Archive for 2 iulie 2007

h1

Ştiri de ultimă oră sau de primă lună…

iulie 2, 2007

Şi o ştire de ultimă oră – mai multe ştiri.

Sursa Redacţia UBR. (Aceeaşi care a editat şi Creştinul Azi pînă acum!)

Click AICI

Prezentul buletin informativ apare lunar şi are ca scop informarea membrilor şi bisericilor UBR cu privire la activitatea Comitetului Executiv al UBR. Informaţiile din acest buletin sunt furnizate de membrii Comitetului Executiv. Se distribuie prin e-mail şi poate fi tipărit şi redistribuit fără acordul expres al UBR, menţionând doar sursa, în cazul în care ştirea este folosită într-o altă publicaţie. Pentru abonare vă rugăm să vă adresati Uniunii Baptiste prin adresa de e-mail de mai sus.

Reclame
h1

Ştefan cel Mare şi … măricel

iulie 2, 2007

Azi, 2 iulie, am aflat şi eu că se sărbătoreşte ziua de calendar a lui Ştefan cel Mare. Pun punct după „Mare” pentru că a adăuga Sfînt, pentru conştiinţa mea cel puţin, aduce a iz de idolatrie sau cel mai puţin a lipsă de lucididate.

Ştefan, mare să-i fie numele, a fost un domnitor important, mare, viteaz, a cîştigat lupte cu turcii, a ctitorit biserici, o mulţime, a făcut tot felul de lucruri bune pentru moldovenii mei. Excelent. Putem face o compunere de clasa a IV-a cu Ştefan cel Mare care a fost foarte mare şi important, dar care a fost şi foarte mic de statură, dar şi mai mic la morală.

Dar era şi „degrabă de sînge vărsătoriu” şi „de multe ori pe la ospeţe omora fără judeţu”, ne spune Ureche, dacă bine îmi aduc aminte, apoi, la fel ca lui Solomon, îi plăceau femeile. Foarte mult. Femeile altora. Vizitele sale prin satele Moldovei au lăsat în urmă tot felul de anecdote şi nu numai. Mai avea şi alte păcate domnitorul, ca noi toţi oamenii, dar nu pe toţi ne etichetează repede lumea aşa. Dînsul nu prea s-a îndeletnicit cu asceza şi nici mari contribuţii la cunoaşterea teologică n-a adus, dar a luptat şi construit. E destul? Pentru unii, da.

Nu-i ciudat că lui Augustin i se refuză numirea Sfîntul Augustin din partea Bisericii Ortodoxe? Mumai Biserica Catolică îi spune Sfîntul Augustin, BOR îl numeşte cu zgîrcenie doar Fericit, această mare minte, extraordinar prin contribuţiile sale la dezvoltarea teologiei şi nu numai, o viaţă cu totul deosebită după converitire, după ce a lăsat toate cele lumeşti de-o parte. Ciudat! Pentru mine este ciudat.

Pe lîngă alţi sfinţi pomeniţi prin calendar (noi baptiştii oricum, datorită soteriologiei pe care o articulăm refuzăm calificativul Sfînt pentru orice muritor) Ştefan cel Mare este numai… măricel, cu toate contribuţiile sale militare şi administrative.

Cred că dacă rămîneam la Ştefan cel Mare era de ajuns. Băgarea lui în calendardin perspectiva standardelor biblice de trăire şi din perspectiva tradiţiei bisericii, mi se pare un abuz. La vremea respectivă au fost dispute pe tema sfinţirii lui, dar se pare că propunerile dintr-o anumită zonă au fost mult mai bine susţinute politic decît teologic şi moral.

Oricum Ştefan cel Mare stă aşa de bine în calendar pentru cineva care vrea să îşi scuze călcările pe-alături! Poate şi de-asta românii sînt aşa de relaxaţi cu privire la adulter! Un profesor de teologie ortodoxă îmi spunea prin 1998 cu haz: „Ei, domnu pastor, ştiţi românii sînt normali, se mai culcă cu vecina, cu cumnata, cu hangiţa, dar măcar nu este homosexual, domle! Cel puţin e normal!” Ei, da, Ştefan cel Mare e potrivit într-un asemenea calendar al normalităţii. Dar cine este interesat de toate astea?

Toţi credem legendele despre Ştefan şi este bine, la fel cum credem că statuia din faţa Palatului Culturii din Iaşi aparţine lui Ştefan. Este bine! Ei bine, nu-i a lui! Cine ne spune şi nouă cui aparţine statuia lui Ştefan de la Iaşi care nu este a lui Ştefan? Căutaţi prin Suedia pe undeva!

sursa-etrip00021-romania-in-images.jpg

Despre concursul Mari Români… ce părere aveaţi dacă al 10-lea era Ceauşescu? Cîteva voturi i-au mai lipsit. Da, Gigi Becali? Într-un top în care este şi Bulă, nici Richard Wurbrand nu stătea comod. De-asta am privit cu oripilare exerciţiul acela de isterizare publică. Cei de la televiziunea română ar putea să dea o serie de emisiuni la Teleenciclopedia despre manipularea mediatică. Ar fi nişte documentare foarte interesante.

Pe cînd vom avea şi Sfîntul Mihai Eminescu? Cineva, un poet de peste Prut, într-o fază de autoexcitaţie emoţinală, într-un fel de delirium tremens a propus această ispravă pe undeva prin 1995.

Doamne fereşte!

Doamne iartă-ne că Te-am uitat pe Tine Însuţi ca să ne amintim de ispravnicii Tăi!

Închei cu un citat din Contrafort : 3-4 (113-114), martie-aprilie

Prof. dr. Ovidiu Pecican, Univ. BAbeş Bolyai, Cluj-Napoca

(E român, nu-l acuzaţi de altceva, are un singur păcat, este istoric şi foarte bine informat, nu crede în legende şi este LUCID, nici măcar nu-ţi trebuie doctorat în istorie ca să fii atît de CLAR în gîndire, nici în teologie ca să ai bun simţ moral, îţi trebuie numai BUN SIMŢ. Atît. Bravo Cluj! )

Citiţi tot articolul este extrem de interesant.

„Mă număr printre cei care consideră pripită sanctificarea ştefaniană. Iar această opinie o susţin nu din perspectiva secolului nostru mai mult sau mai puţin secularizat, ci judecând faptele voievodului în conformitate cu preceptul biblic. Pe scurt: excelenţa politică şi militară a voievodului nu este relevantă în ce priveşte sfinţenia omului. Dimpotrivă, uciderea boierilor sub imperiul mâniei şi al alcoolului, precum şi o anume lejeritate în moravuri, sunt condamnate de codul etic creştin, adică exact de etalonul după care se presupune că judecă Biserica.

Dar Biserica se angajează pe un drum greşit procedând astfel, aş zice, nu doar pentru că se plasează într-o confuzie a criteriilor, substituind politicul eticului. Ea greşeşte fiindcă face… politică naţională. Ortodoxia ar trebui să aibă o coloratură ecumenică, nu una etnicistă. Ea a fost întotdeauna ecumenică, dincolo de graniţele politice ori lingvistice. Când a devenit foarte naţională, ea s-a împotmolit în legionarism. Sau în ceauşism, care a combinat naţionalismul cu ateismul roşu. Dar ce ortodoxie mai era şi aceea?! Poate că tocmai aşa s-a ajuns la confuzia sanctificărilor de care a beneficiat şi Ştefan cel Mare. Numai că sfinţenia nu este o decoraţie acordată pentru merite pe câmpul de luptă, iar ridicarea unei biserici mănăstireşti nu spală păcatul tragerii unor femei şi copii în ţeapă.”

Iată un alt articol:

„”Se stie ca Stefan cel Mare, invingind pe Radu cel Frumos in 1471, la Soci, s-a intors la Suceava cu sotia acestuia, Maria Despina si fiica ei, Maria-Voichita, o copila tinara, frumoasa, pe care voievodul s-a gindit sa o creasca in palatul sau de la Suceava. In 1476, Stefan cel Mare era casatorit cu Maria de Mangop si „ochii frumosi ai celeilalte Maria, farmecele ei il subjugasera si rivalitatea intre aceste doua femei, intre Doamna si viitoarea Doamna, durerea de a-si vedea dragostea stingherita, de a se vedea parasita cind tocmai avea mai multa nevoie de sprijin, de-o vorba buna, din pricina doliului ei – aceste toate au dus desigur in mormint pe tinara Domnita de neam imparatesc. Ea moare in anul 1477, in luna decembrie, in postul Craciunului, dupa abia cinci ani de casnicie. A ingropat-o Voda Stefan cu alai si cinste multa, la manastirea Putnei, noua lui ctitorie. Stefan s-a insurat cu Voichita, abia trei ani mai tirziu. Aceasta casnicie a tinut 24 ani, pina la moartea lui Stefan, in 1504” (C. Gane, Trecute vieti de doamne si domnite, editia I, pagina 43).

„Se pare că „Stefan cel Mare a avut trei casatorii: cu Evdochia de Kiev, cu Maria de Mangop si cu Maria Voichita, fiica lui Radu cel Frumos, domnul Tarii Romanesti, fratele lui Vlad Tepes. O relatie extraconjugala cu Maria Raresoaia o boieroaica din partile Harlaului sau din zona lacului Brates, casatorita cu un bogat negustor de peste, poreclit Rares, adica cel cu parul rar. Din aceasta relatie a rezultat Petru Rares. Nu se stie exact cand s-a nascut Petru Rares, dar avand in vedere ca in momentul in care a luat pentru prima oara domnia, in 1527, era deja un barbat in jur de 40 de ani, se poate presupune ca a venit pe lume in intervalul 1487 – 1490.” vezi forum

şi altul , locuri în care oamenii nu prea se mai lasă duşi de nas ca în sala de clasă pe vremea lui Ceauşescu sau la Mari Români, pe vremea noastră.

Oricum, se pare că Ştefan a fost mai bun decît bunicul său, Alexandru care avea mai mulţi copii din flori. Ştefan a avut doar unu, după cum aflăm de aici. Ceea ce este destul de bine pentru un sfînt, nu?

Să mai vorbim despre Constantin cel Mare?

O să spuneţi că nu mai am nimic sfînt 🙂

Parc-aud: „Uf, baptiştii aştia!” . Cineva strănută de alergie la baptişti. „Măricel, dragă, măricel!”

Terminaţi-o odată cu prostirea poporului ăsta, fraţilor!

Lăudat fie numele lui Isus Cristos, Sfîntul lui Dumnezeu, în vecii vecilor, Amin!

h1

Ce s-a întîmplat la Congres? Părerea mea…

iulie 2, 2007

Cineva întreba într-unul din commenturi cînd va veni o informaţie oficială şi de ce trebuie să aflăm din surse neoficiale sau semioficiale ce s-a întîmplat la Congres?. Nu ştiu cînd va veni o informare oficială clară şi obiectivă.

Aceasta este o informare neoficială. De participant. Oricine, care a fost tot timpul în sală, oricine, care a stat cu un carneţel în mînă sau cu un lap top, poate să vă ofere exact aceleaşi informaţii. Nu trebuie să fie delegat al vreunui organ de presă sau redactor de oficios ca să vă spună cum a fost. M-am ferit să mă transform în ofiţer de presă al Uniunii. M-am ferit să abuzez de calitatea pe care am avut-o în timpul Congresului pentru a nu oferi cumva date de interes intern. Am selectat cu mare grijă acele aspecte „de servici” şi „informaţii de uz intern” pentru a oferi un tablou din care fiecare puteţi analiza din perspectiva voastră, tot subiectivă, nu?.

Read the rest of this entry ?

h1

Psalmul 7

iulie 2, 2007

(Sau „Ia-ne de suflet, Doamne!”
Scris în amintirea martirilor al căror sînge strigă din pămînt,
Şi pentru pruncii care au murit înainte de a ţipa prima dată.)

muntii-ca-turmele.jpg

Paşti Carpaţii ca pe nişte turme de bivoli verzi,
Maronii în creştet, între coarne,
Îi alergi în tumult şi strigi în urma lor,
Coborîndu-i spre Miazăzi,
Ca să cotească speriaţi spre Apus.

Duci la păşune dealurile încovoiate ale Moldovei,
Ca pe nişte oi creţe de foioase,
Să-şi înmoaie boturile umede în Prut şi Siret,
Le paşti spre Dunărea leneşă,
Muşcînd din Cîmpia Română.

Întinzi luncile ca pe-un aluat,
Pe care storci rîurile de lacrimi,
Care izvorăsc de sub fruntea ţarinilor
Negre şi îngrăşate de ciolanele voinicilor,
Dar şi de oscioarele pruncilor ucişi cu vreme,

Ţară bună, patrie blestemată,
Pămînt bogat, vatră săracă,
„Naţia lor”, Poporul nimănui.

Ia-ne, Doamne, de suflet!
Fie-ţi milă de turmele Tale,
De păşunile şi izlazurile Tale,
Ia-le, Ţi le-am da, Stăpîn să le fii
Peste bivoli şi berbeci,
Peste-aluat şi sare,
Peste oase şi lacrimi,
Peste sînge şi ponoase.

Ia-ne, Doamne, ia-ne de suflet!
Neam de orfani,
Ia-ne, Doamne, ia-ne de suflet!

Dacă din altă parte n-ai de unde să ne iei….

(fotografia este realizată în iulie 2007, pe Transfăgărăşan)

%d blogeri au apreciat asta: