In sfirsit mi-am facut un pic de ordine

Cred ca uncategorized mi se potrivea cel mai bine.

De asta am lăsat atît de mult timp mai toate posturile la uncategorized. Le-am pus etichete noi. VEzi cloud-ul de jos sau categoriile.

Foarte greu de ordonat salata asta de tot felul de chestiuni. Am încercat să le pun cumva în „rafturi” pentru că eu însumi nu mă mai descurcam cu toate aruncate în mijlocul camerei.

Tot timpul trebuia să răscolesc după ceva.

Acum se va întîmpla altceva, voi uita unde şi pe ce raft am pus un comentariu, o reacţie, o carte etc.

Aşa fac şi în birou. Din cînd în cînd „mă-nervez” şi fac o ordine de s-o ţin minte. Ca să realizez repede că am cîteva lucruri la care nu le găsesc deloc „categoria”. Nu găsesc sertarul cu eticheta potrivită. Dacă scriu etichete, atunci descopăr că trebuie să fac alte 15-20 de sertare în care încap nişte hîrtiuţe care formează ele însele o categorie.

Am să fac un sertar mare din nou în care să pun uncategorized. Este cea mai bună categorizare. Sertarele sînt pătrate.

Cum ne înjura tataie…

Tataie, viticultor din tată în fiu. A făcut o casă boierească. Putea să treacă un omul călare pe cal prin polată şi hol. Adunase pe vremea lui Ceauşescu vreo 300.000 de lei, bani buni la vremea aia. Om gospodar. A fost croitor în război. Spilcuit, cu mustăcioară „a la Hitler”. Se ruga cîte jumătate de oră.

Am fost cu el la biserica din Iaşi şi a început să se roage. Am simţit că mă ia cu năduşeli. S-a rugat vreo 12 minute. La sfîrşit m-au întrebat prietenii: „Ăsta-i bunică-tu?”

Într-o zi i-am făcut ordine prin curte. I-am aruncat tot ce am crezut noi că nu-i necesar. La vîlcea.

A venit acasă. Şi-a dezjugat boii. N-a zis nimic. A scos cureaua şi a început să ne alerge printre fîneţe.

Ne înjura cam aşa:

„Fi-mi-aţi dragi, să-mi fiţi…! Vin-coa la mine, n-auzi?”

am mai auzit asta de la el, în mai multe variante, dar niciodată cu aşa de mult nerv:

„Fi-mi-ai drag!” „Fire-aţi dragi!”

şi aşa a fost ….