De ce muzica evreiască sună aşa?
Că trebuie să ai un pic „David” în sînge. Ba şi pentru că trebuie să îţi vezi sîngele ţîşnind din răni şi să boceşti cu un zîmbet amar în colţul gurii. Trebuie să treci prin starea aceea de rîsu-plînsu ca să iasă Bikkurim. (Primele roade!)
Cîntări scrise cu sînge de de războinic, de rege, de pustnic, de profeţi. Ca să cînţi trebuie să ai despre ce, trebuie să fi suferit destul de mult ca să poţi cînta aşa.
Cîntecul este un vechi cîntec evreiesc transcris după cum vedeţi 🙂 , şi cîntat aşa cum auziţi. Să mă ierte acum pentru un moment cei care urăsc jazz-ul, măcar de dragul poporului evreu, pentru că altfel n-am găsit Bikkurim-ul, în altă interpretare.
Ascultaţi-o de vreo trei ori. Va reveni tot timpul vreo două zile, o veţi auzi de undeva din josul creierului, din partea aceea care este spre inima.
După asta, dacă o puteţi fredona, înseamnă că aveţi şi ureche muzicală. Nu este de cîntat sub duş 🙂 că n-are cuvinte.
Dacă rămîne mai multe zile şi începeţi altă melodie ca asta, înseamnă că, aşa cum sîntem noi românii o amestecătură de neamuri, de cumani, de bulgari, de ruşi, de greci, de maghiari, de turci şi tătari, de nemţi şi polonezi şi slovaci, înseamnă că pe undeva vă curge prin vine şi o picătură de sînge evreiesc. Ceea ce e foarte bine, mai ales dacă ajunge la creier! 🙂
Într-un procent proporţional cu acesta există şansa să luaţi premiul Nobel pentru oarece invenţie nouă.
La patratosu 