h1

Sînge de cîntat…

iulie 3, 2007

De ce muzica evreiască sună aşa?

Că trebuie să ai un pic „David” în sînge. Ba şi pentru că trebuie să îţi vezi sîngele ţîşnind din răni şi să boceşti cu un zîmbet amar în colţul gurii. Trebuie să treci prin starea aceea de rîsu-plînsu ca să iasă Bikkurim. (Primele roade!)

Cîntări scrise cu sînge de de războinic, de rege, de pustnic, de profeţi. Ca să cînţi trebuie să ai despre ce, trebuie să fi suferit destul de mult ca să poţi cînta aşa.

Cîntecul este un vechi cîntec evreiesc transcris după cum vedeţi 🙂 , şi cîntat aşa cum auziţi. Să mă ierte acum pentru un moment cei care urăsc jazz-ul, măcar de dragul poporului evreu, pentru că altfel n-am găsit Bikkurim-ul, în altă interpretare.

Ascultaţi-o de vreo trei ori. Va reveni tot timpul vreo două zile, o veţi auzi de undeva din josul creierului, din partea aceea care este spre inima.

După asta, dacă o puteţi fredona, înseamnă că aveţi şi ureche muzicală. Nu este de cîntat sub duş 🙂 că n-are cuvinte.

Dacă rămîne mai multe zile şi începeţi altă melodie ca asta, înseamnă că, aşa cum sîntem noi românii o amestecătură de neamuri, de cumani, de bulgari, de ruşi, de greci, de maghiari, de turci şi tătari, de nemţi şi polonezi şi slovaci, înseamnă că pe undeva vă curge prin vine şi o picătură de sînge evreiesc. Ceea ce e foarte bine, mai ales dacă ajunge la creier! 🙂

Într-un procent proporţional cu acesta există şansa să luaţi premiul Nobel pentru oarece invenţie nouă.

12 comentarii

  1. Bineinteles ca suna bine, instrumente clasice, performeri cu experienta, sa tot asculti… 🙂


  2. Încerc să-mi imaginez armata leviţilor defilând în ritmuri asemănătoare la marile manifestaţii din antichitate. Chiar la deschiderea Templului lui Solomon, dacă stau să mă gândesc. Superb! 🙂


  3. da, Bovanne, nu-i aşa? Superb!
    Adrian, tocmai de asta am selectat bucata asta, este o imbinare intre clasic si modern foarte reusita, cu gust, cu retinere, parca toate instrumentele soptesc.
    Nu-i zdranganeala si zgomot, este ca un susur prin lanul cu griu din care se recolteaza ce se aduce ca bikkurim, cele dintii roade.

    super!


  4. Uite si asta:


  5. Nu prea!!!
    Mai bine joc fotbal, este de mai mult bun gust şi s-ar putea să fie pentru unii de mai mult talent decît individul care cîntă pe scenă.
    Penibilissim! Dar s-ar putea ca eu să n-am gusturile foarte bine formate pentru astfel de muzică! Eu rămîn la „manelele crucereşti” 🙂

    Aş juca fotbal, dacă aş şti şi dacă aş putea să realizez un joc bun de fotbal în cinstea Domnului şi cred ca ar putea fi mai bine primit decît o perfomanţă muzicală sărăcioasă cu o orchestraţie mediocră, cu o voce fără culoare şi joc de scenă imitat de la cîteva formaţii laice obscure.
    La, la, la, la, la! lllla! llllaa!
    Cele mai tare sînt oftaturile cu ohh praise … oh la, la, la!

    Dar are succes, pentru că adună lume, nu? 🙂


  6. îmi permit să spun cîte ceva despre asta pentru că cînt 🙂

    de aia! „manele” de-ale mele, dar măcar „e originale”, nu copii pe nimeni şi, din fericire, nu pot fi copiat!!!!

    Asta-i bucuria cea mai mare! Că nu pot fi copiat!


  7. am gasit un citat din spusele lui Richard Wurmbrand si cred ca are dreptate privind „sunetele si armoniile” inchinarii diferite de la generatie la generatie. eu nu cant, si nu am talent muzical, dar ascult f mult timp muzica (100% contemporary worship si nu ma satur, ptr ca ma tine cu gandul la locul unde ma indrept) si NU vreau sa va suparati pe mine, dar nici mie nu imi place folkul sau ma rog nu stiu cum as putea descrie ca gen, musica ce o ascultati si cantati, desi poate are acelasi efect de a va inspira, de a va umple de dor dupa Dumnezeu, si de pasiune pentru a-L sluji. va respect si incerc sa va respect chiar si din momentul in care va impuneti preferintele ca norma, ori faceti aluzie ca tot ce se canta in generatia de azi asa ca „barbosul” e fara substanta, fara rezultat, de prost gust. -va respect pozitia, dar nu o impartasesc tocmai.

    dar iata citatul:

    „Salvarea tineretului este cu mult mai importantă decît salvarea felului tradiţional de închinăciune, sau decît vechile cîntări cu care am fost deprinşi. Trăim într-o lume în care minţile şi inimile au fost revoluţionate. Au apărut cîntece noi şi moduri noi de închinare. Creştinii din vechea generaţie se simt frustraţi, de parcă Dumnezeu S-ar fi legat pe vecie de singurul mod de liturghie însuşit de ei în copilărie. Ei uită că ceea ce e vechi acum, a fost cîndva nou.

    „Patimile după Matei” a lui Bach n-a fost bine primită de contemporanii săi. După cîteva prezentări a fost dată uitării pentru o sută de ani. La fel, marea „Mesă pentru orgă” a lui Haydn a fost socotită „sacrilegiu” de către fondatorul or­dinului german al Cecilienilor, care a declarat despre ea: „A o pune alături de pura muzică bisericească e ca şi cum ai alătura o prostituată unei regine sau un vals – morţii lui Hristos.” Acest preot, Witt, îi scria Papei că el personal consideră această muzică mult mai potrivită pentru saloane: „Ritmurile militare şi cele de petrecere nu corespund seriozităţii serviciilor religioase şi nici jertfei de pe cruce.”

    Misionarii din Africa povestesc că inimile credincioşilor sînt mult mai impresionate de ritmul tobelor lor, decît de muzica de orgă.

    Deschide-ţi inima pentru muzica şi practicile bisericii, chiar dacă pe tine personal nu te satisfac. S-ar putea ca ele să fie de folos cuiva cu un alt mod de gîndire. S-ar putea chiar, ca ele să ajute pe cineva să laude pe Domnul mai bine.”(Richard Wurmbrand)


  8. draga Stefan, nu este un pacat sa nu iti placa ce ascult eu sa ce cint, nici mie nu imi place citeodata 🙂

    referitor la ce spune R.W, cred ca mia este o parte, istoria filtreaza, nu, ca si in cazul lui Bach.

    Muzica mea este o amestecatura de „de toate”, nu este folk.
    Peste toate timpul si generatiile isi vor spune cuvintul,
    in principiu ascult muzica foaret diverssa si cint muzica foarte diversa, de la BAch la etho-jazz.

    Iti respect opinia si mai vorbim!
    Incearca sa iti diversifici evantaiul de auditie


  9. David Crowder? Una dintre cele mai scremute, mai infundate voci din CCM sau Praise and Worship, cu incredibil de multe inflexiuni lascive in voce – total inoportune -, pe care, daca le face intentionat (sigur aici vor sari toti „avocatii” „tehnicii sale vocale”), sa-i fie rusine, daca le face fara sa-si dea seama, pur si simplu fiindca asta-i „sound-ul” lui, sa invete sa cante…
    David Crowder? O infioratoare monotonie componisita. Asculti 1-2 piese si ai ascultat tot ce poate monseiur-ul.
    Ascult praise and worship si cunosc destule voci bune, creatii ample, versuri carnoase, dar Crowder este exact personajul care le da vartos apa la moara tuturo inversunatilor impotriva praise&worship-ului.e deplorabil muzical!


  10. corectie: „monotonie componistica”


  11. da, este ca trupa SAvoy, ca sa nu dau si alte exemple foarte apropiate noua. Se schimba versurile, si alea proaste, si linia melodica ramine, cu mici variatii cam la fel

    au si americanii manelele lor


  12. […] Sînge de cîntat… […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: