mă gîndesc în fiecare zi la posibilitatea asta.

Care va fi ultimul gînd care îmi va trece prin cap?

Care va fi ultimul strigăt?

Care va fi ultima faţă pe care o voi vedea aici?

Care va fi prima faţă pe care o voi vedea după….?

Cam asta contează, cred…

h1

Se ridică întrebarea…

iunie 26, 2007

Am corectat ceva lucrări. E sezonul.

Din cînd în cînd revine următorul reflex, într-o lucrare chiar de prea multe ori, „se ridică întrebarea…”

Deci, curentul cade, aşa singur de la el… pentru alţii „este luat”, iar întrebarea „se ridică”.

Întrebarea ori „se pune”, ori „se ridică”.

Întrebarea care se ridică este următoarea: întrebarea se ridică singură sau o ridică cineva?

Şi dacă o ridică, de unde o ridică?

De jos! Cineva a pus-o acolo.

De-aia întrebările sînt „uşoare”, adică uşor de ridicat şi „grele”, ca nişte grinzi care îţi cad pe umeri. Te poţi scrînti cu ele.

Se pare că întrebarea se ridică singură singurică. Ne apare înainte, ni se ridică în minte ca un pisoi de la piciorul mesei, ca milul de pe fundul apei, ca nisipul din pahar, ca strugurii din must.

Întrebarea care se ridică singură ne sperie precum pisica neagră care-o făcea pe mătuşa să scuipe-n sîn; ne tulbură, ca mîlul şi nisipul şi strugurii.

Ce viaţă să trăieşti fără să culegi întrebările de pe jos!? Ce urîtă viaţă!

Cine a pus întrebarea jos ca să ne încurce cînd se ridică?

Păi, probabil cineva care vrea să nu ne lase mintea odihnită… Dumnezeu îi pune întrebări lui Iov, vreo şaizeci şi ceva, el trebuie să le ridice…Grele întrebări. Uşor răspuns: „auzisem vorbindu-se despre tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut… ”

Iov a dat cu toate întrebările de pămînt…a răsuflat uşorat şi s-a lăsat ridicat deasupra întrebărilor.

h1

INRI

iunie 26, 2007

Ce înseamnă INRI?

sursa-nazarene-way.jpg

Mai simplu. Orice wikipedie vă spune că este vorba de iniţialele de la IESVS NAZARENVS REX IVDAEORVM, adică Isus Nazarineanul, Regele Iudeilor.

VULGATA Joan 19:19 „Scripsit autem et titulum Pilatus et posuit super crucem erat autem scriptum Iesus Nazarenus rex Iudaeorum”
E curios cum foarte multe cruci bizantine nu poartă prescurtarea de la inscripţia în greacă, cum ne-am fi aşteptat, ci de la cea în latină. Nu-i aşa? De ce?

h1

Ce înseamnă IC XC NI KA?

iunie 25, 2007

Ne plimbăm. Trei cunoscuţi. Am fost întrebat de unul dintre cei doi ce înseamnă IC XC NI KA?

Eram în faţa unei cruci ortodoxe.

I-am dat voie celuilalt prieten al nostru, mai umblat prin lume, să ne explice despre ce este vorba. Vădit încurcat, respectivul „ne-a dus cu vorba”: că se pune pe proscomidie, că se întipăreşte pe pîiniţele din altar, ca se ştampilează pe prescuri, că este o prescurtare, tot felul de poveşti.

Din nou am constatat cît de greu ne este ca români să spunem „îmi pare rău, nu ştiu” şi cît de lesne ne este „să ne aflăm în treabă”.

Din păcate şi în literatura vulgară explicaţiile sînt destul de „pe alături”

Prima parte este simplă:

IC înseamnă Isus acel C este un grafem alternativ pentru sigma grecesc.

XC înseamnă Hristos, X este chi, C, acelaşi sigma.

Deci IC XC este prescurtarea numelui Isus Cristos, cu un singur I, insist. Se pare că numai la noi se scrie cu doi I pe prescurile româneşti, (cu Hristos-Cristos am discutat în altă parte).

sursa-flickr-photostream-gianina-piciorus.jpg

Deci:

IC XC pe un registru, cel vertical
NI KA pe al doilea registru, cel orizontal,

sau unul sub altul.

sursa-dervent-ro-cruce-secxiii-xv-c.jpg

NI KA nu înseamnă nici Christos Victor, nici Conqueror, nici altele, dar are legătura cu asta. Iată încă o dată ce primejdios este să ne facem cultura pe Google. Peste tot pe motoarele de căutare sînt tot felul de interpretări ale acestui NIKA.

NIKA, scris într-un singur cuvînt, este de la verbul NIKAW (w este pentru omega în transliterare). Problema este: ce formă? Că avem nikaw, nikhsw, enikhsa, nenikhka. Acestea sînt formele principale pe care le puteţi găsi în orice dicţionar.

Unii spun că este un substantiv. Şi trimit la firma de adidaşi Nike. Greşit. Alţii spun că este viitorul.

Dacă ar fi fost viitorul simplu, ar fi trebuit să fie nikhsei ca în Apocalipsa 11:7. Isus Cristos va birui? De ce, da n-a biruit deja?

Dacă ar fi fost Isus Victor, atunci am fi avut cel puţin un participiu NIKWN, şi mai mult ca sigur articulat.

În 1 Ioan 5:4, avem forma de aici, NIKA, cu accent circumplex pe alpha şi cu iota subscris, tot sub alpha. Este, dacă gramaticile spun bine, indicativ, prezent, diateza activă, persoana a treia, singular.

Care este problema cea mai grea? Verbele contrase. Cele ca nikaw, agapaw, timaw, vezi Ioan 3:35, formează indicativul prezent în acest fel.

Cum se ajunge la această formă?

Forma de bază este nikaw, la indicativ prezent, pers. I, sg. se conjugă la persoana a doua nika – eis, dar are loc un fenomen fonetic şi rezultă nikas, cu iota subscris şi accent circumflex, apoi, persoana a treia, nika-ei, a plus e psilon rezultă în alpha lung, marcat de accentul circumflex, i coboară sub a şi rezultă iota subscris.

Se poate strecura totuşi o confuzie. Mai există şi alte forme la care, dacă nu sînt puse accentele şi subcrisele, pot fi confundate cu această formă de prezent cu aspect continuativ.

Şi anume: conjunctivul, prezent, activ, persoana a treia, singular, care are o formă identică, şi de aici probabil, datorită aspectului proiectiv al conjunctivului, a fost tradus cu viitorul, Isus Cristos să biruie! Şi mai este imperativul persoana a II-a, singular. Isuse Cristoase, biruie!

Toate cele trei forme ar fi posibile. Personal cred că este vorba de forma cea mai la îndemînă şi care ne asigură cele mai largi interpretări teologice.

Deci IC XC NI KA înseamnă Isus Cristos biruieşte, (învinge, cum doriţi, depide, dacă faceţi parte din curentul care respinge arhaismele şi slavonismele… ).

sau, cealaltă variantă după DOLR, după cum doriţi: Isus Cristos biruie!

Amin! Aşa să fie!

h1

Psalmul 2

iunie 24, 2007

(Sau „La vedere, Doamne!”)

Că eşti bun am văzut!
Că eşti drept mi-ai dovedit!
Da, că eşti frumos?
Aşa am citit, aşa mi s-a spus!

Pentru asta m-aş lupta cu Tine.
Ca Iacov.

Curiozitatea asta merită o încheietură de şold frîntă.
Şi amîndouă picioarele, ba, că mi-aş da şi-o mînă, şi-un ochi,
Şi amîndoi, după ce Te voi fi văzut!
Mai este privelişte demnă de privit apoi?

Ţi-aş da nu numai ce îmi prisoseşte! Plămînii şi rărunchii şi inima!

Ba, inima Ţi-am dat-o deja!
Atunci ce-mi mai rămîne?

A, aha! Deci inima ajunge?
Cum spui Tu!

Bine! Deci Îţi voi vedea şi frumuseţea, da?
Şi asta, fără luptă?

Atunci nu-ţi pot spune “la revedere!” că nu ne-am văzut!
Dar sînt aşa de puţin răbdător să Te văd!

Pînă una-alta, viaţa asta, îţi voi spune “La vedere, Doamne!”

h1

Psalmul 1

iunie 23, 2007

(De cîntat în ploaie, cu acompaniment de tunet şi joc de fulgere)

Cum să îţi spun ceva ce nu Ţi s-a mai spus, Doamne!
Să Îţi spun că eşti puternic, că eşti bun?
Ţi s-a scris şi Ţi s-a spus, des şi-adesea.

Tuni şi fulgeri!
Asta e bine şi frumos şi puternic!
Şi-am să-Ţi spun ceva de bine la fiecare tunet al Tău.
Să ne luăm la întrecere!

Tuni Tu,
Spun eu,
Să vedem cine sfîrşeşte cel mai repede.
Tu, tunetele sau eu, cuvintele.

Mă voi face tare la cerbice.
Ţi-oi spune de bine şi cînd mi-o fi rău! Întotdeauna!
Şi printre lacrimi şi printre şiroaie de sînge!
Şi la dulceaţă şi amar!
Ca să văd ce faci!

Sînt încăpăţînat şi curios!
Îţi voi mai spune încă o bine-cuvîntare după ultimul Tău tunet de-astă seară
ca să văd ce urmează.

Mă voi încăpătîna să te laud ca un rob, ca să văd ce-mi faci ca Stăpîn.
Tehe cuunosc eu…!

Acum tună, cuvintele îmi năvălesc printre dinţi şi sînt în spatele buzelor, abia le pot ţine să nu se şuiere!

Îmi ajunge un fulger, că ştiu că îi urmează sunetul.
Tu tuni, eu spun…

%d blogeri au apreciat asta: