Psalmul 10 – în-colţit

Psalmul 10

(Se cîntă ca şi „Nu nimici!” vezi Ps. 58 şi 109, cu aceeaşi trimitere, „Către mai marele cîntăreţilor”. Poate că dînsul, că este cel mai priceput, poate să o cînte că eu nu pot decît ultima parte. )

.

Să dea colţul ierbii, Doamne, din colţul gurii celor care te blastămă!

Să se înnoade coada ochilor lor de şmecheri în coada viermilor pămîntului!

Colţul de pîine să le rămînă nemestecat printre colţurile de măsele zdrobite!

Acel colţ de pîine pe care l-au cerşit şi care li s-a aruncat în praf,

Şi vrăjmaşilor Tăi să nu le treacă plozii mai sus de colţul mesei!

Să se ferească de spaime în odăile lor din colţ în colţ,

Şi din toate colţurile pămîntului să-i bată vînturile!

Pe colţuri de stîncă să rămînă însinguraţi,

Încolţiţi de vulpile pustiei şi apăsaţi de vulturi…

.

Să nu-i urăsc eu pe cei ce Te urăsc?

Să-i binecuvînt pe batjocoritorii Miresei?

Ba-i urăsc şi cu stînga şi cu dreapta,

Dar Tu ştii mai bine, treci dincolo de vorbe

Şi cunoaşte-mi inima cu totul,

Doamne, vezi dacă sînt pe-o cale bună

Şi du-mă pe calea Iubirii de vrăjmaşi

Şi de-ai mei şi de-ai Tăi.”

.

PS.

Înainte de a publica acest psalm i l-am dat unui apropiat să-l citească

„Eşti nebun? Ce te-a apucat? Aste-s blesteme, acatiste, ce-i asta?”

„E un psalm, la fel ca cei ai lui David? Ai citit psalmii lui?”

„Păi ce, tu eşti David?”

Am rîs zgomotos „Da, sînt David, ţi-arăt buletinul, aşa mă cheamă, this is my middle name, David, Marius David Cruceru! Lui mama i-a plăcut Marius, pentru că citea Mizerabilii, lui tata i-a plăcut David, pentru că predica din Biblie. Aşa că m-am născut între Mizerabili şi Biblie.”

„Ce-o să zică lumea?”

„Eu mă întreb ce-o să zică Domnul întîi? Se pare că El a primit! Vezi? e ca o pîlnie, arată cum se stinge mînia şi apoi, în Faţa Lui, ne piere şi şoapta.”