h1

Ştefan cel Mare şi … măricel

iulie 2, 2007

Azi, 2 iulie, am aflat şi eu că se sărbătoreşte ziua de calendar a lui Ştefan cel Mare. Pun punct după „Mare” pentru că a adăuga Sfînt, pentru conştiinţa mea cel puţin, aduce a iz de idolatrie sau cel mai puţin a lipsă de lucididate.

Ştefan, mare să-i fie numele, a fost un domnitor important, mare, viteaz, a cîştigat lupte cu turcii, a ctitorit biserici, o mulţime, a făcut tot felul de lucruri bune pentru moldovenii mei. Excelent. Putem face o compunere de clasa a IV-a cu Ştefan cel Mare care a fost foarte mare şi important, dar care a fost şi foarte mic de statură, dar şi mai mic la morală.

Dar era şi „degrabă de sînge vărsătoriu” şi „de multe ori pe la ospeţe omora fără judeţu”, ne spune Ureche, dacă bine îmi aduc aminte, apoi, la fel ca lui Solomon, îi plăceau femeile. Foarte mult. Femeile altora. Vizitele sale prin satele Moldovei au lăsat în urmă tot felul de anecdote şi nu numai. Mai avea şi alte păcate domnitorul, ca noi toţi oamenii, dar nu pe toţi ne etichetează repede lumea aşa. Dînsul nu prea s-a îndeletnicit cu asceza şi nici mari contribuţii la cunoaşterea teologică n-a adus, dar a luptat şi construit. E destul? Pentru unii, da.

Nu-i ciudat că lui Augustin i se refuză numirea Sfîntul Augustin din partea Bisericii Ortodoxe? Mumai Biserica Catolică îi spune Sfîntul Augustin, BOR îl numeşte cu zgîrcenie doar Fericit, această mare minte, extraordinar prin contribuţiile sale la dezvoltarea teologiei şi nu numai, o viaţă cu totul deosebită după converitire, după ce a lăsat toate cele lumeşti de-o parte. Ciudat! Pentru mine este ciudat.

Pe lîngă alţi sfinţi pomeniţi prin calendar (noi baptiştii oricum, datorită soteriologiei pe care o articulăm refuzăm calificativul Sfînt pentru orice muritor) Ştefan cel Mare este numai… măricel, cu toate contribuţiile sale militare şi administrative.

Cred că dacă rămîneam la Ştefan cel Mare era de ajuns. Băgarea lui în calendardin perspectiva standardelor biblice de trăire şi din perspectiva tradiţiei bisericii, mi se pare un abuz. La vremea respectivă au fost dispute pe tema sfinţirii lui, dar se pare că propunerile dintr-o anumită zonă au fost mult mai bine susţinute politic decît teologic şi moral.

Oricum Ştefan cel Mare stă aşa de bine în calendar pentru cineva care vrea să îşi scuze călcările pe-alături! Poate şi de-asta românii sînt aşa de relaxaţi cu privire la adulter! Un profesor de teologie ortodoxă îmi spunea prin 1998 cu haz: „Ei, domnu pastor, ştiţi românii sînt normali, se mai culcă cu vecina, cu cumnata, cu hangiţa, dar măcar nu este homosexual, domle! Cel puţin e normal!” Ei, da, Ştefan cel Mare e potrivit într-un asemenea calendar al normalităţii. Dar cine este interesat de toate astea?

Toţi credem legendele despre Ştefan şi este bine, la fel cum credem că statuia din faţa Palatului Culturii din Iaşi aparţine lui Ştefan. Este bine! Ei bine, nu-i a lui! Cine ne spune şi nouă cui aparţine statuia lui Ştefan de la Iaşi care nu este a lui Ştefan? Căutaţi prin Suedia pe undeva!

sursa-etrip00021-romania-in-images.jpg

Despre concursul Mari Români… ce părere aveaţi dacă al 10-lea era Ceauşescu? Cîteva voturi i-au mai lipsit. Da, Gigi Becali? Într-un top în care este şi Bulă, nici Richard Wurbrand nu stătea comod. De-asta am privit cu oripilare exerciţiul acela de isterizare publică. Cei de la televiziunea română ar putea să dea o serie de emisiuni la Teleenciclopedia despre manipularea mediatică. Ar fi nişte documentare foarte interesante.

Pe cînd vom avea şi Sfîntul Mihai Eminescu? Cineva, un poet de peste Prut, într-o fază de autoexcitaţie emoţinală, într-un fel de delirium tremens a propus această ispravă pe undeva prin 1995.

Doamne fereşte!

Doamne iartă-ne că Te-am uitat pe Tine Însuţi ca să ne amintim de ispravnicii Tăi!

Închei cu un citat din Contrafort : 3-4 (113-114), martie-aprilie

Prof. dr. Ovidiu Pecican, Univ. BAbeş Bolyai, Cluj-Napoca

(E român, nu-l acuzaţi de altceva, are un singur păcat, este istoric şi foarte bine informat, nu crede în legende şi este LUCID, nici măcar nu-ţi trebuie doctorat în istorie ca să fii atît de CLAR în gîndire, nici în teologie ca să ai bun simţ moral, îţi trebuie numai BUN SIMŢ. Atît. Bravo Cluj! )

Citiţi tot articolul este extrem de interesant.

„Mă număr printre cei care consideră pripită sanctificarea ştefaniană. Iar această opinie o susţin nu din perspectiva secolului nostru mai mult sau mai puţin secularizat, ci judecând faptele voievodului în conformitate cu preceptul biblic. Pe scurt: excelenţa politică şi militară a voievodului nu este relevantă în ce priveşte sfinţenia omului. Dimpotrivă, uciderea boierilor sub imperiul mâniei şi al alcoolului, precum şi o anume lejeritate în moravuri, sunt condamnate de codul etic creştin, adică exact de etalonul după care se presupune că judecă Biserica.

Dar Biserica se angajează pe un drum greşit procedând astfel, aş zice, nu doar pentru că se plasează într-o confuzie a criteriilor, substituind politicul eticului. Ea greşeşte fiindcă face… politică naţională. Ortodoxia ar trebui să aibă o coloratură ecumenică, nu una etnicistă. Ea a fost întotdeauna ecumenică, dincolo de graniţele politice ori lingvistice. Când a devenit foarte naţională, ea s-a împotmolit în legionarism. Sau în ceauşism, care a combinat naţionalismul cu ateismul roşu. Dar ce ortodoxie mai era şi aceea?! Poate că tocmai aşa s-a ajuns la confuzia sanctificărilor de care a beneficiat şi Ştefan cel Mare. Numai că sfinţenia nu este o decoraţie acordată pentru merite pe câmpul de luptă, iar ridicarea unei biserici mănăstireşti nu spală păcatul tragerii unor femei şi copii în ţeapă.”

Iată un alt articol:

„”Se stie ca Stefan cel Mare, invingind pe Radu cel Frumos in 1471, la Soci, s-a intors la Suceava cu sotia acestuia, Maria Despina si fiica ei, Maria-Voichita, o copila tinara, frumoasa, pe care voievodul s-a gindit sa o creasca in palatul sau de la Suceava. In 1476, Stefan cel Mare era casatorit cu Maria de Mangop si „ochii frumosi ai celeilalte Maria, farmecele ei il subjugasera si rivalitatea intre aceste doua femei, intre Doamna si viitoarea Doamna, durerea de a-si vedea dragostea stingherita, de a se vedea parasita cind tocmai avea mai multa nevoie de sprijin, de-o vorba buna, din pricina doliului ei – aceste toate au dus desigur in mormint pe tinara Domnita de neam imparatesc. Ea moare in anul 1477, in luna decembrie, in postul Craciunului, dupa abia cinci ani de casnicie. A ingropat-o Voda Stefan cu alai si cinste multa, la manastirea Putnei, noua lui ctitorie. Stefan s-a insurat cu Voichita, abia trei ani mai tirziu. Aceasta casnicie a tinut 24 ani, pina la moartea lui Stefan, in 1504” (C. Gane, Trecute vieti de doamne si domnite, editia I, pagina 43).

„Se pare că „Stefan cel Mare a avut trei casatorii: cu Evdochia de Kiev, cu Maria de Mangop si cu Maria Voichita, fiica lui Radu cel Frumos, domnul Tarii Romanesti, fratele lui Vlad Tepes. O relatie extraconjugala cu Maria Raresoaia o boieroaica din partile Harlaului sau din zona lacului Brates, casatorita cu un bogat negustor de peste, poreclit Rares, adica cel cu parul rar. Din aceasta relatie a rezultat Petru Rares. Nu se stie exact cand s-a nascut Petru Rares, dar avand in vedere ca in momentul in care a luat pentru prima oara domnia, in 1527, era deja un barbat in jur de 40 de ani, se poate presupune ca a venit pe lume in intervalul 1487 – 1490.” vezi forum

şi altul , locuri în care oamenii nu prea se mai lasă duşi de nas ca în sala de clasă pe vremea lui Ceauşescu sau la Mari Români, pe vremea noastră.

Oricum, se pare că Ştefan a fost mai bun decît bunicul său, Alexandru care avea mai mulţi copii din flori. Ştefan a avut doar unu, după cum aflăm de aici. Ceea ce este destul de bine pentru un sfînt, nu?

Să mai vorbim despre Constantin cel Mare?

O să spuneţi că nu mai am nimic sfînt 🙂

Parc-aud: „Uf, baptiştii aştia!” . Cineva strănută de alergie la baptişti. „Măricel, dragă, măricel!”

Terminaţi-o odată cu prostirea poporului ăsta, fraţilor!

Lăudat fie numele lui Isus Cristos, Sfîntul lui Dumnezeu, în vecii vecilor, Amin!

18 comentarii

  1. „Sfintirea” lui Stefan e una din cele mai mari aberatii… Poate numai „sfintirea” lui Eminescu ar fi fost mai tampa; macar faptele lui Stefan s-au mai „spalat” prin negura istoriei. Urmeaza sfintirea (contra cost) a lui Becali si trilogia va fi completa!


  2. Realitatea-i mai putin extrema insa, decat ar lasa sa se vada articolul. Cu toate pacatele sale, pe care nu le neaga nimeni, Stefan cel Mare a fost totusi un om credincios poitrivit tuturor relatarilor: postea, se spovedea si se cumineca, zidea biserici, avea mare evlavie catre Sfantul Mare Mucenic Gheorghe purtatorul de biruinta. Si ni s-au pastrat si niste scrieri ale sale-de dimensiuni modeste-care arunca putina lumina in sufletul acestui voievod. si cine va binevoi le va putea gasi si citi. insa ma indoiesc ca acesti oameni care pururea si in tot locul sint gata sa-l ia in derardere pe crestinul Stefan sint cu adevarat interesati de orice alte fapte care, poate, le-ar clatina, un pic, certitudinile.
    PS
    In BO nu exista, spre deoseboire de BC, o gradatie ierarhica intre un „sfant” si un ‘fericit”. Atasarea unuia dintre aceste titluri unuia sau altuia nu denota statutul mai inalt sau mai jos al respectivului. Augustin este numit atat „sfant” cat si ‘fericit”, fiind praznuit fie la 15 iunie (si in BOR aceasta este data pomenirii sale), sau la 28 august in unele Biserici ortodoxe.
    Cand este SFANTUL Augustin pomenit in calendarul baptist, insa?


  3. Stimate CNI,
    cred ca ati fost atent, noi, baptistii, nu avem decit un singur Sfint, pe Dumnezeu însuşi.
    Felul în care El ne cere nouă să fim sfinţi? asta sete o altă discuţie.

    Dar, daca tot vorbim de fapte, de ce Stefan şi nu Mihai Viteazul? Sau Cuza? Sau Horea, cloşca şi Crişan? ei au şi murit ca martiri, nu?

    Apoi, cred că nu este autentificabilă informaţia conform căreia BOR nu face distincţie între Fericit şi Sfînt. Aici strecuraţi voit sau din neştiinţă o confuzie. Nu este adevărat. Se face diferenţa. Căutaţi în orice patrologie, încercaţi cu Coman. Mi se pare că şi dînsul precizează aceste lucruri.


  4. Parintele Coman, daca face asemenea distinctii, le face, probabil, sub influenta apuseana.
    BO nu cunoaste deosebirea graduala dintre un „sfant’ si ‘fericit” neavand, precum Biserica Romana o ceremonie de beatificare” si una de „canonizare”.
    n BO exista o unica slujba/ceremonie numita de „preaslavire’.
    f. Augustin, ca si toti Parintii si alti sfinti din vechime, nu au trecut insa prin acest proces, cinstirea lor datorandu-se consensului Bisericii, evlaviei poporului, fara a fi fost nevoie de o slujba solemna care sa sanctioneze acest lucru.
    Poate ca dvs, nu aveti decat un sfant; intr-un anume sens, nici noi nu avem decat unul: „Sfintele sfintilor!”, la care raspundem :”Unul Sfint, unul Domn, Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatalui,. Amin.”
    Diferenta este insa ca Acest „unul Sfant’, dupa noi, nu vede in ceilalti ‘sfinti” niste concurenti care-i primejduiesc suprematia, ci „frati” si ‘madulare” ale Trupului Sau tainic.


  5. Stimate CNI,
    deci, ce să înţeleg, că părintele Picioruş cînd îl numeşte pe părintele Stăniloae Fericit, nu face nici o distincţie între părintele de la Bucureşti şi cei din Capadocia?

    da, şi noi avem Sfinţii mai presus de toţi Sfinţii.
    „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de Moarte!”
    Trisaghionul este cunoscut şi în Biserica Baptistă.
    Ne închinăm Treimii Celei fără de moarte şi început.

    Tatăl, Fiul şi Duhul este Treimea cu totul sfîntă şi nu trebuie confundată nici măcar prin terminologie acest fel de sfinţenie cu cea în care sîntem noi, adică în procesul sfinţirii.


  6. „şi nu trebuie confundată nici măcar prin terminologie acest fel de sfinţenie cu cea în care sîntem noi, adică în procesul sfinţirii.”

    Pai nu ar fi avut rost ca Dumnezeu sa se fi facut om, daca tot ar fi fost atat de preocupat sa nu-si imparta sfintenia cu nimeni.
    In rest, si noi ne inchinam Treimii celeideofiinta si nedespartite; nu cred sa existe vreo liturghie, in afara celei bizantine, cu un caracter triadologic atat de evident.


  7. Pentru Stir G. Flaviu:
    Cu acest exemplu ati demonstrat eventual ca exista oarecare accente triadologice si in cultul diferitelor biserici evanghelice, iara nu ca ‘liturghiile” acestora ar avea un caracter treimic tot atat de pronuntat si coerent precum cultul public al BO, in speta Sfinta Liturghie:
    1.”Bine este cuvantata Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.”
    2. Ecfonisul sau vozglasul/vozglasenia „ca tie se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, Tatalui si fiului si Sfantului Duh, totdeauna si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin” care incheie toate marile rugaciuni ale Liturghiei repetandu-se, cu mici variatii de vreo 15 ori.
    3. Doxologia sau slavoslovia mica „Slava Tatalui si Fiului si sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.” repetata cu cele trei antifoane si inca de cateva ori pe parcursul Liturghiei.
    4. Cantarea Sf. Imparat Iustinian, din al doilea antifon „Unule Nascut Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, Cela ce esti fara de moarte si pentru mantuirea noastra ai binevoit a Te intrupa din Sfanta Nascatoare de dumnezeu si pururea Fecioara Maria, Carele neschimbat Te-ai intrupat si rastignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pre moarte ai calcat, Unul fiind din Sfanta Treime, impreuna marit cu Tatal si cu Duhul Sfant, mantuieste-ne pre noi.”

    5. Recitarea Credeului.
    6. Binecuvantari de felul :”Harul Domnului nostru Iisus hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti.”
    raspunsul nostru, la cuvintele preotului „Sa multumim Domnului”:”Cu vrednicie si cu dreptate este a ne inchina tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Treimii celei deofiinta si nedespartite.”
    7. Anaforaua Sfintei liturghii, adica principala rugaciune a acesteia, canonul euharistii, este in intregime treimica:
    a)”Cu vrednicie si cu dreptate este a-Ti canta Tie, pe Tine a Te binecuvanta, pe Tine a Te lauda, Tie a-Ti multumi, Tie a ne inchina in tot locul stapanirii Tale. Ca Tu esti dumnezeu Cel necuprins cu gandul, nevazut, neajuns cu mintea, pururea fiind si acelasi fiind, Tu si Unul Nascut Fiul Tau si Duhul tau cel Sfant […] Pentru acestea toate multumim Tie si Unuia Nascut Fiului Tau si Duhului Tau celui Sfant…”
    b)cantarea „Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de marirea Ta. Osana intru cei de sus. Bine este cuvantat cela ce vine intru Numele Domnului.”
    c)”Cu aceste fericite puteri strigam si noi. Iubitorule de oameni, Stapane si graim:>”.
    8. Cantarea „Vazut-am lumina cea adevarata, primit-am Duhul cel Ceresc, aflat-am credinta cea adevarata, nedespartitei Preasfintei treimi inchinandu-ne, ca Aceasta ne-a mantuit pre noi.”
    Si acum imi dau seama ca am sarit peste trisaghion, cantat inainte de citirea Apostolului: „sfinte Dumnezeule, sfinte Tare, sfinte fara de moarte, miluieste-ne pre noi”, repetandu-se acestea intai de trei ori, apoi numai „Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi!” o singura data si apoi inca o data trisaghionul.
    Deci, ce ziceti, este liturghia „bizantina”
    triadocentrica?


  8. … problema tot ramane: un om nu e sfant orice ar incerca sa faca el pentru Dumnezeu (ctitoreste, da bani la biserici, etc). Sa fi crestin, pe vremea aia, insemna sa nu fi musulman; in plus, istoria comunista recenta ne-a demonstrat, ca „biserica” poate fi supusa si poate scrie foarte frumos despre un dictator…

    „Sa traiasca bine” marele (cu litere mici) crestin Stefan!


  9. azi la televizor a fost sarbatoare la Putna,
    REporterul spunea ca acolo isi doarme Stefan somnul de veci.
    Fals! Din nou fals.
    Acolo ii este trupul, numai ca nu doarme nimeni somn de veci.
    Ne va trezi pe toti Mintuitorul.
    Asa cum spune Apocalipsa 21. Mortii mari si mici se vor infatisa inaintea Tronului.
    Mormintele se vor deschide si marea va da inapoi pe mortii ei si mortii spulberati in accidentele de avioane vor fi recompusi de Creatorul.
    Unde este somnul de veci?

    aceeasi eroare este si cu „locul de veci”, daca prin asta se intelege pentru totdeauna.

    Nimic nu este pentru totdeauna, nici cimitirele in care sintem inmormintati, nici pamintul in care vom fi semanati. „Cerul si pamintul vor arde.”


  10. „azi la televizor a fost sarbatoare la Putna,
    REporterul spunea ca acolo isi doarme Stefan somnul de veci.
    Fals! Din nou fals.”

    reporterii nu sint teologi si, mai rau, de multe ori turuie doar frae gata facute-ca vasta cu sokmnul de veci- ca-s mai la-ndemana.
    credinta BO, exprimata in Scripturi, hotararile soboarelor, slujbele bisericesti, scrierile Parintilor, icoane etc, marturiseste invierea mortilor, si nu numai atat, insa teologia ortodoxa este in stare sa dea si un raspuns coerent la intrebarea :”de ce vor invia oamenii cu trupurile lor?”, „de ce lumea aceasta nu este hotarata anihilarii, ci mantuirii?” si alte intrebari de felul acestora.


  11. da, stimate CNI,
    si in biserica baptista escatologia este destul de bine articulata.
    Va pot recomanda citeva carti bune pe tema asta, scrise de teologi baptisti de renume mondial.
    Problema cea mai mare este cind auzim cite-o boroboata de asta din gura cite unui teolog in devenire. (teolog in devenire inseamna pina in 50 de ani : )


  12. Domnule Stir G. Flaviu,
    Listulita pe care ati postat-o este intr-atata de stupida incat este aproape imposibil de corectat cumva. cuprinde mai multe erori de ordin istoric decat paragrafe.
    Bonifaciu in 602 primul papa….
    Semnul crucii in 300….
    Nu mai vorbesc de metoda si presupunerile care stau inapoia cap’doperei, ca acelea intrec si erorile strict istorice, in ignoranta si simplism.


  13. Listulita este intr-adevar stupida. Episcopul Romei nu este SINGURUL episcop, nici chiar dupa anii 500, care sa fie numit „papa”; patriarhii Alexandriei au continuat sa fie numiti papi din antichitatea crestina pana in ziua de astasi. Ocupantul actual al scaunului apostolic al alexandriei este Preafericitul Teodor II, PAPA si patriarh al marii cetati a Alexandriei, al Libiei, al Pentapolei, al Etiopiei si intregii Africi.
    Referitor la semnul Crucii, citatul pe care il dati contrazice afirmatia simplista cum ca acesta ar fi aparut din senin, probabil, in anul 300. Unul mai perspicace ca respectivul autor ar fi observat ca si precede cu 25 de ani Sf. treime, care n-a aparut decat in 325. Amuzant, nu?


  14. da, văd că s-a incins discuţia. Cred că sînt date şi documnete care pot fi consultate în privinţa lucurilor pe care le amintiţi. Din păcate, cum spuneam şi altă dată o căutare pe google nu va rezolva aceste probleme.

    Nu cred că este esenţial cînd a fost numit primul papă „Papa” sau cînd au început creştinii să îşi facă cruce cu trei degete sau cu patru degete.

    Esenţial este să ieşim în căutarea lui Dumnezeu, că El este deja în căutarea noastră. Mă tem că nu îl vom găsi nici la Scaunul de la Roma şi nici pe crucile de pe mănăstiri.

    El este Sfîntul.


  15. […] Posted by turnul on August 26th, 2007 Ştefan cel Mare şi … măricel […]


  16. http://www.chiazna.ro/Stefan-cel-Mare.php – o recomandare pentru cei ce vor si pot intelege ce inseamna a fi „Marturisitor al Dreptei Credinte”.


  17. e mult prea exagerat apelativul de sfant…cand ne referim la stefan cel mare..ce-i drept a ctitorit multe biserici…dar de aici pana sa ajungem sa il idolatrizam e multa cale…sg sfant e dumnezeu..si isus hristos


  18. […] la rangul de sfînt? Învăţătura şi viaţa, din cîte ştiam eu? Şi aşa canonizarea lui Ştefan cel Mare şi … Mare a creat atîtea discuţii, cu toţi copiii copiilor lui… , acum ar fi interesat să vedem […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: