Doamne păzeşte! Sper să nu fie adevărat pentru că l-am cunoscut personal pe părintele Necula. Om cumsecade şi cu mult simţ al umorului.
Da, cine ştie, anii trec, oamenii se schimbă. Vezi aici articolul din Evenimentul Zilei.
Ce stîrneşte reacţia în astfel de cazuri este ce-o fi înţeles consiliul facultăţii prin „o rezolvare creştinească a problemei”?
Să acoperim, dacă s-a întîmplat?
Să descoperim ce s-a întîmplat, dacă s-a întîmplat şi să iertăm?
Să iertăm înainte de a afla care este adevărul?
Să acoperim şi să uităm?
Să-i descoperim pe vinovaţi şi să îi dăm pe mîna justiţiei să se-nveţe minte?
Ce apropiate sînt aceste întrebări de problemele care tocmai ni s-au ivit cu deconspirarea foştilor informatori?
Ce facem cînd fratele nostru a greşit?
Spunem adevărul, pentru că doar acesta şi Acesta ne face liberi.
Hotărîm cele măsuri reparatorii, dacă se poate şi există aşa ceva (primul gînd care i-a trecut lui Zacheu pocăitul prin minte a fost să repare)
Şi apoi abia să iertăm.
Iertarea fără rezolvare este ca acoperirea unei răni care se coace. Ungerea cu undelem peste rana cu puroi nu face decît să o adîncească şi să facă rău întregului trup.
să nădăjduim că cei care predică Evanghelia altora, cei care pregătesc pe alţii pentru predicare şi slujire vor avea înţelepciuna de sus de care vorbeşte Apostolul Iacov în cap. 3:17.
Doamne ajută!
La patratosu 