„Bă, tu ai făcut armata?”
iulie 6, 2007Cineva m-a întrebat în urmă cu cîţiva ani cu o superioritate greu de ascuns dacă am făcut armata! Dacă ştiu ce-i aia viaţă! Dacă sînt „bărbat”! Am pufnit în rîs! Scuze, de fapt i-am rîs în nas, că era foarte aproape!
Da, am făcut, şi încă foarte grea. De ce? Că puteam să scap. Eram întreţinător de familie şi altele…
M-am dus la tata socru, pe atunci, viitor tată socru, un om extraordinar, şi i-am spus că m-am îndrăgostit de fata lui.
M-a întrebat de care dintre ele, că avea şapte.
I-am spus.
Mi-a spus: „Te duci, faci armata şi mai vorbim!”
De-asta am făcut armata. Din dragoste. Nu de armată.
Ce-am găsit acolo şi ce-a făcut armata cu mine? Oricum, nu-mi pare rău, a meritat. Dar ce-a fost acolo?
Poate că şi asta m-a-nrăit aşa. 🙂 Nu? Totul are o explicaţie!
Uite cum am fost!
şi uite cum am ajuns după armată! 🙂
Am făcut la batalion disciplinar pentru cadre. Topraisar. Regiment compus special de intervenţie şi protocol. Loc de băgat armata în oase, nu numai nouă, ci şi cadrelor (Ah, ce superbă fază cînd Maiorul Crintea venit de la Focşani, la prima adunarea a cadrelor dimineaţa, pentru că s-au mişcat prea lent, a făcut instrucţie cu ei în faţa noastră, i-a alergat pe tot platoul, dar am primit şi noi după aia… am săpat trei gropi de infanterie cu lopăţica din poziţie culcat în înaintare …, a treia, cu masca pe figură).
Apă? Dimineaţa şi seara, doar jumătate de oră.
M-am ras de nenumărate ori „pe uscat”. Am rămas cu o sensibilitate foarte mare la faţă de acolo.
Am curăţat bude turceşti cu mîinile goale că nu mai merge „şarpele” şi n-aveam apă să mă spăl de excrementele coapte şi închegate de pe mîini. Am curăţat un WC-u care nu fusese desfundat de 6 (ŞASE) luni!!!
Am făcut armata în timpul revoluţiei. Am stat 17 ore în gardă neschimbat! Era să mor îngheţat. Viaţă de cîine. Cu revoluţia este altă istorie!
Verişorii mei, Delia şi Viorel, au plîns cînd mi-am dezbrăcat ţinuta nespălată de aproape 3 săptămîni, la prima permisie.
Încă mai ţin minte numărul armei BC 3388! Din somn dacă mă scoală cineva, îl ştiu. Cum să nu îl ţii minte cînd, dacă ai fi pierdut arma, luai 5 ani de puşcărie?
Am alergat 6 km cu tot armamentul din dotare. 1 km cu masca pe figură. Am urcat pe biută. Am primit „adunarea în copac”. Am sărit de pe şina de cale ferată după ce am mers 5 metri în echilibru la 2,2 m deasupra pămîntului. Teava akm-ului m-a lovit în ceafă. Am văzut stele verzi. Pe colegul cu AG 7 l-a lovit ţigarea aia de fier de i-a dat sîngele.
Am dormit în camioane Carpaţi, în cabina îngheţată. (am fost norocos că am avut postul de la parcul auto). Da, am dormit în post de frig şi de foame. Mai ales pe timpul „revoluţiei”.
Am săpat adăposturi de infanterie cu lopăţica, culcat, din 5 în 5 metri. (De ce? şi acum îmi vine să rîd, dar altă dată despre asta!)
Am rîs cu Clim, am plîns la „revoluţie”. Oare pe unde o fi prietenul meu Clim? Dan Clim! Ce viaţă! De roman!
Poate cel mai greu moment a fost cînd un regiment întreg (paraşutişti, scafandri, marinari-submarinişti, infanterişti, cercetaşi-diversiune, grăniceri, antiaeriană, tanchişti…) am auzit ordinul din partea Colonelului Cornilă, secretarul de partid pe regiment (probabil este la pensie acum şi sigur are pensie mare)
„Partidul ne cere să apărăm statul şi ordinea de drept….” ceva în genul ăsta…
Oricum ceea ce a urmat a fost incredibil.
Practic ne pregătea pentru ordinul de a trage în populaţie.
Vă spun eu că avea dreptate cine-a spus „Armata a tras în aer, şi populaţia a tras aeru-n piept!”
Cînd am priceput despre ce este vorba, TR-iştii ne-am sfătuit între noi şi am ascuns muniţia. Primisem din belşug. 250 cartuşe pe soldat. Cineva „ne-a dat în gît”. Am fost imediat degradat, Capitanul G. (ce-am mai rîs cu toţii cînd şi-a dat cascheta jos prima dată, nimeni nu se aştepta să răsară o chelie atît de superbă, dar am mîncat instrucţie şi pentru asta) a venit şi mi-a luat şireturile şi centura şi ne-a băgat în arest între 20 Decembrie ora 20.00 şi 22 Decembrie, ora 12.30. Şi acum îmi amintesc cum îl întrebam în disperare: „Unde ne duceţi toarăşu’ capitan?”
Noroc c-a căzut Ceauşescu!
Era să fiu între eroii Revoluţiei! Eram sigur că în ziua aia ne împuşcă!
Ne scoseseră la aer cînd a trecut o slăbătură de soldat de la „termen” care a vrut să facă armata neapărat ca să se însoare. Avea vreo 48 kg. A trecut urlînd „A căzut tiranul, a căzut tiranul!!!!”
Ne-au dat din nou armele! S-au purtat frumos cu noi! (cum să nu te porţi frumos cu un tip care dă semne de rebeliune şi are un AKM în mînă cu 250 de cartuşe?)
Nici la porumb n-am mai mers, dar am mîncat în continuare fasole cu pietre şi grăsime de porc crudă neafumată, iar la 10.00 dimineaţa o conservă de sardine la 9 (NOUĂ ) oameni. De mîncat cu baioneta.
Am făcut toată instrucţia şi toate tragerile. Am tras cu mitraliera de companie, cu TT-ul, cu Carpaţi-ul, cu PSL-ul (luneta), cu mitraliera de pe TAB (14,5), cu AG-7 şi AG-9. Din poziţie culcat, în picioare etc.
Am făcut şcoală de ofiţeri de rezervă. Citit regulamente. 112 oameni pe mînă, prin rotaţie. Curat exericţiu de tîmpire organizată. Patru plutoane.
AOSPC! Viaţă bună ca AOSPC!. Cine ştie, ştie!
Am scăpat cu trei luni mai devreme. atunci s-a scurtat armata! 6 luni TR-ul, 1 an, trupa.
Aşa am scăpat de locul ăla! Repede, dar greu!
Vara trecută l-am vizitat. Este în paragină. Cădere liberă. SAtul de tătari, înfloritor cînd găzduia 1800 de militari, acum regreta plecarea tinerilor în care mai băgau din cînd în cînd cuţitele la discotecă, pentru că se legau de fetele lor.
Aproape de fiecare dată cînd mă duc la mare trec pe acolo. Anul ăsta nu vom merge.
Nu vă puteţi imagina ce sentiment de libertate ai cînd scapi dintr-un astfel de loc.
Multă vreme după ce venise liberarea am avut coşmaruri, mă trezeam la 5.30 din reflex şi altele.
Da, am făcut armata.
Îmi pare rău? Nuuu! Am făcut-o pentru ea, pentru soţia mea! Pentru asta a meritat!
Cine este rău, în armată se face şi mai rău! Cine este bun, nu poate decît să se îmbunătăţească. În armată nu rămîi la fel.
Oricum, în şase luni am schimbat şase comandanţi de companie. Capitanul G. a dat cu cascheta de pămînt de disperare că nu poate băga armata-n noi. Din fericire armata n-a intrat în mine, dar mi-a intrat frigul în oase, mi-am pierdut dinţii de la pietrele din fasole şi dintr-o lovitură, am venit cu ficatul în pioneze de acolo.
Nu îmi pare rău. Probabil şi pentru că acum pot răspunde unei astfel de întrebări.
Un lucru e clar, nu ştiu cine a spus-o, poate că Iorga: „acolo unde se sfîrşeşte logica, începe armata!”
Ce instrucţie am luat eu pentru că am scăpat vorba asta printre dinţi!!! Locotenentul era LM-ist (făcuse şi Liceul Militar, nu numai Şcoala de ofiţeri şi îi curgea armată prin sînge)
„Drepţi! Culcat! Salt-nainte! Culcat! Salt-nainte! Culcat! 50 de flotări! Cu bătaie, soldat” (urmau înjurăturile, în armată se folosesc în loc de punctuaţie)
Armata română! bine că s-a desfiinţat serviciul militar obligatoriu.
Şi totuşi, din cînd în cînd, îmi vine să îi duc pe unii dintre puştanii pe care îi văd necopţi şi prostindu-se cu viaţa măcar cîteva ziel într-un loc ca ăla.
Ar trebui făcută un fel de clinică, ceva care să semene cu regimentul ăla, în care să îi ducem pe moftangii măcar 21 de zile să le iasă prostiile din cap.
Ştiu că preoţii, pastorii şi cei care au vreo legătură cu teologia au fost scutiţi de armată încă înainte de a se hotărî desfiinţarea armatei obligatorii. Şi pe mine m-au lăsat în pace cei de la CMJ imediat după hirotonire. Eu tocmai pe aştia i-aş duce vreo cîteva săptămîni la greu, în ceva asemănător cu armata, să muşte un pic ţărîna, să se scoale devreme, să răcnească cineva la ei un pic, să le scoată „talentele din cap” (ştii cum este să te crezi băiat deştept, curat şi iubit de maică-ta şi să îţi strige cineva în faţă, „bă, tîmpitule, ce eş făcut la băutură? Nu se salută, bă, fără chipiu!”), să fie umiliţi un pic aşa degeaba şi pe gratis! Uitaţi-vă la toţi cei care au făcut puşcărie politică şi au rămas intacţi moralmente: ce OAMENI!
Bine că am scăpat de armată! Ce bine ar fi să fie din nou un pic de armată! Măcar aşa, un pic …. de gust.
La patratosu 
Doamne cat imi suna de cunoscut unele din cele mentionate mai sus!
N-am facut armata, nu!Am terminat o scoala care m-a scutit de armata. Cu toate astea am „prins” desteptari la ora sase cu „ma pruncilor sculati-va!!”(nu stiu daca sunt suficiente semnele de exclamatie pentru a exprima ceea ce imi suna in urechi; poate ca ar trebui sa inventam si noi niste reguli de cantelatie exact ca la evrei, pentru o mai buna redare a mesajului). Am prins desteptari in miezul zilei(somnul de amiaza fiind pacat capital) condimentate cu suturi in cosul de gunoi si cu unele expresii pe care nu le pot consemna ca imi roseste monitorul. La masa a trebuit sa mancam si noi slanina (numita jumari), uneori zacusca acrita, toba ce ne era pusa in farfurii putea fi servita doar daca mergeai cu aparatul de barbierit la tine (nu-mi prea place parul in macare, nici macar cel de porc), peste stricat, carne de porc metamorfozata in carne de oaie etc. Din cand in cand mancarea era asezonata cu cate un vierme nevinovat…
De injurat am fost, dar crestineste, ca doar „toti au pacatuit”, nu?
Despre armata se zice ca ar fi fost „scoala de indobitocire”, parca asa, nu? Daca e asa, nu cred ca am pierdut mare lucru. In scoala absolvita ni s-a declarat ca trebuie sa intram in „tipar”. Se practica uniformizarea si spalarea creierului (sau „taierea cornitelor”, ca sa citez unul dintre lideri). In anul intai, un stimabil ne-a adunat pentru a ne informa si comunica frateste ca suntem „niste nulitati”…
Gandirea nu era considerata pacat desi cu greu era tolerata de lideri.
Am facut sectoare. Am fost chemat la ordin. Mi s-a cerut chiar sa dau si raportul. Eu n-am vrut. Au facut-o altii(au fost ridicati in grad si numiti „baieti buni”). Am fost invidios pe „teristi” (FF)cand vedeam ce serveau la mese (regim special). Am plecat acasa pe baza de „permisie”. Am ras din politete, chiar si de trei ori pe zi, la glumele „lu’ sefu'”. Am lucrat chiar si in foloasele cadrelor. etc. etc. etc.
Repet: nu am facut armata! Am gustat in schimb un pic din „dulceata” ei. A fost bine? O fi fost rau? Judecati dumneavoastra…
Era sa uit! Scoala era „teologica”.
Incredibil, Ontzi!!!!
Unde in tara asta intr-o scoala teologica se poate intimpla asa ceva?
Ori este o hiperbola, frumos construita, si asa tot avem semne de ingrijorare, ori este o mincina, Doamne fereste, ca tot nu-mi vine sa cred!
macar in armata te astepti la asta, dar la o scoala teologica te duci sa te obisnuiesti cu rugaciunea si cu postul.
ca in orice scoala de popi ar trebui sa fie regim aspru de viata, asta este alta poveste si cu asta sint de acord, ca se servesc viermi, bataie sau alte chestii din astea, cu asta nu sint de acord.
Nu-i tot una scoala de Teologie cu armata, nu ai muscat cu dintii din arma sau nici macar din pamanat atunci cand ti se spunea „in vale adunarea” si apoi „in deal adunarea” iar dealul era asa de abrubpt ca trebuia sa te cateri cu mainile prin pamant.Ce bune erau unghiile atunci, dar le taiasem ca trebuia sa ne prezentam la raport ingrijiti si daca nu atunci suferea tot batalionul. Ce dureros era cand auzeai după cateva cobarasuri si suisuri in viteza ale dealului „primii trei care ajung la mine scapa”, sa vezi propriul tau coleg cu care impartea/i macaroanele sau suplimentul cum te trage de picior sa ajunga el inaintea ta! Un Colonel care omorase un soldat in bataie, comanda unitatea. nu tinea cont de grad si nici de motive. Cand a murit soldatul i-au dat o stea jos. dupa cateva luni a luat-o inapoi! Era la moda „Lambada” si ne zicea mereu: Soldat, Crezi c-ai venit aici sa dansezi Lambada? Trebuia la pranz la raport sa fim toti uzi de transpiratie. Dar noi baieti ingeniosi, treceam pe la o fantana si ne udam cu apa, intr-o zi un coleg mai slabut nu s-a udat suficient si s-a uscat pana la cazarma. Cand la vazut „colonelul” l-a luat la intrebari pe comandantul de pluton, de ce e uscat soldatul asta? Permiteti sa raportez D-le Colonel, el transpira mai greu. Muream toti pana transpira el. Sa nu-i mai aduci pana nu transpira si asta! De atunci nu ne-am mai permis luxul sa gresim cu „transpiratul” Atunci am experimentat ce inseamna umilinta dar si coloana vertebrala dreapta. Ce inseamna sa te pazeasca Dumnezeu. Sa nu ai pile, pe nimeni, dar sa fii prieten cu „Comandantul Fortelor Armate ale Universului” si sa poti povesti despre maretia si Puterea Lui si despre Protectia si Dragostea Lui si cum si-a dat viata pentru niste „soldati amarati” prizoneri de razboi, fara vre-o sansa de scapare. Cum a mers in la ei in lagarul de exterminare si a platit pretul (cu viata Lui)pentru salvarea lor! Ce vremuri! Iti vine sa iti dai viata pentru un asa Comandant, il privesti cu demnitate si cu dorinta de a ajunge ca El! Iti doresti sa stai in preajma Lui, nu sa fugi de El. Dar …cati il cunosc si au sansa sa le fie comandant…Va doresc rascolirea amintirilor „placute” din armata si cine nu are sa-si cumpere1
Pana la mine s-au mai umanizat astia, un pic. Dar auzeam povesti infioratoare despre batalionul un ai facut tu.
La mine a fost mai blandutz, acum daca stiai manualu rosu, cartea cu regulamentul militar te scoteai, eu am fost la transmisiuni. De frecusu gratuit din partea unor psihopati ce supracompensau puterea nu am putut scapa.
Repet a fost cu mult mai blanda armata la mine, nu se compara cu ce ai trait tu.
Insa chiar si asa, sunt de acord cu tine, macar un pic sa ajunga unii pe acolo nu le strica, din potriva.
Draga aD, eşti „absolvent” de Topraisar? Uau!!!
Am făcut armata cu Nicu Patoi, chitaristul care mai apare din cînd în cînd pe TVR 1. Îi datorez cîteva acorduri faine, curgea talentul peste tot din el.
Da, ştiu regulamente şi acum, le-am învăţat ca Trăsnea pe de rost fără norocul aceluia, cu picioarele în apă rece.
După „revolta confiscată” s-au schimbat un pic lucrurile în glorioasa armată română. Un pic ni se datorează şi nouă. 600 de oameni din regimentul nostru au plecat pe jos spre bucureşti. Atunci s-a înfiinţat CADA, comitetul pentru democratizarea armatei.
Ce cîştig a fost? Unul dintre locotenenţii mei preferaţi, cel care mă ducea să fac baie la el şi să povestim din Biblie, a fost dat afară, s-a călugărit.
L-am întîlnit peste 5 ani la Iaşi. L-am luat acasă la mine să facă baie şi să doarmă. A fost una dintre cele mai frumoase poveşti de răz-bunare, în sensul lui Noica, din viaţa mea. M-am „răzbunat” pentru binele făcut de el în vremurile acelea rele.
Ce amintire dulce-amăruie, ca o ciocolată bună!
[…] s-a dat alarma cu revoluţia, vezi postul Bă, da tu ai făcut armata? , eram cu el, repetam, ne pregăteam pentru un spectacol de dat la Medgidia şi Constanţa. (Bucata […]
[…] Posted by turnul on August 26th, 2007 “Bă, tu ai făcut armata?” […]
Salutari din partea unui fost coleg de armata din Topraisar.
Pacat ca nu-mi aduc aminte de tine probabil din cauza ca am vrut sa sterg din mintea mea perioada acela.
Te rog frumos sa ma contactezi la adresa mea de e-mail pentru ca caut pe cineva tot din vremea acela urata din Topraisar.
Poate poti sa ma ajuti.
Salut, eu am fost în compania TR. Pe cei din compania TR ii tin minte, mai ales cei din plutonul 4, plutonul meu,
majoritatea erau din GAlati de la Constructii de Nave.
am avut si doi teristi care au facut armata dupa facultate, mi-a fost mila de ei.
eram 112 oameni in companie si vreo 1800 in tot regimentul,
acum este o ruina, l-am vizitat anul trecut.
il desfiinteaza, cred
Eu am fost la infanterie dar mai de graba la atelierul de prpaganda a PCR unde pictam toate panourile de propaganda… 🙂
Nu cumva mai ti minte pe Tutu Marius baiatul care era infirmier ?
Nu mai retin nume, pe infirmieri mi-i amintesc vag, il tin minte pe ala, mic, avea vfreo 45 de kg, nu mai stiu cum il chema, care a vrut sa faca armata neaparat.
Il tin minte pe Cornila, lent-colonelul care ne-a adunat pe platou pe 17, secretarul de partid pe Regiment, il tin minte pe Crintea, comdantul unitatii, venise comandant capitan, l-au facut maior imediat dupa revolutie,
il tin minte pe Nicu Patoi, era in compania noastra, am cintat impreuna la casa armatei de citeva ori,
ii mai tin minte pe citiva marinari, submarinisti care faceau instructie de se zguduia cimentul sub picioarele lor. Aveau de facut 2 ani saracii.
Daca scormonesc amintirile, s-ar putea sa imi amintesc mai multe, nu stiu daca vreau, vorba ta.
La nume stau foarte prost.
Oricum iti multumesc pentru amabilitate poate e mai bine sa lasam amintirile sumbre. Poate gasesc eu cumva pe T.Marius singurul om din vremea acela la care ma gandesc cu drag.
Să te ajute Dumnezeu!
Da, mai bine să lăsăm amintirile sumbre ale acelor zile. Cele mai cumplite 6 luni din viaţa mea de pînă acum.
Cred că şi pentru tine a fost la fel.
„Hai liberare!!!”
[…] decembrie 22, 2007 Revoluţia mea a început în 16 decembrie cînd am primit alarma de luptă. După cum v-am mai spus, eram în armată. Cîntam cu Nicu Patoi la Casa Armatei din […]
„Şi totuşi, din cînd în cînd, îmi vine să îi duc pe unii dintre puştanii pe care îi văd necopţi şi prostindu-se cu viaţa măcar cîteva ziel într-un loc ca ăla.”
Va rog sa nu l uitati si pe V l a d i m i r!!!
Baieti sunt Marius T,infirmierul.
Daca nu ma punea Maria,fica-mea sa-mi caut numele pe Google nu dadeam de voi.
De Molnar din Sf. Gheorghe sau Odorhei imi amintesc cu drag,am petrecut mai mult impreuna, de tine cel din poza deasemeni.
Despre ce a fost atunci doar amintiri,unele frumoase altele mai putin.
Topraisar?nici acum nu stiu ce inseamna.
M-as bucura daca as putea sa mai iau legatura cu voi,
cei care va mai amintiti de mine:
Molnar,cei cu care am fost in portul Constanta,fosti infirmieri,etc.
Dati un semn pe marius-tutu@clicknet.ro
Va salut cu pretuire.
Marius T.
Doamne, Marius, ce marturisiri…. Sa stii ca am suzit atunci de grozavia de la Tropaisar. Locotenetul nostru, comandant de pluton, faceuse un stagiu acoo. Era un om bun, dar nu avea curajul sa ne ia partea. Ce i se cerea, aia facea, desi suferea cumplit si el, dorindu-si ca si noi…liberarea!
„Ba tilică pufosu'”, racane, bibane, apv-ist, amr, libimetru (mai stii?), balastru (orez), conducte (macaroane)…sunt doar cateva cuvinte din vocabularul specific cazon. Cred ca vi le amintiti.
Cevca ce m-a socat. La bucatarie nu se foloseau decat lingurile (ce sa mananci cu furculita, un an dupa aceea am mancat numai cu lingura, din obisnuinta!!), iar painea neagra era taiata cu o…(tineti-va bine!) foarfeca de banc cu care se taie tabla!! De care se gaseste in ateliere de tinchigerie. Era ca o ghilotina fioroasa…Nu stiu a cui a fost ideea, dar arata tare aiurea. Un episod hazliu a fost cand a fost prins un tigan care lucra la bucatarie, ca noapeta facea baie in cazanul acela mare on care se facea mancare!! Brrr. A facut la arest. Iar noi am mancat o vreme ciorba cu aroma de tigan!
Alt episod a fost cand am facut garda la depozitul de carburanti si m-am culcat intr-un şanţ in care soldatii stransesera frunze dupa curatenia din unitate. Asa bine am dormit in…şanţ!Acoperit cu frunze. Asa ca am si experienta aceasta. Mai de ras era ca un cal a trecut pe acolo si era sa cada peste mine.
Astea sunt dor cateva, putine, care mai starnesc zambete. restul a fost tare trist si aiurea. Multa, multa rautate, mizerie, instructii epuizante, chinuitoare, fara rost pt niste tineri care nu voiau o cariera militara…
Cand citesc prin ce au trecut si altii, saracii…Ne unesc amintirile.
La aroma de tigan ai adaugat si pofta?:))
sau numai foamea?
draga Alex, n-a fost uşor, mi-aduc aminte ca ieri toate vorbele şi expresiile…
sînt prea multe faze tari de rîs în armată, dar nu se pot povesti dacă sînt şi domnişoare şi doamne de faţă.. 🙂
Da, ai dreptate, multe sunt de „nespus” in public. Jenant era sambata seara cand faceam, in sfarsit, si noi baie. Si ne ingramadeam 2 plutoane intr-o baie mizera cu vreo 5 dusuri. Te spalai unul intr-altul mai mult cu zoaie, decat cu apa, ca se oprea repede. Erau unii de la tancuri (vreo 5) care stateau intr-un colt. Atunci am auzit prima oara in viata mea de obiceiuri „pe invers” la aceia. Ce copii nevinovati eram pe timpul acela. Azi cei mici stiu de toate parca prea inainte de vreme.
Cu ciorba cu aroma de tigan…ce sa mai zic. Cred ca am mancat cu toti la mizerii in armata, dar a avut atata grija Domnul de noi…. Chiar am simtit de-atatea ori ca nu ne lasa.
Sa stii ca nu mai tin minte seria de la arma! Nu-i nici un necaz, si-asa nu mi-a placut. Am luat-o in primire deja ruginita. Ce-am mai frecat la ea pana i-am scos faţa… Si nici nu tragea bine. Am ratat la o tragere. Si am tras ca si tine cu toate de la infanterie. Mi-am amintit de toti care au facut multi rau. Turnatori. Ce usor s-au adaptata apoi la noua democratie. Parca nu fusese nimic inainte. Ca si alti „conducatori”, stiti voi de care. Nu si-ar face mea culpa pt nimic in lume!
Am citit toate aceste materiale si mi-am dat seama ca toti purtam in suflete, inca vii, ranile de atunci… Ne-au ranit, ne-au traumatizat sufletele… Vom duce cu noi aceste lucruri. Raman „ale noastre”, chiar daca sunt rele.
Marius, ma uitam la cele 2 poze…Imi plac foarte mult.. Doua etape din viata unui om…Poza din copilarie exprima o temere, o mirare. Parca te mirai de atunci de lumea asta. Parca te temeai de oamenii straini din jur… Poza de dupa armata arata multa tristete. Urmele lunilor petrecute acolo. Mai ai vreun lucru de atunci? Eu am gasit de curand, intr-o cutie de dropsuri chinezesti pt gat (alea verzi, mai stii?) un nasture de la veston, stema de pus in frunte (cuc!)si o tresa de fruntas. Am zambit cu amar la ele… Si mai am toate scrisorile pe care le trimiteam acasa si unui coleg. Ne invatase cineva sa scriem in loc de timbru Legea 18 si va merge scrisoarea. Mergea numai catre alti soldati, nu si acasa. Imi propun sa le recitesc intr-o zi. Sunt zeci de scrisori.
Nu m-am mai gandit de mult la toate acestea. Uite ce prilej nesperat. Multumesc pt el. Ca si pt marturisirile celorlalti. Amintiri daruite tuturor celor de aici. Multumesc si celor care au avut rabdarea sa-mi citeasca randurile mele, chiar daca am si plictisit…
Va salut oameni buni!
„Patratosule”nu iti mai amintesti de mine dupa cum ai spus mai sus,este normal.Oricum in armata noi doi ne-am cunoscut.
Vorba lui Alex ne unesc doar amintirile,bune,rele,fac parte din noi.Franturi de oameni,bucati de povesti,o singura nuanta,cateva culori.
Eu ca sanitar pot spune ca am avut parte de armata mai usoara decat voi.Am invatat cate ceva la infirmerie, lucruri pe care le-am folosit mai tarziu.
Patratosule ai coordonatele lui Molnar Balasz?
Raman recunoscator celui care ma ajuta sa dau de Molnar.
Marius Tutu
marius-tutu@clicknet.ro
Marius dragă, cred că imaginea ta îmi este în memorie… dar ştii cum este în uniformă… ne confundam unii cu alţii..
Îl mai ţii minte pe Crintea, da pe Cornilă?
Nu cred că te pot ajuta cu Molnar…
Oricum, armata a fost una dintre perioadele în care am făcut haz de necaz aproape la extrem…
am rîs în ciuda prostiei…
Sa te vad eu ce-o sa faci cu fiica ta, acum cand nu se mai face armata. Unde o sa-i trimiti petitorii??? 🙂
don, Am inventat una.
am făcut fabrica de bărbaţi.
vezi http://www.fabricadebarbati.ro
acum , pînă la 1 martie, la nunta unui absolvent, este în refacere fabrica
Îi dau fiica numai unui lăsat la vatră de la fabrica de bărbaţi.
atît-
Marius, uite aici armata si disciplina.
Dani, aici vorbim de „balet militar”, frumos ce-i drept dar sa nu faci tu un pic de foame si sa vezi cum este sa-ti speli picioarele in zapada. Sa vezi 30 in spatiu restrans cazand sub o secunda pe beton, pamant si intre bocancii celor din fata. Sa ai curiozitatea sa cauti boaba de fasole in iahnie si sa nu o gasesti in cele 11 linguri rase de zeama cu gust de fasole.
Sunt lucruri care le gasesti doar in unele armate, dincolo de prostia care este cam pretutindeni.
Been there, done that, Vlad!!
Poti sa fii convins ca baietii astia, fiind la marines au facut instructie de care tu si eu nici n-am visat vreodata. Dupa aia s-au apucat de „balet militar”.
Este o mare diferenta intre pregatirea pt parada si pregatirea de front, cele doua sunt diferite si nu poti fi bun cu adevarat in amandoua. Efortul este prea mare si amandoua necesita destul timp. Oricum sunt frumosi in prezentare, cand ma gandesc insa care este pretul… Pt un singur sunet la „pe loc rep.” am dat cu bocancul de pamant pana te apucau durerile de toate cele. Suna frumos dar efortul este…disproportionat.
draga Dani, n-am reusit sa vad youtubul, sint pe roaming….
Vlad, e mai rău, mi-am scuipat trei măsele după ce am mîncat fasole cu pietre…
Care-i diferenţa dintre front, parada şi panaramă?
nici una.
Frontul este o parada, parada este un front şi amîndouă sînt o panaramă.
Am făcut REvoluţia. Am fost pe front cum s-ar zice. O panaramă…
am făcut ore de strategie militară, fiind şcoală de ofiţeri de rezervă… nici nu mai ştiu ce grad aş avea acum…noroc că m-am hirotonit…
şi ce am învăţat? că inamicul trebuie păcălit, indus în eroare, adică făcut de panaramă…
armata este o panaramă oriunde ar fi ea
„Acolo unde se termină logica… începe armata” Nicolae Iorga
Armata pt mine ca si crestin a insemnat o abatere de la principiul iubeste-ti vrajmasii, am suferit si cred ca dincolo de toate lucrurile lucreaza inspre binele celor ce iubesc pe Domnul, nu trebuia sa fiu acolo si trebuia sa ma impotrivesc indiferent de pret.
A fost mizerie, foamete si umilinta, dar ca foma sociala de invatare a iubirii de patrie, nu am crezut si nu voi crede in ea.
Vlad, ai mare dreptate, iubirea de patrie nu se învaţă în armată. acolo eventual înveţi să îi urăşti pe cei care o apără atît de prost.
în armată am învăţat ce înseamnă să îţi suporţi vrăjmaşul… următoarea treaptă ar fi fost iubirea… dar armata mea a fost prea scurtă 🙂
Mulţumesc, Dani, abia acum am apucat să văd videoclipul cu US Army,
altă lume.
seamănă cu un kata la arte marţiale
[…] mai amintiţi… armata? Am făcut armata în timpul Revoluţiei. Revoluţia m-a prins cîntînd cu Nicu Patoi la chitară la Casa de (in)Cultură din Topraisar. […]
Am sentimentul ca am facut armata impreuna. Eu am facut armata in 2000-2001 prin 3 unitati , perioada la calarasi la 1438 infanterie (aici a fost parfum, mancare caldura tot tacamul ) , din februarie am fost mutat la Tarsor langa Ploiesti, fostul batalion disciplinar al verzilor , misto rau aici , cadre ramase din vremea batalionului si se intelege cu naravuri de batalion disciplinar, mie nu mi s-a dat „adunarea in copac” in schimb am avut din plin „adunari pe dulap” si credema ca sigur in copac era mai incapator decat sus pe dulap cu tavanul la 50 cm deasupra capului. in mai am reusit sa ajung la B
Am sentimentul ca am facut armata impreuna. Eu am facut armata in 2000-2001 prin 3 unitati , perioada la calarasi la 1438 infanterie (aici a fost parfum, mancare caldura tot tacamul ) , din februarie am fost mutat la Tarsor langa Ploiesti, fostul batalion disciplinar al verzilor , misto rau aici , cadre ramase din vremea batalionului si se intelege cu naravuri de batalion disciplinar, mie nu mi s-a dat „adunarea in copac” in schimb am avut din plin „adunari pe dulap” si credema ca sigur in copac era mai incapator decat sus pe dulap cu tavanul la 50 cm deasupra capului. in mai am reusit sa ajung la Bradu la unitate langa Pitesti. aici am stat 2 luni si dupa am reusit sa ma claseze inapt si sa merg acasa in Pitesti.Vezi tu , eu nu cred ca era mare diferenta intre armata pe care ai facuto tu si cea pe care am facuto eu 10 ani mai tarziu.si eu la Tarsor am avut un comandant de companie „BALAURUL ” asta era ala care pe timpul batalionului se spunea ca „racise” vreo 2 tampiti care au vrut sa fuga.asta nu stiu daca e adevarat dar de comportat se comporta ca si cand batalionul disciplinar nu se desfiintase.
„Ştiu că preoţii, pastorii şi cei care au vreo legătură cu teologia au fost scutiţi de armată încă înainte de a se hotărî desfiinţarea armatei obligatorii.”
Stimate domn,
In primul rand, tin sa-mi exprim compasiunea fata de cele indurate de Dvs.in armata romana.
Insa refritor la afirmatia Dvs., pe care am citat-o mai sus, imi permit sa va contrazic, si eu sunt preot,am facut si Seminarul Teologic, precum si Institutul Teologic de Grad Universitar(asa era denumirea pe atunci, acum toate sunt facultati de teologie), iar intre ele(seminar si facultate), am facut 9 luni de armata, ca TR-ist,la Beius, jud Bihor. Deci ceea ce vreau eu sa subliniez e ca preotii, pastorii, sau teologii, nu erau scutiti de armata, ci dimpotriva, fara sa ma plang, cred ca am „mancat”, chiar si numai pentru noua luni, o armata asemanatoare cu cea a Dvs, poate ca nu chiar, dar nici departe.
Oricum, toate cele bune, bine ca am scapat de ea cu totii.
Tare frumos si descriptiv le mai ziceti, d-le! M-ati facut sa-mi retraiesc propria armata prin citeva scene pe care le-ati mentionat, pe care le-am trait si eu – dar care au fost probabil overlapped cu altele, mai dureroase, din timpul celor trei ani petrecuti la Craiova, Popa Sapca, Jilava si Galati…
[…] s-a dat alarma cu revoluţia, vezi postul Bă, da tu ai făcut armata? , eram cu el, repetam, ne pregăteam pentru un spectacol de dat la Medgidia şi Constanţa. (Bucata […]
[…] amintit zilele acestea, celebrînd 21 de ani de la recrutare (29 septembrie 1989) că în 16 decembrie 1989 eram în post. Se dăduse, dacă îmi amintesc bine, […]
[…] mea a început în 16 decembrie cînd am primit alarma de luptă. După cum v-am mai spus, eram în armată. Cîntam cu Nicu Patoi la Casa Armatei din […]
Eu nu am facut armata. De fapt, am fost chemat pentru recrutare. Aveam studiile incheiate, eram casatorit si aveam primul copil. Tipul de-acolo, ce-o fi fost nu stiu ca nu ma pricep, m-a luat cu binisorul, mi-a spus ca o sa conduc ceva grupa-trupa (nu stiu ce anume, dar banuiesc ca eram mai inalt in grad decat un soldat, avand studii superioare), ca voi merge la ei ca la serviciu, de la 9 la 17, ca ma vor duce in apropierea clujului (floresti) si vor plati ei transportul, si ca voi fi platit pentru asta si tratat ca „un soi ales”. Am zambit, dar am refuzat. Nu am facut armata. Am facut, in schimb, opt ani de gimnastica de performanta in perioada comunista si a fost mai rau decat tot ce ati povestit mai sus. Cand am inceput sportul asta aveam 6 ani si ceva. Timp de 8 ani inocenta mea a fost maltratata, desfigurata, batjocorita. Ce poate fi mai rau? 🙂
si eu am facut armata in Topraisar dar in anul 1999-2000 🙂 se vb si atunci de Crintea ce le-a facut la cadre…cand am facut eu era colonel 🙂 !!!
am fost incorporat la ploiesti si am vrut sa fac armata la bucuresti la garda nationala dar plutonierul de la centrul militar de la ploiesti mi-a pus degetul pe harta romaniei si mi-a spus ,ba toti vreti sa faceti armata aproape de casa si degetul meu sa oprit la craiova si plutonierul mi-a spus acolo mergi la craiova um 01662 facai si pot sa va spun ca a fost foarte rau , mancarea proasta dar am intalnit baieti buni din ardeal si studenti ( TR) norocul meu a fost sa fiu mutat cu tristi dar olteni erau rai si imi spunea ca o sa ne faca viata un chin si daca un tr nu executa ordinul cum trebuie ne rupea cu instructia pe toti asa ca bine ca sa terminat cu stagiul militar obligatoriu , niste idioti olteni te rupeau cu instructia si in timpul liber asa ca cine spune ca nu esti barbat daca nu faci armata il trimit la olteni sa se convinga ce baieti buni sunt olteni .
[…] În România nu se întîmplă nimic important. Absolut nimic. Revoluţie? Ne-a ajuns una! Am făcut-o şi pe aceea de mămăligă, dar cu prea mulţi morţi. Ştiu cum a fost. Eram în armată. […]
[…] Revoluţie? Ne-a ajuns una! Am făcut-o şi pe aceea de mămăligă, dar cu prea mulţi morţi. Ştiu cum a fost. Eram în armată. […]
Pocaitii in armata…da ce vremuri. Eram mai multi din confesiunea baptista, penticostala, evanghelica etc. Ne ajutam cand aveam ocazia si cum nu prea am avut permisii tineam o mica biserica.
va salut baieti .am trecut si eu pe la u.m. 01239topraisar.am fost o perioada tumultoasa:cu maiorul cornila un cosmar pt ardeleni (bozgori),cu alarma cu iesire la tvr bucuresti in timpul mineriadei,etc.atuncia fost greu.acum sunt mandru ca am executat stagiul militar acolo.ma numesc tibberiu silaghi,sant din oradea si am fost soldat acolo 1991-1992(sant nascut 1971).noroc ca sotia lui crintea sandu era din oradea.am facut scoala de gradati,bateria 2-a.stateam in pavilionul din fata platoului,la etajul 1si deasupra noastra stateau tanchistii,in spatele nostru (partea cealalta a pavilionului)erau infanteristii.as vrea sa ma contactati daca cititi careva.imi amantesc cu drag de voi;calta marius,bucsa costel,didirea marcel,orban sandor,iulian,lele petru,paslac vasile, rau vasile,marina florin ,fratii predacostica din techirghiol si toti ceilalti.miar place sa ne revedem. cu fr. cruceru sunt sigur ca ne vom intilni „acasa”.de altfel il ascult la radio vocea evangheliei si am prins si vreo cateva predici in biserica noastra(emanuel).va salut pe toti si sper ca DUMNEZEU afacut din generatia noastra „fabrica de barbati”. inaintea LUI sa fim barbati.
Salut, sper ca rîndurile tale să fie văzute de cei pomeniţi!
Ak 1934 Comp 5 bt.1 şcoala de gradaţi 1983 Bun găsit camarazi! Com regiment era mr. Zeca,
mda, Topraisar!!! :)Imi amintesc cu mare „drag” de biuta aia unde mi-a inghetat sufletul de frig.Am facut armata in 1995 dupa facultate.Am stat chiar in prima cladire de langa poarta, etajul 1.A fost cea mai lunga iarna in acel an…..din octombrie pana in aprilie….
Era un maior, unul Ionita,,,,al dracului rau constanteanul ala.Am avut trageri in poligon la -15 grd. si el a zis sa ne dam manusile jos si sa punem pa cap casca.Mama ce vant batea….!!!!Mi s-au umflat monturile de la degete( s-au dublat!!).Crintea era „al mare” din unitate.Tin minte la juramant ca nici nu-i trebuia microfon la ce timbru vocal avea.Eram in pluton la locotenentul Popa Lucian-baiat de gasca.Nu pot uita frigul din dormitor: 7-10 grd. in plina iarna ca cica se stricase centrala!Noroc de baietii de la centrala ca mergeam sa facem o baie calda si sa ne mai uscam si noi…
Zeca a venit de cateva ori cu viceamiralul( un mosneag tare ciudat).
…….Nu mai tin minte seria nici la AK, nici la AG( am fost AG-ist), nici la inaltatorul optic….chiar nu ma interesa sa-mi incarc memoria cu tot felul de numere si litere.In rest…..prieteni adevarati si ceva distractie au facut „sederea” mai placuta!
Toate cele bune!
jos palaria pentru randurile astea…respect
Reblogged this on Marius Cruceru and commented:
Astăzi îmi amintesc de acele întîmplări …
Frate cruceru, vad ca nu ati pierdut aura asta, mai mereu la cursuri aveati o satisfactie sa faceti batjocura de studenti, cumva sa se stie ca bune care sunt locuri , dumneavoastra ma sus noi jos, asta o vad si din scrierile nu doar din spuseledumneavoastra, insa incep sa inteleg chiar pe bune ca, comunismul are inca repercursiuni, el e de vina banuiesc
Tu nu ești studentul meu! Studenții mei sînt curajoși, nu lași. Studenții mei sînt oameni de cuvînt și, dacă au absolvit ca studenți ai mei, atunci sigur fiecare dintre ei scrie bine în propria limbă. Cel mai bun test că nu ești unul dintre cei care mi-au ieșit din mîini: ai o gramatică imposibilă. Da, dacă te vei fi nimerit în vreuna dintre salile mele de clasă, n-ai fi scăpat cu niciun chip de ironia mea dură cu asemenea gîndire și asemenea limbaj. și dacă vei fi fost pe acolo, sigur ești exmatriculat magma cum lăutar. Aferim!
multe din cele povestite le-am facut ,trait si eu(1978 -1980) dar intr-o aplicatie in ianuarie sa stai in apa pana la genunchi,si apoi ud pana adoua zi seara…imi aduc aminte de fiecare data cand vine ploaia(01380 Arad)
Toti care am facut armata, avem amintiri „neplacute”. Este o zicala, care zice ca „Omul sfinteste locul!”. Dar daca omul este mai mult un animal, un „gunoi”, sfinteste locul tot la fel: animalic. Baiul este ca la noi, la romani, prea multi sunt animale, gunoaie. Ca nu exista padure fara uscaturi, si asta este adevarat. A, ca unii au padurea plina mai ales de uscaturile de care pomeniti in comentarii, si asta-i adevarat.
In sustinerea acestei „teze”, dau doua citate:
D. Bolintineanu: „Nefericita natie, sarmana Românie ! Fiii tai ce nasti si hranesti cu sîngele tau sunt de multe ori mai rai decît streinii, pentru tine ! Si iata de ce ai tot dreptul a te teme ca viitorul ascunde mormîntul tau.”
O. Goga- „Țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei.. . Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală, iar tara trebuia sa ajunga aici tarata pe marginea prapastiei de unii conducatori care sunt hoti la drumul mare.”
P. Tutea: „Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci treisprezece ani de temniţă pentru un popor de idioţi!”
Daca cei de mai sus au gresit in analiza poporului roman, atunci ar trebui sa fim altceva. Din pacate, cred ca numai disparitia de pe „harta” ne va mai salva. Din pacate….
Frumoasa si captivanta relatare. Cred ca puteai face o miniserie de 7.8 postari interesante
am citit cam toate comenteriile de aici.da,am facut armata.la reg.4 raa ploiesti.dupa doua luni m-am angajat acolo.daca era rau nu ma amgajam.din pacate acum e o ruina.dar am trait vremuri frumoase.pacat,trebuia mentinut sistemul cu militari in termen,macar sase luni,sa le scoata figurile din cap:dar sase luni fara sa plece ascasa,fara permisii,doar armata.sa vezi atunci schimbare de mentalitate.oricum,vise…
Imi pare rau ca am facut armata, nu merita nici cea mai frumoasa fata…
Salutare domnilor.Am trecut si eu pe la Topraisar anii 93,94 ciclul iulie compania a6 infanterie.spre norocul meu dupa sase luni de instructie masiva am fost printre norocosii care am plecat in garda2 unde era mult mai linistita treaba fata de regiment.Am avut si clipe grele dar si frumoase avand colegi minunati ca nagat catalin anghel nelu cazan iulian gae florin pfff dar si doi fruntasi nenorociti ca butcaru si tanase .nu pot uita si unele cadre ca, Crintea, Cornila de cre te loveai tot timpul in regiment si daca nu salutai in pas de defilare mergeai direct la 2,9.comandanti de garda precum subofiterul Aristotel nu exista „””Vacanta”” dar cind intra Grosu de la tancuri deja era alarma cu incendiu de mai multe ori pe noapte. Nu pot mentiona toti colegii dar in mare parte am fost uniti si chinuiti .Imi aduc aminte ca inainte de culcare multi dintre baieti trebuia sa ceara un „Bilson”ca nu putea dormi.Oricum o rana care sa vindecat cu timpul .Un salut tururor care au trecut prin um01239.
Topraisar – mai 1986 – decembrie 1988, Cornila era maior – PCR!
Comandant de unitate – maior Dumitru Mardare!
Nici eu nu imi mai gasesc colegii!